Crima si pedeapsa, razboi si pace
In saptamanile si lunile care urmeaza, se va decide soarta lumii pentru urmatoarele doua-trei decenii. Dupa atentatele teroriste de la New York si Washington D.C., oamenii lucizi, deopotriva cu cei nevrotici stiau un lucru: ca lumea nu va mai fi la fel. Dar nimeni nu stia in ce fel. In ciuda faptului ca Statele Unite ale Americii nu s-au repezit sa atace in primele zile locurile si tarile care ii ascund pe teroristi sau care i-au ajutat, asa cum se asteptau multi, este clar ca vor urma lovituri puternice impotriva adversarilor. Daca s-ar fi intamplat asa ceva de indata, conflictul ar fi semanat cu cel dintre Israel si palestinieni, unde fiecarei lovituri ii urmeaza alta pe masura sau ceva mai dura. Legea talionului actioneaza deopotriva in civilizatia mozaica si in cea islamica, oarecum pe un model mostenit de mii de ani, chiar daca in teoriile militare moderne i se spune retaliere. S.U.A. nu poate sa asculte sfaturile naive, perverse sau demagogice ale celor care cer o rezolvare a situatiei prin negocieri, diplomatie, pe calea pacii, pentru ca, daca ar face asa ceva, s-ar condamna la autodistrugere. Culmea este ca tocmai talibanii, care de fapt au stiut ca Bin Laden pregateste atentatele, fac acum apel la justitie, cand consecinta nu poate fi decat razboiul. Cei care incearca sa gaseasca scuze clericilor afgani fundamentalisti ar trebui sa stie ca ei au permis ca tara lor sa devina cel mai mare exportator de opiu din lume. Este, de altfel, singura activitate economica functionala in Afganistan si singurul bun pentru export, in afara de exportul de terorism.
Crima impotriva americanilor de rand nu se poate judeca in instanta, pentru simplul motiv ca vinovatii nu pot fi adusi acolo de politie sau procuratura, ei nici macar nu se considera vinovati, iar cei care ii protejeaza nu vor permite acest lucru. A fost vorba de o crima in masa, de o crima impotriva umanitatii. Pedeapsa care se va da, dreptatea care se va face, depind tot de un act de razboi. Doar dupa pierderea razboiului, vor putea fi adusi vinovatii supravietuitori in fata unui tribunal care sa judece crimele lor impotriva omenirii. Teroristii islamici fundamentalisti au mai comis si o crima impotriva pacii. Ca sa aduci pacea inapoi, nu mai poti folosi doar declaratiile de bune intentii. Singura solutie este razboiul. Americanii obtinusera pacea in timpul Razboiului Rece, doar prin construirea unui arsenal nuclear si atomic impresionant, care era reprodus in oglinda de arsenalul sovietic. Era un echilibru al terorii. Dar macar se cunosteau adversarii. Acum, noii inamici ai Americii sunt mult mai slabi, iar forta lor este o alta putere a celor fara de putere. Este puterea celor lasi, care nu au curajul sa lupte pe campul de lupta fata in fata, si atunci fac apel la terorism. Terorismul tocmai asta este, folosirea violentei sau a amenintarii cu violenta impotriva unei populatii pasnice, pentru a-i crea starea de frica, de insecuritate, iar prin aceasta infrangerea. Nu este un razboi direct. Teroristii ucid, dupa care se ascund. Ei nu au curajul mai ales in circumstantele de acum, cand crima a ajuns la cifre enorme, dar si la calitatea de abominabil sa-si recunoasca faptele. Daca ne uitam la majoritatea actelor teroriste din perioada moderna, incepand de la cele facute de anarhisti si bolsevici impotriva tarismului, continuand cu cele ale grupurilor nationale care si-au urmarit idealurile statale (evreii, irlandezii, palestinienii, cecenii) si terminand cu teroristii marxisti, maoisti din Germania, Italia, Peru etc., toti teroristii si-au recunoscut vina si au revendicat atentatele. Dar crimele lor nu ajunsesera la asemenea cifre si vizau in principal autoritati, pe langa care mai erau si "pierderi colaterale". Teroristii de acum nu au curajul sa isi mai recunoasca faptele, pentru ca nu au cum sa-si motiveze crimele si nimeni nu i-ar ierta.
