Pe 8 septembrie, crestinatatea a sarbatorit
nasterea Fecioarei MariaAparitii Mariale- Cand biserica se opune -- Foarte frecvente in lumea catolica, unde exista un veritabil cult marial, aparitiile Fecioarei nu sunt totdeauna recunoscute de catre biserica.
Obligatia de a se pronunta asupra certitudinii miracolelor semnalate in dioceze le apartine episcopilor, subordonati Vaticanului. In cazurile pe care le vom prezenta in continuare, ei au refuzat sa-si decline acordul cu veridicitatea faptelor petrecute. Ramane de vazut daca timpul nu ii va face sa revina asupra opozitiei lor -San Damiano
Sat cu doar 250 de locuitori, San Damiano se afla la 50 de kilometri sud de Milano si la 20 de kilometri de Piacenza. Totul a inceput pe 29 septembrie 1961, cand Rosa Quattrini, o femeie de 50 de ani, mama a trei copii, casatorita cu un agricultor, este adusa acasa cu ambulanta de la spital, intr-o stare disperata. Sufera de o peritonita perforata. Operata de cateva ori, medicii nu o mai pot ajuta, sugerandu-i sa moara la domiciliu. In dimineata cand se intampla evenimentele, Rosa Quattrini sta intinsa in pat, fara sa se poata misca. Matusa Adela o supravegheaza. Sotul, Giuseppe, a plecat la culesul castanelor.
Spre pranz, se aud batai usoare la usa. O tanara necunoscuta solicita un ajutor de 500 de lire italiene, pentru a putea cumpara trei candele si trei lumanari, menite sa fie aprinse la biserica din San Giovanni Rotondo unde, la vremea aceea, oficia celebrul calugar vizionar si vindecator, Padre Pio. Matusa Adela ii raspunde necunoscutei ca nu are posibilitatea de-a o ajuta: "Suntem foarte saraci. Toti cei din casa avem la un loc o mie de lire. Si nici macar nu sunt banii nostri. I-am imprumtat de la niste vecini". Vizitatoarea insista: "Totusi, e vorba de Padre Pio. Trebuie sa va dati si dvs. obolul". Matusa Adela a replicat: "Am participat totdeauna la toate chetele bisericesti, dar astazi e imposibil sa dau. In camera alaturata, se afla nepoata mea, Rosa, bolnava pe moarte. Trebuie sa o ingrijesc si nu am decat cele 1000 de lire". Tanara necunoscuta intreaba: "Unde se afla ea?". Matusa Adela indica usa inchisa. Femeia intra si o vede pe Rosa, frumoasa ca un inger la fata, dar alba ca marmura si imbracata saracacios. "Care e suferinta ta?", o intreaba pe bolnava intinsa pe pat.
- "Am pantecul ciopartit. Am fost adusa acasa de la spital, fiindca operatiile n-au reusit. Nu mai exista nici o speranta."
- "Ridica-te!", o indeamna vizitatoarea.
- "Nu pot!", se plange Rosa.
- "Da-mi o mana si incearca sa te ridici".
Rosa-i intinde mana, dar nu se petrece nimic. Incapatanata, femeia ii cere sa-i dea si mana cealalta. Dintr-o data, bolnava se simte strabatuta de o lumina ca o descarcare electrica. "Ridica-te!", repeta femeia. Rosa se ridica si incepe sa urle, plangand: "Sunt vindecata! Sunt vindecata!". Ciudata femeie ii spune sa taca si sa rosteasca rugaciuni. Rosa o asculta, apoi femeia isi pune palmele pe diferitele taieturi de pe pantecul ei, care se inchid pe loc. Ea o sfatuieste pe miraculata sa mearga de urgenta sa-l vada pe Padre Pio. Rosa repeta ca nu are bani. Vizitatoarea ii spune ca, atunci cand va fi nevoie, va avea tot ce-i trebuie pentru a calatori. In timpul acesta, matusa Adela, uluita de intamplare, ii daruieste vizitatoarei thaumaturge 500 de lire. Aceasta pleaca. In mod curios, oamenii care se afla pe strada, in exteriorul casei Quattrini, n-o vad, in vreme ce micul Giorgio, mezinul Rosei, isi aminteste perfect de trecerea ei prin camera in care se afla.
Intr-adevar, in zilele urmatoare, Rosa primeste bani si vesminte de la un anonim. Pleaca la San Giovanni Rotondo, cum a promis. In marea piata a catedralei, tanara necunoscuta reapare. Din mijlocul multimii, ea ii spune Rosei: "Ma recunosti? Afla ca eu sunt mama impacarii si a celor napastuiti. Dupa slujba religioasa, te voi conduce la Padre Pio, pe langa care vei avea o misiune de indeplinit".
