Marcel Ban- Manager al Companiei "The Bans" din Toronto, Canada -"Haideti sa infiintam un Club Mondial al Creierelor Romanesti"
"Nu poti trai fara radacini pe lume, iar aceste radacini trebuie, din cand in cand, udate si ingrijite, altfel intregul pom are de suferit. Dupa 1990, zeci de mii de computeristi romani au luat calea strainatatii. Si eu ma numar printre ei. De aceea, gasesc ca avem o obligatie morala sa ne asociem pentru a face, pe Internet, o prezentare cat mai atragatoare a tarii noastre natale. Daca, spre exemplu, site-ul Academiei Romane este slab, noi sa-l facem mai bun; daca informatiile privind turismul si cultura sunt vagi, noi sa le punem in <<ambalajele>> corespunzatoare si sa le vindem pe piata virtuala cu maxim efect. Experienta noastra este asteptata de cei care au decis sa ramana in tara; firmele lor trebuie incurajate si ajutate sa-si gaseasca piete de desfacere a inteligentei romanesti. In scurt timp, aceste piete va trebui sa fie acolo, in tara, nu aiurea. Numai atunci se va putea dezvolta Romania, cand creierele ei vor produce si pentru pietele locale, in paralel cu productia pentru export. In lumea Internetului, <<soselele>> Canada - Romania, America - Romania s-au integrat cu o viteza ametitoare. Desi, pentru un anumit nivel al perceptiei opiniei publice din Romania, Internetul este o lume straina, paralela cu viata reala, lucrurile merg inainte, fiindca nu-i putem astepta pe cei care intarzie prea mult."
***
Marcel Ban este un "lup" tanar care a luat drumul Canadei in 1994, dupa ce functionase ca asistent universitar la Facultatea de Electrotehnica din Timisoara. Are deja firma lui, cu 90% angajati romani, cu o activitate notabila in domeniul soft-ului pentru Internet. Nu i-a fost, se intelege, usor sa intre in elita canadiana a domeniului, unde competitia te tine zi si noapte cu talpile goale pe plita incinsa. Dar aceasta este directia in care merg aproape toti romanii, dupa ce ajung peste Atlantic. Ban, om cu doua facultati, s-a apucat de lucru in tacere, ca un anonim. Din nimic a scos, chiar in primele luni, cel dintai dictionar explicativ roman-englez, englez-roman pentru computere. S-a lansat apoi intr-o incercare grea, de "ocnas virtual": crearea primului Portal Romanesc (Romanian Portal), cuprinzand site-uri precum: "Bucurestiul frumos", "Arta Culinara Romaneasca", "Forum Romanesc". Luptandu-se pentru eliminarea continutului vulgar, printr-o adevarata "politie a decentei", el a conferit "Forumului" capacitatea de a putea fi imbogatit, pe domenii de interes, de catre orice doritor.
"Computeristi romani din toate tarile, uniti-va!"
- Intr-o interventie care i-a impresionat pe toti participantii la simpozionul "Romanii in Stiinta Contemporana", organizat de Fundatia Culturala Romana la Sinaia, in vara trecuta, ati lansat o chemare inflacarata, oarecum idilica, la unire a tuturor computeristilor romani din diaspora, in scopul ridicarii calitatii paginilor de prezentare a Romaniei pe Internet; chemarea a sunat cam asa: "Computeristi romani din toate tarile, uniti-va!". Vorbeati atunci de "Forum Romanesc" si de Romuniv, produse create de firma dvs. Cat de importante sunt aceste site-uri si cum pot si alti romani sa contribuie la dezvoltarea lor?
- Chemarea mea nu avea nimic idilic, ci s-a dorit o proiectie pragmatica, deoarece, inca de pe acum, bransa noastra reprezinta o forta in lume. Am vorbit de lucruri perfect realizabile, cu posibil impact major asupra starii economice a tarii in care am crescut si ne-am format ca profesionisti. Paginile deschise de mine si de angajatii mei, dedicate Romaniei, pot fi consultate de orice roman. "Forumul..." se adreseaza in principal celor cu nevoi medicale, necunoscutilor de dincolo de ecranul de sticla, doritori sa comunice cu medici romani din intreaga lume. Tot aici se pot solicita ajutoare si se pot impartasi experiente privind unele tratamente. Practic, am creat o Comunitate Virtuala interromaneasca. Romuniv, pe de alta parte, este o microacademie a inteligentei romanesti de pretutindeni, la care pot sa participe oameni care au absolvit o facultate sau chiar un liceu, cu conditia sa simta romaneste. Am reusit sa strangem deja cercetatori din 40 de tari, care au devenit membri ai acestui club. Ca sa devii membru, este necesar sa-ti publici datele personale, conditie care i-a speriat pe unii, dar pana la urma s-au obisnuit si am ajuns la cateva zeci de mii de inscrisi. Pe acest site se schimba idei, se cauta colegi, se formeaza grupuri de discutii. Oricine, spre exemplu, poate cere: "Dati-mi, va rog, toti membrii Romuniv care sunt din Beius si au terminat in 91 Poli in Timisoara si stau in Toronto". Ritmul de inscriere este de 2-10 persoane pe zi, majoritatea din lumea computerelor. Precizez ca am folosit cea mai noua tehnologie, am pus un sistem automat de anunturi si ne miscam in Html (Hyper Text Marked-up Language), ca format al datelor. In paralel, am elaborat si Ghidul Noului Venit in Canada, in engleza, pentru absolut toti imigrantii.
