Portret
de politician roman
O scrisoare primita la redactie m-a pus in fata unei probleme la care incercam sa raspund de mai multa vreme. Un bucurestean analizeaza - pe zece pagini - prestatiile primarului Basescu, liderul Pd, la un an dupa alegerile care l-au impus ca edil al Capitalei. Scrisoarea recenzeaza "realizarile" d-lui Basescu, inventarul fiind - dupa autor - catastrofal. Primarul s-a remarcat printr-o agresiva campanie de masacrare a cainilor vagabonzi si, mai nou, printr-o dura si pripita aplicare a Legii 10/2001 privitoare la retrocedarea proprietatilor nationalizate de comunisti. In rest, d-l Basescu a "condus" Capitala in acelasi mod ca si primarii care l-au precedat dupa 1989. De peste unsprezece ani, Bucurestiul sufera continuu de lipsa apei, de murdarie, precaritatea infrastructurii, lipsa constructiilor etc. etc. Lucrurile merg - ca si inainte - de pe o zi pe alta, cu "carpeli", aranjamente de moment, afaceri oneroase, scandaluri generate de interese contrarii. D-l Basescu parea totusi ca va fi un primar general diferit de antecesori, fie si numai pe baza reclamei electorale care l-a impus bucurestenilor. "Eu rezolv", sustineau panourile publicitare din campanie. Viitorul lider al Pd isi structurase o imagine de om decis, nemilos cu prostii gospodari, cu profitorii si hotii, cu capusele urbei. D-l Basescu parea, asadar, a fi un politician altfel. Aceasta impresie, de fermitate si energie, l-a si impus, de altfel, in fruntea partidului sau, Pd-ul. D-l Basescu l-a debarcat pe Petre Roman, anuntand o renastere a Pd, renastere ce putea sa-l propulseze, in 2004, in postura de candidat cu mari sanse la presedintia Romaniei. Traian Basescu era, cu alte cuvinte, omul politic providential.
Constatarile amare ale autorului scrisorii ma obliga sa reflectez, inca o data, la rolul omului politic din Romania. Am scris de mai multe ori ca la noi nu exista o adevarata clasa politica. Majoritatea politicienilor romani au intrat in "meserie" pentru ca puteau ajunge astfel la realizarea unor obiective personale de glorie si bunastare, de putere. Politicianul roman nu face nimic din convingere ideologica, din dorinta de a rezolva problemele comunitatii. El nu are un program doctrinar, nu propune solutii de perspectiva, nu urmareste concretizarea unui ideal. Politicianul roman da solutii conjuncturale si cauta profitul publicitar maxim din propunerea lor. Partidele sunt pentru el vehicule prin care isi poate atinge tintele subiective, fiind gata oricand sa le abandoneze, daca nu ii servesc interesele. "Migrantii politici" de la un pol la altul sunt parte a unui spectacol obisnuit pe scena publica romaneasca. Daca nu poate domina un partid, daca nu-si poate realiza prin el telurile individuale, politicianul roman este gata oricand sa-l prabuseasca, sa-l distruga, fara sa-i pese de increderea sustinatorilor anonimi, electorii, de traditiile sau optiunile lui doctrinare. Ce s-a intamplat, de exemplu, in Pntcd, unde o gasca de indivizi compromisi sub fosta guvernare au blocat, dupa numai sase luni, o conducere democratic aleasa de un congres national, este extrem de semnificativ. Pentru cei care au "preluat" Pntcd-ul, partidul trebuia sa fie o "umbrela" buna in orice imprejurare, o formula care sa le justifice politic actiunile oneroase.
Scriam, cu destul de mult timp in urma, ca - drept consecinta a lipsei de profesionism a clasei politice - partidele sunt in Romania "partide pentru lider". Oricare politician roman vrea sa ajunga sef de partid sau sa-si faca partid. De aici, apare populismul ieftin, politicianismul gongoric, fara acoperire in fapte, fara destepenirea lucrurilor. Cutare sef este "justitiar" cand nu e la putere, cutare lider este democrat in toate imprejurarile atunci cand nu si-a atins inca tinta personala, cutare politician "rezolva totul", atunci cand n-a ajuns inca sa detina toate parghiile de decizie. D-l Basescu este unul dintre acesti politicieni spectaculari, pe placul "baietilor de cartier" atat prin limbajul frust si agresiv - ce il plaseaza la acelasi nivel cu C.V. Tudor -, cat si prin "masurile" pe care le ia in favoarea urbei pe care o conduce. Corespondentul "Formulei As" scria de zgomotoasa campanie pentru eliminarea cainilor vagabonzi si de (la fel de) zgomotoasa actiune de aplicare a Legii 10/2001. D-l Basescu si-a mediatizat intens si demolarile de buticuri sau de panouri cu reclame neautorizate. Graba lui publicitara a avut insa efecte dezastruoase. Eliminarea brutala a cainilor fara stapan a degenerat intr-un adevarat holocaust canin, care a starnit nu numai protestele ecologistilor, dar s-a transformat si intr-o afacere banoasa pentru tot felul de Ong-uri "caritabile" aparute peste noapte. Banii furnizati de diverse institutii europene au fost, dupa diverse surse mediatice, deturnati in locul sterilizarii sau eutanasierii blande a nefericitelor animale, alegandu-se rezolvarile cele mai crude. Demolarile de buticuri, prezentate ca o asanare estetizanta a orasului, s-au facut "pe spranceana", marii afaceristi cu constructii ilegale scapand neatinsi. Iar aplicarea Legii 10/2001 - care acorda Primariilor dreptul de restituire a proprietatilor nationalizate - s-a transformat intr-o sursa de invarteli pentru tot felul de "mostenitori". Ziarul "Adevarul" a prezentat pe larg mecanismul improprietaririlor ilegale cu consecinte dramatice pentru o multime de oameni saraci, incapabili sa-si cumpere o locuinta sau sa o inchirieze la preturile actuale. "Social-democratul" Basescu a devenit, ciudat de repede, un adept al capitalismului salbatic.
D-l Basescu vrea, ca orice politician roman, sa fie mereu in centrul atentiei. Graba sa publicitara tine de proiectul personal de cucerire a presedintei statului. Pd-ul este, cum am mai scris, doar vehiculul. Si aici, liderul si-a dat masura. Nu mai conteaza "democratia de partid", nu mai conteaza doctrina. O data instalat, liderul s-a aratat gata sa dea "cu napalm" peste inamicii potentiali, in speta peste cei ramasi fideli fostului conducator, Petre Roman. Inaintea alegerii sale ca presedinte al Pd-ului, d-l Basescu sustinea ca Petre Roman transformase partidul intr-un mijloc docil pentru satisfacerea vanitatii sale. Cei care criticau liderul criticau, in consecinta, partidul si erau eliminati. Asa au plecat A. Severin, V. Babiuc, R.F. Alexandru etc. D-l Basescu a promis ca lucrurile nu se vor mai repeta. Or, bombardarea "cu napalm" nu pare deloc un mijloc de a incuraja opiniile diferite intr-un partid ce se vrea deschis solutiilor programatic-doctrinare; dovada - plecarile in masa, din randurile Pd-ului. D-l Basescu vrea, de fapt, ca "partidul" sa-i fie trambulina sigura pentru viitorul sau asalt la Putere. Pentru politician, doar asta conteaza. Restul tine de demagogie.
Toma Roman
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
