Ilie Stepan"Sunt multumit ca n-am ajuns robul banilor si ca mi-am pastrat entuziasmul initial"
In 1996, Ilie Stepan, figura simbolica a rock-ului romanesc din anii "70-"80, lansa, sub titulatura Stepan Project, un album cu totul special: "Sensul vietii". Dupa cinci ani, banateanul revine in forta in viata muzicala din Romania cu dublul Cd "Undeva in Europa". Un album de inalta tinuta, incepand cu muzica si continuand cu prezentarea multimedia, cu conditiile grafice si cu lista de invitati care au onorat imprimarile: Dixie Krauser, Laurentiu Cazan, Mircea Baniciu, Horia Crisovan, Florin Barbu si multi, multi altii.
- Au trecut ceva ani de la rock"n"roll-ul cantat la balurile bobocilor si la ceaiuri. Sunteti multumit acum, la lansarea unui nou album de anvergura, de treptele urcate, de evolutia dvs. ca muzician?
- Asta cu balurile si ceaiurile se intampla demult, prin "66-"67, cand cantam cu formatia Martienii, apoi, pe timpul liceului, cu Rivoli Grup, cu care "comiteam" si compozitii proprii. Abia dupa aceasta perioada de ucenicie am fondat - asa cum cititorii "Formulei As" stiu prea bine dintr-un interviu anterior - formatia Pro Musica, cu care am avut primul concert pe 15 ianuarie 1973. Dar totul incepuse cu acel entuziasm nebun, iscat de filmul "Tinerii" si de formatia de chitare electrice Shadows, pe care incercam cu totii sa o imitam. Ma intrebi daca acum, dupa atatia ani, sunt multumit de evolutia mea? Da, sunt multumit ca nu am ajuns robul banilor si ca am reusit, cel putin asa sper, sa-mi pastrez entuziasmul initial, cu care am pornit la drum. De entuziasm se leaga toata starea de artist, totul tine de bucuria de a canta si de dorinta ca energiile pe care le conservi in muzica sa ajunga la ascultatori. Bineinteles ca muzica mea s-a schimbat, a devenit mai complexa, o muzica de fuziune, ce porneste tot de la rock, dar combina si elemente clasice, de folclor, cantece bisericesti. Este un drum pe care l-am inceput cu "Sensul vietii" - ce urmarea etapele vietii unui om, l-am urmat cu "Undeva in Europa" - ce reprezinta 22 de impresii legate de muzica mileniului doi, si sper sa-l continuu cu o a treia lucrare.
- Muzica pe care o faceti, perfectionis-mul acesta care nu v-a lasat sa lansati discul decat dupa cinci ani de slefuiri, este cu totul diferita de ceea ce ne ofera piata muzicala romaneasca. Pentru cine faceti muzica asta: pentru placerea dvs., pentru eternitate?
- Pentru toate situatiile pe care le-ai pomenit. In momentul in care incep sa lucrez la un album, nu ma gandesc cum sa fac sa il vand, cum sa fiu pe placul unui producator. Am fost mereu un "indisciplinat" in privinta asta. Incerc sa-mi fac muzica cat mai bine si apoi incep sa o promovez, sa lansez discul in mai multe orase si, bineinteles, sa ma bucur cand aflu ca se vinde, ca oamenii incep sa-l caute. Deci, fac muzica pentru cei care-l asculta acum, pentru cei care vor veni si, lasand modestia la poarta, pentru cei care cred ca, in afara de folclor si de genul clasic, muzica romaneasca moderna se afla in epoca de piatra. Ei bine, nu-i chiar asa. In plus, cred ca fiecare dintre noi pastreaza ascunsa, undeva in suflet, o zona mai sensibila si, mai devreme sau mai tarziu, va ajunge sa asculte astfel de muzica. E vorba de timp. Nu poti trai numai din kitsch si din muzica facuta pentru a se vinde cat mai repede. M-am convins de lucrul acesta, la una din lansarile cu "Undeva in Europa", ce a avut loc langa Timisoara, la penitenciarul Popa Sapca. A fost o dorinta mai veche de a fi alaturi de semenii nostri de dincolo de zid. Nu am vrut doar sa bifam o actiune, sa o trecem la catastif, ci am avut o lansare exact ca la Bucuresti, cu prezentarea filmului, a videoclipului, cu prezenta realizatorilor. Au fost prezenti 100-120 de detinuti, din toate incadrarile, au ascultat atenti, la sfarsit ne-au pus intrebari, totul a decurs normal, iar ei s-au aratat emotionati de aceasta muzica.
"Fiecare dintre noi are un strabunic care a jucat candva la hora"
- Ati putea avea succes si daca ati aparea pe scena singur, cu o chitara acustica in maini. De unde fascinatia pentru computer, pentru cele mai noi tendinte in muzica actuala?
- Sunt un vesnic nelinistit si cred eu ca este normal sa caut noi sonoritati, sa incerc sa fiu conectat la ceea ce se intampla pe plan mondial in muzica. Asta nu inseamna ca tehnica pune stapanire pe muzica, pe sentimente. Dubasii din Povergina sunt imprimati la ei in sat, la Caminul Cultural, cu un studio mobil. De asemenea, corul Catedralei "Sfantul Iosif" si celelalte coruri bisericesti sunt inregistrate la fata locului, in biserici. Chiar si apa curgatoare din piesa "Piatra Seaca" este autentica, este chiar apa raului Timis, "captata" pe banda, in apropierea Schitului "Piatra Scrisa", intre Caransebes si Baile Herculane. Aceste energii muzicale trebuie pastrate in original, nu pot fi imitate. Pe disc, alaturi de cele mai noi instrumente, tehnici, supermodule de sunet, se aud si vioara cu goarna, buhaiul, capra, macii uscati. Exista o ordine fireasca in universul muzical, ca si in natura, acolo unde convietuiesc atatea zeci de mii de specii.
- Dvs. de unde va trageti seva pentru acest echilibru muzical ce domina noul album?
- Nu poti fi un artist, un compozitor bun, daca nu crezi in Dumnezeu. In afara de asta, sunt trei mari izvoare ale muzicianului Stepan: perioada mea de chitara clasica, in care am inteles ce inseamna bogatia si frumusetea muzicii clasice, muzica rock pe care o urmez de 30 de ani, si folclorul - pe care l-am descoperit in ultimii ani. Acum 20 de ani, ajungeau la mine numai cantecele cu tractoristi si credeam ca ala-i folclorul, insa acum afirm cu tarie ca, daca am ajuns la o oarece intelepciune in muzica si in viata, asta se datoreaza numai intelepciunii folclorului. Am o casuta la Farasesti, un sat langa cel al bunicii mele, ma plimb printre frunze, pe la marginea padurii, pe unde colindam in copilarie, si ma simt atat de bine si de linistit, ca intr-o biserica. Asa am inteles frumusetea, puritatea folclorului, seva aceasta pe care o avem cu totii in noi, transmisa genetic. Fiecare dintre noi are, undeva in timp, un bunic, un strabunic, care au jucat candva la hora. Asta-i muzica noastra, pe care nu o mai canta nimeni, asta-i sansa sa aducem ceva nou in muzica mondiala, in care la mare cautare sunt acum zonele nealterate. Putem reusi numai daca facem muzica pe care o simtim, pe care o avem in sange.
- In afara muzicii, un alt punct forte al albumului este constructia sa, mesajul.
(Fotografiile autorului)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
