Sumuleu-Ciuc- Miracole sub semnul Soarelui
si al Fecioarei -
Pentru romano-catolici, localitatea Sumuleu din judetul Harghita este un loc la fel de sfant ca bazilica "Sf. Petru" din Roma sau ca bisericile din Ierusalim. Iar pelerinajul organizat anual de Rusalii este compatibil ca amploare cu cele de la Lourdes, Fatima sau Medjugorje.
Drumul crucii
Complexul religios de la Sumuleu este dominat de imensa catedrala construita in stil baroc. Intr-o prima etapa, intre 1442 si 1448, a fost ctitorita o biserica in stil gotic, care intre 1733 si 1779 a luat forma actuala. Totul denota grandoare si sobrietate, iar cel ce intra in acest lacas are sentimentul de micime in fata Divinitatii. Peste tot, mai ales in altar, e mult argint si aur, ca semn de recunostinta pentru venerata patroana a locului, Fecioara Maria. Sunetele profunde de orga intaresc si mai mult solemnitatea lacasului. Se aud murmure de rugaciuni si chiar si cei de alta religie pasesc in tacere si se asaza cuprinsi de emotie, dar in acelasi timp de o liniste sufleteasca pe care arareori o pot explica. In apropiere, pe deal, se afla trei capele: capela Salvator, capela lui Iisus si cea a Sfantului Anton. Cea mai celebra este capela Salvator, loc sfant pentru credinciosi, dar si punct terminus al oricarui pelerinaj la Sumuleu.
Aproape de marea catedrala, pe coasta abrupta care o leaga de capela Salvator, se afla Drumul Crucii sau Dealul Golgotei. Lo-cul este marcat de 14 cruci, simbolizand tot atatea locuri de oprire ale Mantuitorului, spre dealul supliciului. Credinciosii parcurg acest drum, cu opriri la fiecare cruce, unde spun rugaciuni, canta psalmi sau recita Rozariul. Cei mai ferventi parcurg drumul in genunchi sau cu picioarele goale, dorind sa retraiasca ultimele chinuri suferite de Hristos pe aceasta lume pamanteasca. Sus, intr-o chilie, de mai bine de un deceniu, traieste un pustnic franciscan: BÉla Ferencz. Inalt, cu parul lung si cret, cu ochi albastri si patrunzatori, cu rasa maronie specifica ordinului, pare un personaj decupat din alte epoci. Multi credinciosi vin aici doar sa-l intalneasca si sa primeasca de la el un sfat, o vorba buna sau pur si simplu un indemn duhovnicesc. Dar atmosfera de pace si liniste nu a fost totdeauna caracteristica Sumuleului: au existat razboaie, navaliri tatare, maceluri. Apoi, a venit teroarea rosie. Ordinul franciscan a fost desfiintat in 1948, reaparand abia dupa 1989.
In perioadele de liniste, aici a inflorit cultura. La Sumuleu a trait si a creat carturarul umanist Ioan Caioni. Tot el a infiintat in veacul al Xvii-lea prima tipografie. Sutele de tomuri si incunabule denota o viata spirituala intensa si plina de roade. Cu exceptia perioadei comuniste, colegiul catolic a functionat fara intrerupere, si de pe bancile sale au coborat zeci de prelati, carturari sau dascali.
Miracole si minuni
Obiectul cel mai pretuit este statuia Fecioarei facatoare de minuni, cioplita la inceputul secolului al Xvi-lea din lemn de salcam. Este cea mai mare statuie a Fecioarei existenta in lume, avand o inaltime de 2,24 m. Este imbracata in straie solare si prezenta ei denota lumina si impacare. Se spune ca in vremuri de restriste plange, iar in cele de fericire emana o lumina nepamanteana, venita parca din alt spatiu, alta lume. Legenda spune ca, in 1661, in timpul invaziei tatare, conducatorul paganilor, vazand ca nu a reusit sa distruga statuia, a vrut macar s-o rastoarne de pe piedestal. Insa statuia a devenit atat de grea, incat nici opt perechi de boi nu au izbutit s-o urneasca. Furios, tatarul a lovit-o de doua ori cu sabia peste fata (urmele se vad si acum). Dar, spune tot legenda, in exact acelasi moment, paganul s-a prabusit cu bratul paralizat.
