Psihoterapia se ia la tranta cu cancerul
In Romania, conform ultimului raport al Comisiei Nationale de Oncologie, dat publicitatii in luna iunie 2001, cancerul este intr-o crestere alarmanta si se estimeaza ca aceasta afectiune va deveni in scurt timp boala mileniului Iii, astfel incat fiecare dintre noi se poate simti amenintat. Cauzele sunt multiple: poluarea chimica, fumatul, E-urile din alimente, radiatiile, stresul etc. Ceea ce se stie mai putin este ca organismul nu ramane (chiar) pasiv la aparitia si dezvoltarea unei tumori si declanseaza o serie de mecanisme imunologice de aparare. Ce legatura exista intre imunitate, cancer si psihicul uman vom vedea in continuare.
Stresul indelungat este ucigas!
Inca de acum 4000 de ani, intr-un tratat medical indian se afirma: "Bolile sunt de doua feluri - cele ale corpului si cele ale mintii. Unele izvorasc din celelalte. Suferintele mintii se trag din chinul trupului, tot asa cum suferintele trupesti se trag din chinul mintii." Romanii spuneau si ei, de asemenea, raspicat: "Mens sana in corpore sano" ("Minte sanatoasa in trup sanatos"). Recent, cercetarile in domeniul psihoneuroimunologiei au confirmat existenta relatiei personalitate - cancer si au subliniat pericolul dezvoltarii unor comportamente care expun individul la agenti cancerigeni (fumatul, obiceiurile alimentare nesanatoase etc.).
Oamenii predispusi la cancer par sa fie excesiv de retinuti, foarte timizi si rabdatori fata de superiorii ierarhici, inclinati sa-si reprime emotiile negative, mai ales furia. Cu alte cuvinte "tin in ei" tensiunile negative, sunt incapabili sa comunice si nu-si pot asuma riscul conflictului deschis. Este Personalitatea de tip C, de care se vorbeste foarte mult in ultima vreme, in lumea medicala. Pentru a intelege, trebuie sa mai spun ca Personalitatea de tip A predispune la boli de inima (sunt acei indivizi agresivi, ambitiosi la locul de munca, aflati intr-o permanenta tensiune exploziva), iar Personalitatea de tip B este considerata normala, sanatoasa (indivizi calmi, controlati, cu simtul umorului). Asadar, oamenii de tip C formeaza potentiale victime ale cancerului.
Experientele doctorului Grossarth-Maticek sunt relevante in acest sens. Acesta a realizat un studiu prospectiv pe doua populatii diferite cultural, social si geografic: intr-un orasel din fosta Iugoslavie si la Heidelberg, in Germania. Au fost intervievate 1341 de persoane si grupate in functie de reactia lor specifica la stres. Dupa 10 ani, grupul indivizilor stresati a inregistrat o mortalitate de sase ori mai mare prin cancer decat grupul normal. Acestia "sufereau" de o lipsa de speranta cronica (rezultata din evenimentele dureroase ale vietii) si isi reprimau emotiile negative - disperarea. In ultimii ani, savantul german dr. Gerd Hamer, pe baza a peste 30.000 de cazuri studiate cu ajutorul tomografului computerizat, a pus in evidenta ca o data cu declansarea unui conflict interior puternic, apare in creier un focar (numit focar Hamer) care corespunde extraordinar de exact organului in care se va localiza cancerul in perioada urmatoare. Acest fenomen biologic uimitor, ce poate fi folosit pentru depistarea precoce a cancerului, a fost observat chiar si la plante. Deci, stresul puternic si indelungat este intr-adevar ucigas.
Cand psihicul invinge boala
De ce are stresul un efect atat de negativ in cancer? Dupa British Journal of Medical Psychology, (61, 67-75, "Personality, stress and cancer"), raspunsul este foarte simplu: pentru ca stresul slabeste sistemul nostru imunitar. In fiecare zi, orice om "produce" celule canceroase, dar daca este sanatos, sistemul sau imunitar reactioneaza imediat. In 5 secunde, infractorii (celulele anormale) sunt identificati si in doar 4 ore sunt distrusi complet de limfocitele T killer (ucigase). Mai putin se stie ca imunitatea este influentata foarte tare, pe de o parte de alimentatie, iar pe de alta parte de hormoni. Cortizonul, de exemplu, este un hormon produs de glandele suprarenale ca reactie la stres. In depresie (forma a stresului), creste cortizonul din sange, ceea ce are ca efect debilitarea limfocitelor de aparare.