Exista o specie morala ciudata pe lumea aceasta, apartinand sferei teratologice (cautati in dictionar, daca nu aveti acest termen in uzul curent!) care cuprinde indivizi diversi (Saddam Hussein sau presedintele sarb Kostunica, clericii talibani, dar si radioascultatori sau telespectatori din Romania sau din alte tari), care spun ca America a meritat intr-un fel sau altul ceea ce i s-a intamplat. In afara de faptul ca aceasta este o complicitate simbolica la crima impotriva umanitatii, cei care vin cu asemenea argumente nu pot functiona in cadrul moralitatii nici unei religii universale a lumii. Oricare motive ar putea fi invocate pe lume pentru a uri America, pentru a nu fi de acord cu politica externa a S.U.A. sau cu productia cinematografica de la Hollywood, cu modul de viata american, cu muzica moderna (rock, pop, jazz, blues etc.) sau cu modul in care americanii se imbraca, mananca, se distreaza, nimic din ceea ce tine de diferenta culturala sau de opinie nu justifica moral crima, iar in particular crima in masa. Resentimentul nu poate justifica crima impotriva umanitatii.
Talibanii de la Kabul au ordonat armatei acum cateva luni sa distruga marile statui budhiste, locuri sacre si monumente de arta. Ei au ras dispretuitor cand au aflat de blestemele lansate de calugarii budhisti. Se pare ca blestemul va duce la inlaturarea statului teocratic islamist din Afganistan. Perspectiva a nascut in lumea musulmana solidaritate, ale carei forme au condus atat in Pakistan, cat si in Arabia Saudita la respingerea alternativei ca americanii si britanicii sa foloseasca bazele militare de acolo. In paralel, s-a produs o redefinire a relatiilor strategice ale S.U.A. cu Rusia, China, India. ´ara cea mai intinsa de pe planeta, primele doua tari ca populatie din lume se simt amenintate de terorismul fundamentalist islamic. In ciuda faptului ca Bush a respins ideea ca este vorba de un conflict al civilizatiilor, guvernele din statele predominant musulmane nu indraznesc sa intre pe fata de partea americanilor, de frica miscarilor de masa, care ar putea sa le mature de la putere. Prin urmare, unul dintre scopurile terorismului islamic este aproape atins, acela de a crea un clivaj intre Islam si restul civilizatiilor lumii, care sunt considerate inamice si obiective care trebuie distruse.
Lumea nu va arata la fel ca pana acum, iar unele tari vor avea de pierdut, altele de castigat de pe urma infruntarii care va urma. Pentru zona de lume in care ne aflam, se intrevede o apropiere intre Nato si Rusia. Cum Nato si-a gasit un nou inamic, care este unul comun, Rusia nu va mai putea sa obiecteze asupra existentei sale. Rusia se va impotrivi integrarii pe termen scurt a tarilor baltice, dar nu se va putea impotrivi integrarii tarilor din flancul sudic, care este cel mai expus riscurilor si amenintarilor de securitate din Orientul Apropiat, nordul Africii si celor din Asia Centrala. Este de asteptat ca sprijinul musulmanilor din Europa (Bosnia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru) sa scada sau sa devina o moneda de schimb in relatiile cu tarile musulmane din Asia si Africa. Chiar daca nu merita pentru eforturile sale politice, economice si militare, Romania ar putea sa intre in Nato, pentru ca interesele strategice ale lumii s-au schimbat. Cata nedreptate este pe lumea asta!Dan Pavel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
