Bucuresti Jazz Festival- Obosit de atatea ritmuri techno, house si dance, care i-au incercat din greu, toata vara, urechile si oasele lui batrane, odata cu lasarea cortinei de toamna, Bucurestiul si-a permis o gura de oxigen muzical. Cea de-a treia editie a Festivalului de jazz, desfasurat intre 24 si 28 octombrie, a avut efecte terapeutice: cinci seri pline de recitaluri nationale si internationale, o sonorizare de exceptie, un public select, care a impresionat invitatii straini prin caldura si cultura sa muzicala. Secretul? Forta jazz-ului de a-si pastra farmecul neruginit -
Nota maxima acordata Festivalului de jazz de la Bucuresti se justifica, mai ales prin cota ridicata a muzicienilor care au urcat pe scena. A fost prezenta intreaga "artilerie grea" a jazz-ului romanesc, in frunte cu maestrul Johnny Raducanu, cu exuberantul Harry Tavitian, cu Marius Popp, unul din "stalpii <<cheii de bolta>> ai jazz-ului autohton", cum l-a numit Florian Lungu, prezentatorul festivalului. Alaturi de acestia - nume consacrate precum Tudy Zaharescu, Pedro Negrescu, Cristian Soleanu, Teodora Enache, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, Alin Constantiu, Puiu Pascu, dar si tineri precum pianistul Petru Popa, student la Universitatea de Muzica din Bucuresti, care au atras atentia iubitorilor de jazz. Interesant este faptul ca pe scenele bucurestene - festivalul a fost gazduit de Sala Arcub si de Sala Mare a Palatului - s-au regasit numeroase formule internationale, unele chiar intercontinentale.
Recitalurile muzicienilor straini au insemnat un adevarat carusel al surselor de inspiratie si al genurilor jazzistice, de la izvoarele folclorului maghiar si al muzicii tiganilor unguri, contopite in programul propus de Babos Project Romani, la jazz-rockul formatiei Planet X, condusa de fostul membru al celebrei trupe Dream Theater, Derech Sherinian; de la solitudinea pianistului german Cornelius Claudio Kreusch la explozia funk a trupei basistului Victor Bailey; de la cautarile si experientele francezului Julien Lourau la arta pura a "vedetei" festivalului, saxofonistul american Kenny Garret, cel care si-a facut ucenicia alaturi de geniul jazz-ului modern, Rites Davis.
Nu pot sa inchei fara a felicita organizatorii festivalului pentru inspiratia de a invita in fata publicului bucurestean, doi muzicieni romani din diaspora, doi ardeleni stabiliti in Austria si respectiv Atlanta, Statele Unite. Este vorba de Nicolas (Nicolae) Simion si de Iancsi Korossy, un nume fara de care istoria jazz-ului romanesc s-ar fi scris altfel. Prezenta acestui promotor al jazzului autohton, astazi in varsta de 75 de ani, a innobilat festivalul si a punctat decisiv reusita acestuia.
Anca Parghel"N-as da publicul din Romania pentru cel din intreaga lume"
Printre atatia instrumentisti de marca, vocea sa, amestec de pasiune, studiu asiduu si maiestrie, a dat intreaga masura a celei mai prodigioase cantarete romane de jazz a ultimelor decenii. Primul recital al festivalului a fost unul magnific, alaturi de Anca Parghel - intoarsa pentru cateva zile din Belgia, unde preda de patru ani la clasa Canto-Jazz a Conservatorului Regal din Bruxelles - aflandu-se pianistul Puiu Pascu si cei doi fii ai solistei, Ciprian (contrabas) si Tudor (baterie).
- V-am observat in timpul solo-urilor fiilor dvs., cand, retrasa din lumina reflectoarelor, ii priveati cu emotie si cu mandrie. Este aceasta formatie implinirea unui vis mai vechi, de a canta alaturi de cei doi copii?
- In timp ce cantau, ii priveam cu mai multe feluri de ochi, ii priveam cu placere, traind muzica pe care o fac, ii priveam ca o mama mandra de copiii ei si ii analizam si cu un ochi critic. Pentru ca fata de ei nu sunt doar o mama, sunt si profesoara, si colaboratoare, colega de scena. E drept ca mi-am dorit foarte mult sa cant alaturi de copiii mei, iar cel mai mult a contat ceea ce au vazut si au auzit ei in casa. E o meserie ce se invata in familie, ani buni au invatat jazz-ul alaturi de mine, apoi au continuat singuri, au plecat la cateva work-shop-uri in Europa, unde au facut impresie buna, apoi au devenit studenti la Conservatorul din Bruxelles. Tinerii romani ne fac cinste peste tot in lume, atat datorita scolii de jazz din tara, cat si faptului ca sunt foarte talentati.
- Cum v-ati simtit in fata publicului romanesc, dupa aproape un an de zile? Cu ce impresii plecati de la acest festival?
- Ce-i drept, n-am mai cantat in tara de anul trecut, din noiembrie, de la Festivalul de la Brasov. Vin de fiecare data cu cel mai mare drag aici, nu mi-a pierit entuziasmul. Am avut prilejul sa ma intalnesc si de data aceasta cu prieteni dragi, din Suceava, din nord, acolo unde mi-am inceput eu aventura, cu toata gasca din Bucuresti. In ceea ce priveste festivalul, mi-a placut foarte mult! Tin sa-i felicit pe Mugurel Vrabete, pe Nicolae Scarlat - jos palaria in fata organizatorilor! Despre public, nu mai vorbesc. Cald, atent, a venit sa fie alaturi de noi, sa se bucure impreuna cu cei de pe scena. N-as da publicul romanesc pe cel din toata lumea.Iulian Ignat
Fotografiile autorului