Pe seama statuii se pun sute de vindecari miraculoase. Drept marturie, de jur imprejurul altarului stau zeci de placi de marmora sau de bronz, puse de aceia carora Fecioara le-a ascultat rugaciunile fierbinti.
Deschiderea cerurilor
In toate legendele si miturile Europei Centrale si de Est, Rusaliile sunt legate de credinta ca cerurile se pot deschide, iar muritorii pot transcende la alte lumi spirituale, altminteri inaccesibile. La Sumuleu, exista o asemenea dovada. Pe peretele capelei Salvator se afla o inscriptie cu continut aparent sec: "In acest loc s-a vazut coborand din cer o scara si aici au avut loc procesiuni miraculoase si s-au auzit cantari. De aceea, acest loc se numeste Salvator". Evenimentul este datat cu precizie: 30 august 1734.
Ce miracol s-a petrecut in acea noapte de august? A fost intr-adevar o viziune mistica? Sau poate o simpla halucinatie? Sau poate, intr-adevar, ca in vremurile imemoriale, ca in illo tempore de legenda, cerurile s-au deschis si s-a putut comunica cu o lume transcendenta? Raspunsul nu-l vom sti niciodata. Cert este ca atunci, acolo, s-a petrecut un fapt intr-atat de miraculos, incat i-a determinat pe preoti sa-l pastreze posteritatii, gravandu-l chiar pe peretele celei mai sfinte capele a Sumuleului.
Pelerinajul Rusaliilor
Momentul cel mai important al existentei sacrale a Sumuleului il reprezinta pelerinajul de Rusalii. Istoria acestui impresionant si fastuos ritual coboara pana in veacul al Xv-lea. Aceasta ceremonie are scopul de a aduce prinos si multumire Fecioarei Maria.
La pelerinaj participa sute de mii de pelerini, catolici dar si ortodocsi, nu numai din Ardeal sau Bucuresti, Iasi, Botosani sau Craiova, dar si din zari indepartate, cum ar fi Brazilia, Australia sau Africa de Sud. Traditia spune ca acest pelerinaj trebuie facut pe jos si, intr-adevar, multi respecta cu sfintenie acest canon. Adesea, pelerinii vin de la zeci de kilometri, fie ca-i vorba de copii de-o schioapa, fie de oameni aflati la varsta senectutii. Coloana este condusa de preotul obstei, iar tineri vanjosi poarta steaguri imenseale comunitatii crestine locale. In fata sunt "deschizatorii", de obicei baieti sau fetite, care miscand un clopotel in sensul semnului crucii, deschid drumul. Cu totii sunt imbracati fie in costume populare, fie in hainele cele bune, "de duminica". Intregul alai canta ode de slava adresate Fecioarei si, din cand in cand, se opreste pentru a rosti un cor scurt de rugaciuni.
Inca de dimineata, soseaua care duce de la Miercurea Ciuc la Sumuleu devine neincapatoare: om langa om - sute de mii de oameni. Odata ajunsi in fata catedralei, fiecare cortegiu se opreste. Tinerii inclina de trei ori steagurile in directia altarului. Pelerinii intra in catedrala, spun cateva rugaciuni, se apropie de statuia Fecioarei si o ating ori cu o creanga verde, ori cu o batista curata. Aceste obiecte sunt tinute cu mare sfintenie timp de un an, caci se crede ca aduc bunastare, fericire si liniste in casa. La pranz, dangatele profunde ale clopotelor vestesc ceremonia solemna. Din catedrala este scos steagul sfant al Sumuleului, "labarum", purtat de cel mai merituos elev al colegiului catolic din localitate. Se formeaza "cordonul" din tineri in costume populare care incadreaza drapelul. In fata lor, tot conform traditiei, se afla mineri din localitatea Balan. In urma "cordonului", inalti prelati, episcopi, calugari din toate ordinele. Peste tot, alb imaculat, rosu purpuriu, albastru intens sau verdele crud al togilor cavalerilor de Malta. Procesiunea porneste cu pasi rari si masurati. In acest timp, sunetul zecilor de clopote ale Sumuleului acopera zumzetul de voci.