Holland si Rowland au observat, in 1989, ca, la persoanele sanatoase, aflate intr-o stare de suparare profunda, dupa o pierdere importanta (doliu, faliment, calamitati, somaj etc.) se produce o perturbare a activitatii celulelor T killer si o scadere a eficientei limfocitelor T helper (ajutatoare). Intr-adevar, sistemul nostru imunitar reactioneaza imediat la cei mai neinsemnati stimuli din mediu. Cu atat mai mult, la omul bolnav, aflarea vestii ca are cancer opereaza importante si inerente modificari in starea sa sufleteasca. Diagnosticul il sperie foarte tare, se teme ca va fi stigmatizat, ca va muri in chinuri groaznice sau se simte vinovat pentru greutatile si suferintele pe care le provoaca celor apropiati. Impactul cu tratamentul dur, greu de suportat (citostatice, iradieri, operatie) determina noi si insurmontabile solicitari, confuzie in legatura cu ceea ce ii rezerva viitorul. Cine poate sa inteleaga cu adevarat disperarea din sufletul devastat si pustiit al acestor oameni nefericiti?
Totusi, in ultimii zece ani, dovezi experimentale zdrobitoare vin una dupa alta sa sugereze in mod uimitor posibilitatea invingerii cancerului, printr-o forma sau alta de terapie psihologica (alaturi de remediile naturale) dupa cum vom vedea in continuare:
1. Relaxarea progresiva completa
Elimina durerile, anxietatea si frica si intareste fortele regeneratoare ale organismului. Tehnica de executie a fost descrisa in Occident de celebrul dr. Edmund Jacobson. Chiar si cei mai gravi bolnavi o pot realiza, fiind intinsi pe un pat tare. Cu ochii inchisi, palmele pe langa corp, se cauta o stare de interiorizare, de detasare de ambianta inconjuratoare si de gandurile negative, obsesive. Intr-o stare interioara de "plutire", se orienteaza atentia la segmentele corpului si se dau "in gand" comenzi de relaxare acestora, de jos in sus. Se incepe cu piciorul stang, apoi cu dreptul, mana stanga, mana dreapta, bazinul, abdomenul, trunchiul, capul. Apoi procesul se reia de 3-4 ori, insistand mai mult asupra organului bolnav.
2. Terapia comportamentala - metoda
sugestiilor pozitive
Psihologul Grossarth-Maticek a apus la punct o terapie bazata intre altele pe tehnici de sugestie si hipnoza, menita sa-i ajute pe bolnavi sa lupte cu boala, prin optimism. Studiul sau a inclus 100 de persoane predispuse la cancer, pe care le-a impartit in doua grupe: unul de terapie si celalalt de control. Cu persoanele din grupul de terapie a lucrat doar 25-30 de ore de tratament psihologic individual. Dupa 30 de ani, rezultatele au fost spectaculoase: supravietuitorii din grupul de psihoterapie au fost de doua ori mai numerosi decat cei din grupul martor, cu care nu s-a lucrat deloc in trecut.
Cei interesati trebuie sa citeasca, sa asculte sau, mai eficient, sa rosteasca cu atentie si convingere aceste fraze, de mai multe ori pe zi. Cu timpul, ei vor observa ca subconstientul le va prelua, iar treptat, organismul lor va incepe sa actioneze pur si simplu in conformitate cu cele afirmate. Metoda este binecunoscuta si utilizata cu succes in reclamele comerciale, de mai multe decenii.
3. Vizualizare dirijata
Dr. Carl Simonton, oncolog si radiolog, si sotia sa, Stephanie, au studiat efectele tehnicilor de vizualizare si de imaginatie in tratarea bolilor canceroase. Pentru a intelege despre ce este vorba, trebuie explicat ca organismul nostru reactioneaza la reprezentari de imagini, ca si cum acestea ar fi reale.
La pregatirea Jocurilor Olimpice din 1988, mai mult de 70 de sportivi americani de clasa mondiala au practicat vizualizarea dirijata in cadrul unui program psihologic special destinat ameliorarii performantelor sportive. Va amintiti de Mary Lou Ratton, prima gimnasta a S.U.A. care a castigat medalia de aur la individual-compus? Iata ce relateaza ea: "Exercitiile de vizualizare au fost o constanta de baza a pregatirii mele. Cand ma aflam in pat, repetam in imaginatie miscarile pe care le exersam in timpul zilei. Pentru ca aveam cele mai mari probleme cu exercitiile la barna, le repetam foarte des in minte, imi imaginam ca le practicam cu siguranta si le sfarseam cu bine. Acest lucru m-a ajutat enorm la jocurile olimpice care erau atat de importante pentru mine".
