Ultimul "taietor sub limba":Cornel Augustin Ciobanu
O lama, doua miscari scurte, dar sigure, iar de sub limba picura incet, gros si inchis la culoare "sangele rau". Totul dureaza 15-20 de minute. Cand "venele drenoare" se golesc, sangerarea se opreste de la sine.
Taierea sub limba - o operatiune delicata, dar despre care se stie ca vindeca o sumedenie de boli - nu se mai practica, din pacate, aproape nicaieri in Romania. Folosita timp de sute de ani, taierea sub limba e la fel de simpla ca folosirea ventuzelor, "luatul sangelui" la animalele bolnave, taierea in frunte, taierea dupa ureche sau aplicarea lipitorilor pe varice. Pe cat de ciudate la prima vedere, pe atat de eficiente, aceste stravechi tehnici taranesti de vindecare risca sa se piarda pentru totdeauna. Chiar si batranii au uitat aceste metode, o data cu "stingerea" ultimilor vraci populari. Iata insa ca un tanar din Lupeni reinvie "taierea sub limba" si, pana acum, rezultatele sunt uimitoare: mii de bolnavi salvati de suferinte si boli. Deschis, prietenos si sigur pe el, Cornel Augustin Ciobanu imi explica tehnica taierii sub limba cu detasare, in timp ce privesc o caseta video cu cateva cazuri "pe viu". Imaginile, putin cam dure la prima vedere, sunt imblanzite de reactia pacientilor: taierea sub limba nu doare, nu face rau nimanui. Dimpotriva. "Ah, maica, parca deja mi s-a luat greutatea ce o simteam in stomac" - exclama o batrana, imediat dupa oprirea sangerarii.
Secretul vindecarilor datorate taierii sub limba pare simplu: "Sub limba sunt doua vinisoare care au corespondenta directa cu ficatul, in care se acumuleaza toxinele pe care acesta nu le poate prelucra. Vinisoarele astea sunt ca un canal de deversare. Cand se umplu, toxinele ajung direct in sange. Chiar daca medical nu s-a demonstrat acest lucru, alta nu poate fi explicatia. Practic, prin taierea lor, se elimina toate acumularile de toxine. Se stie ca ficatul este <<laboratorul>> organismului. Daca ficatul e bolnav, el imbolnaveste si sangele. Si daca sangele este toxic, intregul organism se poate imbolnavi. Mai intai ficatul, apoi bila, splina, pancreasul si tot asa..."
O meserie transmisa din tata in fiu
Indemanarea taierii sub limba se mosteneste din batrani, in cazul lui Cornel - de la tatal sau. "Tatal meu a taiat sub limba timp de peste 30 de ani. Veneau la noi acasa oameni din toata tara si, ca orice copil, ma strecuram printre picioarele lor si priveam fascinat cum reusea, cu ajutorul unui brici, sa faca adevarate minuni. Nu-ntelegeam atunci ce le face oamenilor, de ce e mai renumit decat doctorii de la oras. Uneori, vedeam aceleasi persoane vindecate de tata venind la noi de mai multe ori pe an, insotite de rude sau prieteni, ca sa se faca bine si ei. Intr-o zi, cand trebuia sa ma duc cu tata la oras, la Resita, a venit la noi acasa o familie din Botosani. Femeia era tare bolnava; avea ciroza, nu se mai putea misca. A adus-o sotul in brate pana in casa. M-am uitat rugator la tata, iar el m-a luat deoparte si mi-a spus: <<Mergem maine la oras. Vezi bine ca acum am treaba>>. Pentru prima data am fost suparat pe el. Pe faptul ca-l cunoaste atata lume, ca are atatia prieteni, ca este atat de celebru, dar ca are atat de putin timp pentru noi, copiii. A doua zi, m-am intors de la oras cu pantofi noi si hainute <<de duminica>>, dar nu-mi trecuse gandul de a afla secretele tatei. I-am spus: <<Vreau sa ma inveti si pe mine>>. <<Ce sa te-nvat, taca?>> <<Sa le tai gura oamenilor.>> A ras, m-a luat pe genunchi si mi-a zis grav: <<Asta nu-i o meserie ca oricare alta. Una e sa dai cu ciocanul, dar ca sa tai sub limba iti trebuie har si indemanare. Pe mine nu m-a invatat Butu (un batran din satul lui) nimic; eu i-am furat maiestria. De azi incolo, daca vrei, stai langa mine si fii atent la ce fac. Intr-o buna zi, cand mana mea va incepe sa tremure, iti voi darui briciul meu.>> Primele mele zile de <<ucenicie>> au fost groaznice. Cand vedeam sange, imi venea sa lesin. Abia mai tarziu mi-a trecut, iar peste un timp, cand stiam ca sunt pregatit sa tai sub limba, nu gaseam pe nimeni dornic sa-mi fie <<cobai>>. Aveam 14-15 ani si-mi intrebam prietenii: <<Vrei sa te tai sub limba?>>. Ei se uitau la mine ca la un nebun si ma ocoleau. Asa ca prima experienta am facut-o pe propria-mi piele: la oglinda din baie, cu o lama noua in mana. Am observat atunci cu bucurie ca mostenisem si harul, si indemanarea tatei."