- Ati facut referiri la diverse site-uri oficiale romanesti, care ar trebui imbunatatite prin contributia patriotica a computeristilor romani de pretutindeni. De ce nu sunt acestea convenabile in forma actuala?
- Si la produsele lansate pe Internet, Romania vadeste aceleasi deficiente ca in promovarea generala a imaginii sale, ca in coagularea unui lobby eficient: un "ambalaj" neatractiv. Romanii, in general, au produse superbe in continut, dar ca forma lasa de dorit. Nu gasesti finalitatea comerciala, "fardul" necesar vanzarii. Se poate intampla sa ai o marfa modesta uneori, dar daca o ambalezi intr-o cutie frumoasa si o dai unei vanzatoare prezentabile, o parfumezi frumos si o servesti frumos, este cumparata. Acest amanunt, deci, lipseste prezentarii pe Internet a Romaniei si Academiei Romane, la care se adauga lipsa de claritate si de limpezime a informatiilor. Culmea este ca romanii sunt capabili de cele mai bune performante si in acest domeniu, ei lucreaza pentru firmele cele mai mari din lume, chiar la capitolul "prezentare". De aceea, am gandit ca putem interveni si in tara, acolo unde ne mai traiesc inca parintii, ajutandu-i pe cei implicati, de aici, s-o apuce pe shortcut-uri (scurtaturi), ca sa nu mai piarda timp pentru crearea unor lucruri deja cunoscute in tarile dezvoltate.
"Canada nu-i pentru toata lumea. Emigrarea nu-i pentru toata lumea"
- Am citit o statistica din care rezulta ca romanii, mari amatori de lecturi pe web-site, ocupa locul doi in lume, la capitolul audienta a presei pe cap de locuitor. Numai site-ul revistei "Formula As" este accesat de peste 700.000 de ori pe saptamana. Ce semnificatie credeti ca are acest fenomen, domnule Ban?
- Romanii nu pot trai fara lecturi, mai ales cand se afla departe de tara natala. "Cordonul ombilical" ce-i leaga de locurile copilariei nu poate fi complet taiat, fiindca sunt o natie de sentimentali. In plus, ei stiu ca pe Internet se face o reclama culturala extraordinara; isi gasesc afinitati nebanuite, se informeaza, sunt bolnavi de microbul politic de acasa.
- Sunteti pro sau contra emigrarii creierelor din Romania? Cum se vede din Toronto aceasta situatie?
- Fenomenul acesta exista si in Canada. Scriu ziarele lunar: "Medicii canadieni ne parasesc. Pleaca in America!". 99% dintre ei pleaca din motive financiare, acolo fiind mult mai bine platiti. Intrebarea ramane oarecum suspendata: nu stiu ce sa va raspund. E o chestiune spinoasa, specifica zonei gri a faptelor noastre. Un lucru e clar: Canada nu-i pentru toata lumea. Emigrarea nu-i pentru toata lumea. Sunt persoane mai tari, sunt persoane mai moi... Omul trebuie sa decida pentru sine. Eu, daca m-am mutat acolo, de multe ori constat ca financiar imi merge superb, dar poate nu am timp pentru familie, nu am timp pentru prieteni. Poate in Romania aveam mai mult timp... Poate scoala copiilor nu-i buna in Canada, cum e cea din Romania. La un moment dat, in Canada, mi s-au mutat zeci de prieteni. Zic: daca ma intorc acasa, nu-i mai am nici pe aia. Problema celor plecati e ca tin minte numai ce-i frumos in Romania. Ce frumos era cand mergeam noi nu stiu unde... Ce bine era cand faceam aia si aia... Lucrurile urate sau mai putin confortabile sunt date uitarii. Poate ca e mai bine asa. Altfel, ne-am pierde orice echilibru, orice sustinere morala.
"Romanii emigrati dupa 1990 au imbracat haina de domn in Canada"
- Se spune ca o tara e cunoscuta si recunoscuta dupa emigrantii sai. Ce s-ar putea spune despre Romania, dupa emigrantii sai economici din ultimii 12 ani, din Toronto?