Colega ei, patinatoarea Elisabeth Monley, castigatoarea medaliei de argint din 1998, relateaza si ea: "Imi faceam exercitiile in imaginatie, in fiecare seara, inainte de a adormi. Vedeam efectiv totul in minte: corpul meu, saritura, pozitia in care aterizam. Cred ca 10 minute de exercitiu mental in acest mod au avut acelasi efect ca un exercitiu de 45 de minute pe gheata."
Metoda vizualizarii dirijate mobilizeaza toate fortele psihice ale pacientului si determina participarea sa activa la procesul de insanatosire. Cum se procedeaza? Dupa un exercitiu de relaxare profunda, desenati mai intai organul bolnav si tumora, pornind de la explicatiile medicului curant (unele persoane pot utiliza chiar filmele ecografice sau tomografiile, daca au inteles unde este problema). Asezati pe scaun cu spatele drept, porniti de la imaginea tumorii de pe acest desen simplu si incepeti (cu ochii inchisi) sa va imaginati ca o topiti cu o raza "laser" alba, stralucitoare, care vine de la Dumnezeu sau, in functie poate chiar de meseria dvs., ca o distrugeti cu un cutit, o foarfeca, bormasina, picamer etc. Atentia si concentrarea ferma, ca atunci cand rezolvati la serviciu o problema importanta, sunt esentiale pentru reusita acestui exercitiu. Repetati-l 20-30 de minute, de mai multe ori pe zi.
O metoda pusa la punct de mine se bazeaza pe inregistrarea imaginii tumorii care este prelucrata grafic iar ceea ce rezulta in final este un "desen animat", care ii sugereaza bolnavului intr-o maniera optimista, increzatoare si chiar umoristica "distrugerea" totala a tumorii.
Filmul, cu o durata de 30 de minute, este expus bolnavului de 3-4 ori pe saptamana, in cadrul programului de psihoterapie individuala.
4. Meditatie - rugaciune in tacere
Doctorul Jon Kabat Zinn, directorul Clinicii "Stress Reduction" de la Medical School a Universitatii din Massachusetts, este un mare savant, care se bucura in prezent de o larga recunoastere internationala. Prin cercetarile sale, pentru prima oara in lume a fundamentat stiintific tehnicile de meditatie, indemnandu-si pacientii sa le practice. Efectul care apare este o "reactie de deconectare" (cum o numeste el) care, in contrast cu reactia de "lupta sau fuga", reduce frecventa batailor neregulate ale inimii, micsoreaza tensiunea arteriala, echilibreaza descarcarile hormonale si potenteaza toate functiile organismului. Iata o metoda de lucru foarte accesibila. Asezati intr-o pozitie comoda, inchideti ochii si deconectati-va de ambianta exterioara, linistiti-va gandurile si orientati-va atentia catre ceva frumos, inaltator. In aceasta stare spuneti in gand rugaciunea Tatal Nostru, cu credinta. Repetati de mai multe ori pana cand cuvintele amutesc. Simtiti ca sunt inlocuite de ganduri luminoase, optimiste, de incredere si speranta in Dumnezeu. Ramaneti asa 20-30 de minute, savurand aceasta stare de "imponderabilitate" interioara, care ne incarca cu fortele regeneratoare ale naturii. In unele centre medicale moderne, se folosesc pentru meditatie fragmente muzicale selectate, sunete cu ritmuri modulate pe calculator dupa frecventa anumitor unde cerebrale sau dispozitive de dinamizare a functiilor creierului (Mind Synergy). Concluzia specialistilor a fost ca: "Meditatia, activitatile religioase, credinta puternica pot avea un impact pozitiv asupra raspunsului la o boala serioasa, asa cum este cancerul, si alcatuiesc o strategie importanta in vederea atingerii succesului terapeutic".
5. Terapia prin ras
Primul pas catre vindecare este sa intelegem ca, pentru fiecare dintre noi, viata este plina de incercari. Oricat de grava ar fi situatia in care ne aflam, ar trebui sa ne punem o intrebare simpla: "Oare o sa-mi mearga mai bine, daca imi voi face griji si ma voi gandi numai la rau?". In cadrul unui studiu citat de psihologul englez Hans Eysench, s-au realizat anumite sedinte in care bolnavilor li s-au aratat secvente video umoristice, apoi filme neutre. Inainte si dupa vizionare s-au recoltat probe de sange, iar ceea ce s-a observat a fost o crestere semnificativa a reactiei imunitare. In opninia medicului american James Walsh: "Sanatatea unei persoane este direct proportionala cu cantitatea rasului ei".