Dupa slujba, Rosa se simte "ghidata interior" catre Padre Pio, care ii cere sa se consacre de atunci inainte mangaierii celor nefericiti si ajutorarii bolnavilor.
Incepand din clipa aceea, cum isi termina treburile menajere sau pe cele ale campului, Rosa ii ingrijea pe bolnavi. O luna mai tarziu, Padre Pio o cheama la el, spunandu-i ca poate sa-si intrerupa misiunea de caritate. Sa mearga acasa, fiindca Fecioara ii va spune ce va avea de facut.
Pe 16 octombrie 1974, la pranz, Rosa se ruga in camera ei, cand a auzit ca cineva o striga de afara. In curtea casei, distinge un nor mare alb, stele de argint si de aur si trandafiri multicolori. Un glob rosu iese din nor, coborand pe iarba din curtea casei. Din glob va iesi afara cea pe care Rosa o va numi de atunci inainte "Mama celesta". O lumina orbitoare o inconjoara. E imbracata cu o manta si poarta o coroana de stele. Aparitia ii va lasa italiencei un mesaj de iubire si pace pentru intreaga umanitate, cerandu-le oamenilor sa se roage neincetat, pentru a se salva de apropiate si cumplite pedepse. In incheiere, Madona a avertizat-o: "Voi reveni aici vineri de vineri, pentru a-ti aduce mesaje, pe care sa le raspandesti peste tot".
Rosa protesteaza, spunand ca nimeni nu o va crede, mai ales ca este o taranca ignoranta. "N-am nici o putere! Ma vor duce la inchisoare, spunand ca am innebunit!" Fecioara a replicat: "Nu te teme. Iti voi lasa un semn. Iata, pomul acesta va inflori". Intr-adevar, parul - incarcat pe ramuri de fructe coapte (era in luna octombrie) - a inflorit in ziua aceea, ramanand asa vreme de trei saptamani.
In anii care au urmat, pelerini din toate colturile lumii vor veni in fiece vineri la "Mama Rosa", cum va intra in istoria locului. La fiecare aparitie a Fecioarei, lungi mesaje sunt trimise prin vocea italiencei, care le rosteste ca in stare de transa, cuvant de cuvant. In plus, la San Damiano, se petrec si alte vindecari ori minuni, observate de sute de oameni pe cer: cete de ingeri, cruci inscrise pe albastrul de azur, vartejuri de stele etc. In ciuda interdictiei emise de Vatican, pelerinajele au continuat. Mama Rosa a murit insa uitata si foarte saraca, fiindca n-a luat niciodata vreun ban pentru intamplarile petrecute in casa ei. Cu toate astea, dupa mai mult de treizeci de ani, casuta din San Damiano continua sa fie un loc de pelerinaj.
Fecioara din Turtovka
Sa ne intoarcem privirea spre rasarit. Mai exact, catre Cehoslovacia. Suntem in 1958, la o suta de ani dupa aparitiile din Lourdes. Destinatia noastra e muntele Siwtsak, acoperit de paduri de brad. Acolo, traieste un padurar in varsta de 42 de ani, pe nume Matus Lasut, tatal a trei fetite. Suntem intr-o duminica de iunie si omul urca incetisor panta muntelui. E un barbat credincios, care atunci cand se afla in sat, la Turtovka, nu lipseste niciodata de la biserica. La ora 9 de dimineata, Matus ajunge pe culmea muntelui, acolo unde se afla o imagine a Fecioarei Vesnic Ajutatoare, prinsa de trunchiul unui copac. Padurarul se opreste ca sa se roage, lasandu-se in genunchi. Spune "Tatal Nostru" si "Binecuvantat fie numele Tau, Marie!". Odata rugaciunea rostita, culege doua-trei flori de munte, pentru a le prinde, asa cum face de obicei, la portretul Fecioarei. Atunci, isi da seama ca iarba este acoperita de trandafiri. Se intind peste tot, pe pajistile de primprejur. Ridica ochii si vede ca varful muntelui este iluminat. Deasupra lui, pe un nor, o femeie de o frumusete indescriptibila, subtire, dar foarte inalta, ii zambeste. E imbracata intr-o rochie alba, cu cordon albastru. Un voal ii acopera parul. "La fel ca la Lourdes", se gandeste Matus. E tanar, are mainile impreunate si un rozariu ii atarna de brat. O regina majestuoasa!