- Daca italienii sunt recunoscuti ca vanzatori de pizza si ca vopsitori, portughezii ca gunoieri pe masini speciale si ca mestesugari, indienii ca hamali si ca programatori, romanii au imbracat haina de domn: ei sunt cunoscuti ca programatori, in general ca intelectuali. La diverse party-uri, sunt intrebat: la voi, in Romania, pe langa copii handicapati, numai programatori, ingineri si medici aveti? Toti acesti oameni se potrivesc ca o manusa nevoilor societatii canadiene, iar ei stiu sa exploateze la maximum disponibilitatile intelectuale cu care i-a daruit Dumnezeu. In urma cu cinci ani, i-am spus unei vanzatoare de case: "Axeaza-te pe romani!". "Cum?", se mira ea; "dar ei n-au bani" etc. etc. In urma cu o luna zice: "Stii ca am ajuns sa fiu cea mai buna vanzatoare de case din Canada?" (Si sunt zeci de mii de vanzatori de case in Canada!). "Cum?", am intrebat-o, banuind raspunsul. "Pentru ca m-am axat pe romani. 75% din casele vandute pe anul 2000 sunt catre romani. Din acestia, 98% sunt programatori, ingineri, medici." Romanii deja s-au ridicat. Nu stau in zone proaste. Nu se mai muta ca mexicanul sau indianul, numai sa poata spune ca au o casa; ei vor o casa cu iarba, cu garaj, cu etaj, cu spatiu mult, bine facuta. Vor masini prezentabile. S-ar putea sa va surprinda, dar, in plus, romanii sunt renumiti ca unii care fac treaba pana la sfarsit, foarte seriosi, la care cuvantu-i cuvant. Mai trece putin si s-ar putea ca marile firme canadiene sa vina in Romania dupa programatori cu contract.
- Adica sa ni-i ia si pe cei care au mai ramas?
- Dimpotriva: aceasta ar fi o partie buna pentru a stopa emigratia. Conform contractelor, oamenii vor merge in Canada pentru un timp limitat (sase luni - un an), vor invata si vor lucra, iar pe urma se vor intoarce acasa si vor porni propriile afaceri, numai sa aiba sprijinul Guvernului si al legislatiei (la care am auzit ca, in sfarsit, se lucreaza). Am citit o analiza in care se spune ca cea mai eficienta metoda de a diminua exodul creierelor catre tarile bogate este chiar... exodul creierelor. La un moment dat pleaca multi, se maturizeaza, isi intaresc pozitiile si recunoasterea de catre gazde, dupa care patronii incep sa-si puna probleme: n-ar fi mai ieftin sa folosim acesti baieti minunati chiar in tara lor? De ce sa nu le platim acolo 1500-2000 de dolari, in loc de 4000-5000 in Canada? Contractele la care ma refeream sunt calea viitorului imediat si venirea lor apropiata n-ar trebui sa gaseasca guvernantii de la Bucuresti nepregatiti. Grupul pe care-l conduc lucreaza deja in aceasta directie. Dorim sa producem, in cel mai scurt timp, un flux de proiecte catre tara; Silicon Valley s-ar putea muta, cel putin partial, in Romania.
- Am aflat ca nu exista firma de peste 50 de angajati, in Toronto, care sa nu aiba un roman. Ce inseamna asta?
- Ca romanii se descurca in toate, mai ales cand sunt departe de spatiul lor natal. Se pot numara pe degete universitatile din America si Canada, care n-au un profesor roman. Au plecat multi, dar inca mai multi au ramas acasa. Unde, din nefericire, nu sunt folositi, nu sunt pusi in pozitia de a produce superior, in acord cu pregatirea lor.
- Acum, ca ati creat "Romanian Portal", ce asteptati de la confratii de pretutindeni?
- Sa colaboreze cu noi, fiindca nu mai vrem monopolul acestei idei. Portalul, dupa cum se stie, este un mozaic, de toate pentru toti, iar la acest capitol romanii ar trebui sa exceleze, nu sa primeasca lectii de la altii. In acelasi timp, nu doresc ca softistii sa devina o miniclasa privilegiata intre romani, cum erau electro-mecanicii acum 50 de ani. Vrem sa dezvoltam afaceri de familie in aceasta tara, nu atat pentru beneficiul nostru, cat pentru membrii de familie ramasi aici. Vrem sa fim "prietenosi" si sa ne inteleaga cat mai multa lume.
- Aveti remuscari pentru ceea ce ati lasat in urma?
- Da, ma simt putin vinovat. M-am educat in Romania; am facut stagiul in Romania si, spus vulgar, "i-am dat liber" Romaniei. Ma simt dator fata de tara asta si ca mine ar trebui sa se simta toti. Canada ne-a luat cadou. A trebuit sa avem noi bani, ca sa emigram! Fiecare stie cum a facut rost de acei bani. Ca sa ma simt impacat, lansez o noua chemare: haideti sa infiintam un Club Mondial al Creierelor Romanesti!Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail CratofilCei interesati pot lua legatura cu Marcel Ban la urmatoarea adresa: ban@thebans.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