Totusi, cine mai are chef sa rada cand stie ca are cancer? Este sinistru... vor spune poate multi dintre noi. Insa tainele vietii par a fi cu mult mai misterioase decat ne imaginam. Pe la mijlocul anilor "80, a facut mare valva in Bucuresti povestea impresionanta a unei tinere, bolnava de cancer de col uterin avansat. Medicii de la Spitalul Filantropia nu o mai puteau opera, iar citostaticele nu se puteau face din "lipsa de fonduri". Situatia era foarte disperata si biata fata a fost trimisa acasa, ca atatia altii de altfel, cu o speranta de viata redusa la 3-4 saptamani. Stia ce o asteapta si ca sa nu simta nimic in momentul mortii s-a gandit ca cel mai bine ar fi ca aceasta sa o surprinda... razand. A adunat imediat de la cunostinte reviste cu glume, discuri cu momente vesele, casete cu filme de comedie si in aceasta ambianta a asteptat mai bine de... trei-patru luni. Nedumerita ca nu patise inca nimic s-a prezentat din nou la Spitalul Filantropia. Mai uimiti decat ea au fost insa medicii, care au constatat cu surprindere lipsa tumorii. Se uitau consternati unii la altii si nu puteau sa inteleaga ce s-a intamplat... colul ei se cicatrizase (ca o stafida). Cine stie daca nu cumva Mr. Bean, Stan si Bran sau desenele animate nu ar constitui un tratament anticanceros de o mie de ori mai usor si mai ieftin decat procedurile medicale cunoscute.
6. Terapia de suport
Spre deosebire de tarile avansate, in Romania nu exista inca o retea organizata pentru suportul psiho-social al bolnavilor de cancer. Numerosi bolnavi au probleme mari si nici un fel de ajutor, situatia fiind adeseori foarte greu de suportat. Sustinerea si intelegerea familiei, a colegilor sau a echipei terapeutice elimina frica si dezvolta la bolnav o atitudine deschisa de acceptare a efortului necesar vindecarii. Pe de alta parte, exemplul altei persoane, care s-a vindecat, isi duce viata normal de mai multi ani, provoaca o reactie pozitiva de "mobilizare generala" la multi bolnavi. La Clinica "Albert Schweitzer" (Germania), toate aceste lucruri sunt binecunoscute si incluse de mai multi ani in programul de recuperare al bolnavilor, la care participa chiar si un membru al familiei, pentru a invata sa acorde acasa, in continuare, ingrijirile necesare.
De ce oare aceste terapii nu se aplica pe scara larga si in alte spitale? Raspunsul la aceasta intrebare delicata il da foarte bine psihologul Michael Eyrench in lucrarea "Descifrarea comportamentului uman", aparuta si la noi in tara, la editura "Teora": "In ciuda posibilitatilor curative si profilactice oferite de Psiho-oncologie, medicina ortodoxa (bazata doar pe chimioterapie) nu vrea sa divorteze de ideea eronata ca trebuie sa inlature doar simptomele, refuzand sa se ia efectiv "la tranta" cu boala, si nu mobilizeaza resursele interioare ale bolnavului insusi. Facultatile de medicina neglijeaza sistematic cercetarile legate de psihoterapie, numite batjocoritor <<complementare>>, si le vitregesc de investitii. Situatia este foarte trista, intrucat in prezent exista un bloc solid de dovezi apte sa demonstreze ca metodele psihoterapiei sunt extrem de utile si benefice, alaturi de celelalte metode naturale de tratament. Ar trebui sa ne gandim cu totii la miile de bolnavi disperati (pentru ca vietile lor ar fi putut fi salvate) care isi cauta salvarea prin... ziare, la miile de oameni care mor degeaba doar pentru ca mintile anumitor persoane sunt impermeabile la cercetarea novatoare. A sosit timpul sa renuntam la conceptia care opune corpul, mintii si sa recunoastem ca exista numai un intreg, o unitate trup-minte-suflet inextricabila. Dar asa cum bine se stie, rezistenta inversunata la nou a unor medici, asociata cu interesele industriei farmaceutice si inertia confortabila a birocratilor, ne face sa spunem cu tristete ca ceasul reformei medicale se va lasa mult asteptat, daca oamenii nu vor sti sa il ceara cu vehementa."Dr. Cristian Boerescu
medic specialist psihiatru - Bucuresti, tel. 01/423.05.83
Salutam pe aceasta cale deschiderea in Romania a cursului de Psiho-oncologie pentru medici si psihologi, care se desfasoara in anul universitar 2001-2002, cu sprijinul Institutului Francez din Bucuresti.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