Matus Lasut, seful ocolului silvic din Turtovka, crede ca a innebunit. A crezut la fel si anul trecut, cand, mergand intr-o calatorie la Lourdes, pentru a se ruga la statuia Fecioarei, privind-o, i s-a parut ca ochii ei il atintesc intr-un chip special. La fel ca si acum. In momentul sublim pe care-l traia, Matus n-a simtit nici urma de teama. Fecioara pe care o contempla era o expresie a simplitatii si bunatatii. Fericit ca cerul ii daruieste o asemenea dovada de pretuire, padurarul se prosterneaza la picioarele superbei Madone. Deodata, Matus o aude vorbind. Zeita cereasca il indemna sa priveasca in dreapta lui. Pajistea e acoperita in intregime de trandafiri, marginiti de o mica bariera de brazi. Apoi, Fecioara il indeamna sa priveasca in partea stanga. Imaginea Sfintei Maria, prinsa de trunchiul bradului, disparuse. In locul ei, se afla un tablou care reprezinta pamantul. Marile si continentele sunt desenate distinct. Culorile existente il ajuta sa inteleaga mesajele primite din cer. Pricepe astfel ca, in vreme ce oamenii care traiesc in orase si pe campii vor fi prada coruptiei, locuitorii din zonele montane pot sa spere in salvarea divina, fiindca sunt saraci, mai cinstiti si mai curati. Dedesubt, se afla o inscriptie: "Caiti-va, rugati-va pentru preoti, folositi in permanenta rozariul (matanii)". O alta harta a lumii arata cum raul se raspandea pe pamant. O alta vadea cum ploi de foc se abateau asupra oamenilor. Dedesubt, o alta inscriptie: "Daca oamenii nu se vor indrepta, natura va dezlantui asupra lor cataclisme si vor pieri". Alte harti prezentau scene apocaliptice.
Viziunea lui Matus a fost lunga. Ea a durat trei ore. Intr-un triunghi, el l-a vazut pe Iisus, tinand o cruce la fel de mare cat el. Din inima lui izvorau trei dare de foc, din care ultima a trecut prin inima padurarului si, infiorat, acesta a cazut cu fata la pamant.
Cand Matus si-a recapatat cunostinta, afara se insera. Locul redevenise asa cum fusese inainte - doar brazi si iarba -, iar imaginea Sfintei Maria era fixata, iarasi, pe scoarta copacului. Dintr-o data, vazu in iarba un rozariu. Era un dar al Fecioarei, de care avea sa nu se mai desparta niciodata in viata lui.
In urma aparitiei de pe munte, Matus a devenit un catolic fervent. In aceeasi seara, dupa ce-a coborat in sat, s-a dus din casa in casa, la vecinii sai de pe strada, cerandu-le iertare, daca ii suparase candva. Oamenii au crezut ca Matus innebunise subit. A doua zi, s-a dus la biserica pentru a se spovedi. Preotul a pastrat insa taina si nimeni n-a aflat despre aparitia de pe munte. Abia dupa trei luni de zile, Matus a povestit despre viziunile lui. Oamenii din Turtovka si din imprejurimi au pornit in pelerinaj pe muntele Siwtsak. Dar zvonul ca padurarul innebunise s-a raspandit prin imprejurimi. Matus a fost arestat si internat de comunisti in azil, de unde a iesit peste doi ani. Fara sa intarzie un minut, el a inceput din nou sa indemne la rugaciune, propovaduind sfaturile Sfintei Fecioare.
Nici miracolul de la Turtovka nu a fost validat. Cu toate astea, muntele Siwtsak a devenit loc de pelerinaj pentru credinciosi din lumea intreaga, inclusiv catolici occidentali. Pe varful muntelui, nu s-a inaltat vreo biserica, exista doar catedrala padurii de brad, iluminata de razele soarelui. In schimb, in locul acela, s-au produs vindecari si conversiuni la catolicism.Sanda Anghelescu
Fecioara Maria in documente
Majoritatea cercetatorilor biblici afirma ca prenumele de Maria vine din limba iudaica, unde se scria Myriam si se pronunta Mariam, semnificand "Printesa noastra", "Doamna noastra", "Stapana noastra".
Cea de-a doua profetie ii apartine lui Mica (740-710 i.Hr.) si spune: "Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mica intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi, din tine imi va iesi Cel care va stapani peste Israel si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei. De aceea, ii va lasa, pana la ziua cand va naste cea care are sa nasca, si ramasita fratilor sai se va intoarce la copiii lui Israel".