Intr-un tarziu, procesiunea ajunge la altarul de sub capela Salvator. Orice murmur inceteaza pentru ca, in momentul urmator, din miile de piepturi sa rasune traditionalul cantec de slava adresat Fecioarei Maria. Apoi, incepe liturghia ce dureaza peste o ora. Odata terminata, oamenii nu se imprastie. Revin ordonati in vale, se asaza sub arborii falnici, desfac sacii si degusta merindele aduse de acasa. Mancarea este stropita din belsug cu apa minerala din izvorul din apropiere, considerata vindecatoare. Slujbele din catedrala mare dureaza cu o ritmicitate de ceasornic pana la miezul noptii.
Sub semnul Soarelui
Fara a exagera, se poate spune ca Sumuleul este dominat de soare. In catedrala, chiar langa intrare, sunt doi cilindri de piatra. Au fost gasiti in timp ce se sapa fundatia, deci la o adancime apreciabila, fapt ce denota vechimea lor incontestabila. Localnicii ii denumesc "pietrele pagane ale secuilor". Pe partea superioara, sunt gravate cercuri concentrice legate intre ele cu zig-zag-uri, asemanandu-se izbitor cu calendarele aztece (!). Istoricii considera ca sunt simboluri solare, tipice perioadei neolitice si ca au facut parte dintr-un posibil sanctuar solar ancestral. Cu ce scop au fost daltuiti si de catre cine ramane un mister. Si inca o surpriza: pe peretii interiori ai abatiei se afla trei ceasuri solare, care de trei veacuri masoara trecerea inexorabila a timpului. Dar lucrul cel mai fascinant are loc in zorii duminicii Rusaliilor. Este denumit "privitul in soare" si este un obicei perpetuat mai ales de ceangaii de pe Valea Ghimesului. Aceasta traditie nu a fost niciodata interzisa, dar nici incurajata de Biserica romano-catolica. Inca in toiul noptii, sute de pelerini urca pe dealul Salvator. Se canta ode de slava adresate Fecioarei, in mai toate limbile din aceasta parte a zbuciumatei Europe. De multe ori, refrenurile se intretaie sau se completeaza, fie ca sunt cantate in maghiara, romana, germana, sarba sau engleza. Daca ii intrebi pe pelerini care este scopul acestui ritual, iti dau un raspuns simplu: "Asa se obisnuieste", caci obarsia lui se pierde in negura timpurilor.
Odata cu primele raze ale soarelui, oamenii isi intorc privirea spre rasarit. Cantecele se intetesc, iar rugaciunile devin mai fervente. Treptat-treptat, discul solar isi face aparitia deasupra brazilor. "Aleluia! Aleluia!" - se aude din sute de piepturi. Unii vad in discul solar chipul Fecioarei, altii un porumbel.Un grup de pelerini din Iasi recita dupa fiecare psalm: "Asa a fost intotdeauna, asa va fi mereu". Ma cutremur, caci totul pare decupat din vremuri apuse de milenii, cand soarele era considerat idol si zeu ocrotitor, dar si razbunator, datator de sperante si de un nou inceput. Acest obicei demonstreaza acea pojghita fragila ce exista intre sacru si profan.
Dupa ce soarele a ajuns de mult deasupra orizontului, oamenii se indreapta spre casele lor, nu inainte de a culege crengi verzi de vasc, simbol al vietii, al continuitatii, dar si al unui nou inceput de an ritual si sacru.Peter Leb
Fotografiile autorului
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