Data fiind putinatatea textelor biblice referitoare la existenta Mariei, viata ei a fost refacuta pe baza unor texte apocrife, redactate dupa martiriul lui Iisus. Conform unora dintre ele, Maria a trait doar doi ani dupa rastignirea fiului ei, iar, dupa altele, peste 30 de ani. In ce priveste localitatea in care s-a savarsit din viata, se duce si astazi, inca, o adevarata disputa intre cei care sustin ca a murit la Efes, in Asia Mica, si altii care afirma ca locul mortii a fost Ierusalimul. Sfanta Fecioara - spun ei - si-a dat sufletul in casa parintilor (existenta mamei sale, Ana, si a tatalui, Ioachim, este cunoscuta doar prin textele apocrife), inconjurata de ingeri, de apostoli, reveniti din misiunile lor evanghelice, si a Fiului ei, intruchipat pentru a-i fi alaturi. Ingropata intr-un mormant din Valea Cedronului, a disparut in cea de-a treia zi, inaltandu-se la cer.
Zorica Latcu TeodosiaMaica durerilorE fum de lumanari pe zugraveala?...
Un intuneric greu cernit-a zarea,
Cand iconaru-n sfanta lui sfiala,
Temutu-s-a sa-ti vada-ndurerarea.La cruce stai. Pe haina cenusie,
Maini albe, mult prea albe, se-mpreuna.
In tine doar durerea mai e vie,
Caci lacrimi nu mai ai, sa plangi, Prea-Buna.In bezna muta fata ta-i lumina;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toata rastignirea Lui deplina.
E toata suferinta fara nume.Ca le-ai purtat in Fiul tau pe toate
Si-i Crucea Lui in ochii tai rasfranta.
Asa a vrut sa zugraveasca, poate,
Un iconar, faptura ta preasfanta.Si ca sa bei si tu intreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta marama,
In loc de spini, cu raze iconarul
A scris in rani durerea ta de mama.Maica fericitaAi vrea sa-L aibi o clipa pentru Tine,
Si L-ai luat pe Fiul Sfant la san,
Usor L-ai dus in camp, sa doarma-n fan,
Iar Tu-n genunchi veghezi intre sulfine.As vrea sa stiu ce dragoste-i mai tare
In ochii tai de Maica fericita?
Te uiti la Prunc cu fata-nvaluita
De-atata foc de multa inchinare!Dar buzele, cu floarea lor cereasca,
Par ca soptesc cuvintele de-alint,
Cu sunet de clestar, cu viers de-argint,
Cum numai mame stiu sa le sopteasca.Asa cum stai plecata peste Dansul,
In veghea Ta, uimita de minune,
Lasi mainile sub val sa se-mpreune
Si genele sa Ti le ude plansul.
Atitudinea bisericii fata de aparitiile mariale
La fel ca si in ortodoxie, catolicismul dovedeste si el vigilenta si circumspectie cand e vorba de miracole si minuni, cu toate ca existenta lor intareste credinta. Intr-o cuvantare a Papei, se arata textual: "Trebuie luate toate masurile care, pe de o parte, le vor permite crestinilor sa acceada in mod sigur la izvoarele divine ale mantuirii si adevarului, dar, pe de alta parte, sa faca astfel ca aceste izvoare vii sa coboare pana in actele vietii cotidiene. O aparitie legitima, care cucereste sufletele si intareste credinta, este un ajutor pretios pentru magisterul Bisericii".
Cu toate acestea, singurul caz in care Biserica Catolica vede o aparitie adevarata a Fecioarei Maria este cel de la Lourdes, sarbatorit, printr-o hotarare a Papei Pius al X-lea, in fiecare an, pe 11 februarie.
Stradania catolicilor de a verifica "realitatea minunilor" este insa reala. Nici una din aparitii nu este lasata hazardului, ele fiind supuse unor analize minutioase si indelungate, desfasurate cu o inteleapta verificare in timp. Nici un detectiv din literatura de actiune n-ar sti mai bine sa stabileasca adevarul, decat preotii insarcinati sa-i studieze pe "vizionari", care sunt supusi unor interogatorii lungi, repetate si prelungite (e si cazul lui Padre Pio, canonizat dupa multe verificari). Intotdeauna, autoritatile medicale si judiciare au participat si ele, la anchete, invitate de catre Biserica. Primele, pentru a garanta sanatatea mentala si fizica a vizionarilor (Biserica se teme de vizionari ca de ciuma), celelalte - pentru a stabili daca vizionarii nu sunt escroci care incearca sa obtina profituri de pe urma viziunilor lor. In orice caz, procedurile ecleziaste sunt asa de lungi, incat e nevoie de ani de zile pentru ca o viziune sa fie recunoscuta. Cel mai adesea, pelerinajele incep cu mult inainte ca preotii si credinciosii sa primeasca autorizatie de participare! Mai ales in zilele noastre, oamenii au nevoie mai des si mai repede de minuni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