Se stie ca drumul recunoasterii este lung si greu. Pentru Cornel Ciobanu, intamplarea a jucat un rol determinant in afirmarea lui ca terapeut. "Primul meu pacient a fost un domn din Orastie. Il cauta, de fapt, pe tata, care era plecat la rude, in tara. Nici acum nu-mi dau seama de ce s-a lasat pe mana mea - un pusti de 15 ani care, cu o dezinvoltura nebuna, ii spunea <<Pot sa tai sub limba la fel de bine ca si tata. Sunt mana lui dreapta>>. Fara sa stea prea mult pe ganduri, a acceptat si am fost tare mandru cand i-a scris tatei ca a scapat de diabet si tensiune arteriala. Apoi, au urmat mii de cazuri... Fara reclama, fara false declaratii. Cine s-a simtit bine a adus si alti bolnavi incat, incet, incet, am ajuns cunoscut in toata tara. De 17 ani practic taierea sub limba, dar nimeni nu s-a plans vreodata ca nu i-a facut bine."
Un diagnostic infailibil:
sangele
Ca orice tehnica de vindecare, taierea sub limba are secretele ei. E vorba de rapiditate, de alegerea celui mai potrivit unghi de incizie. Cert este ca nu prezinta nici un fel de risc pentru pacient. Totul este sterilizat, iar incizia se face cu lame de unica folosinta, nu cu briciul, ca pe vremuri. "Sub limba exista doua vinisoare. Un om bolnav are aceste vinisoare ingrosate, ramificate chiar. Eu nu am nevoie de analize de laborator sau de ecograf. Vad boala in sangele care picura. Culoarea si vascozitatea sangelui imi dau indicii despre boala si organele afectate. Le spun pacientilor despre ce e vorba si unde sa se caute, daca-i ceva mai grav. Taierea sub limba e buna si pentru orice om sanatos, pentru detoxifierea organismului, subtierea sangelui, eliminarea colesterolului. Eu n-am suferit de nici o boala in viata mea. M-am taiat sub limba de 12 ori pana acum, cand vedeam ca sunt mai obosit."
Tolba cu felicitari
Cornel Ciobanu a avut multi pacienti: de la tarani saraci si tigani, pana la parlamentari si guvernanti. Chiar daca nu tine o evidenta a pacientilor sai si n-are o cazuistica a vindecarilor, se mandreste cu miile de felicitari pe care le primeste de sarbatori de la cei pe care i-a tratat. Tine minte mai mult cazurile, nu si numele oamenilor, si e mandru de realizarile lui. "Am avut o pacienta din Rosiorii de Vede, bolnava de ciroza in ultima faza. Avea sicriul si crucea in casa, stateau rudele cu lumanarea la capul ei. Au venit baietii cu masina, m-au dus la Rosiori, am taiat-o sub limba, iar peste doua luni femeia era pe picioarele ei.
D-l Octav, din Iasi, a venit la Bucuresti, la control, insotit de medicul sau curant. Suferea de ciroza umeda in stadiu avansat. Doctorii l-au trimis acasa, nu i-au mai dat nici o sansa. Ii extrageau lichidul o data pe saptamana si atat. Din cauza lichidului, avea o burta imensa. Cand l-am vazut, nu mi-a venit sa cred. Nu se putea apleca spre partea dreapta, ii dadeau lacrimile de durere. Nici nu voia sa se dea jos din masina; nu credea ca o simpla taietura sub limba va rezolva ceea ce nu reusisera medicii timp de un an de zile. La insistenta prietenilor lui, pentru care venisem de fapt la Bucuresti, a acceptat sa-i fac incizia. A picurat un sange negru-smoala, timp de jumatate de ora. Dupa ce i s-a oprit sangerarea, si-a apasat singur pe ficat, fara sa mai aiba nici o durere. Nu-i venea sa creada.
D-l Stanciu Marius din Bucuresti suferea de diabet, cu o glicemie de 380 mg. Nu facea insulina, dar era sub tratament medicamentos. Dupa circa o luna si jumatate de la taierea sub limba, m-a sunat sa-mi spuna ca cea mai mare valoare a glicemiei nu a depasit 180 mg..
Un copil din Buzias, Alin, in varsta de 9 ani, suferea de diabet insulino-dependent. Facea 8 unitati de insulina zilnic. Dupa nici o luna de la taierea sub limba, copilul mai face doar 3 unitati pe zi.
D-l Victor din Bacau avea mari probleme de sanatate. Cand mi-a dat telefon, mi-a spus: <<Domnule Cornel, eu vin la dumneata cu un sac de boli>>. Sarmanul isi pierduse si un ochi din cauza diabetului. In circa trei luni a scapat si de diabet, si de tensiune, si de infectia din sange.
Un prieten din Lupeni, Toby, a baut lesie din greseala si si-a ars esofagul. A ajuns la spital, i s-au facut de urgenta spalaturi stomacale. Totusi, nu se mai putea hrani deloc. Mesteca, punea bolul almentar intr-o palnie si-l inghitea, diluat cu multe lichide, impingandu-l pe gat cu o vergea. Era ceva groaznic. In doua saptamani, ajunsese numai piele si os, ca detinutii de la Auschwitz. Singura lui sansa era o complicata interventie chirurgicala, pentru refacerea esofagului. Dar tocmai atunci s-a imbolnavit de hepatita. Medicii care l-au vazut nu-i mai dadeau nici o speranta de viata. Era prea slab ca sa reziste operatiei, iar de regim alimentar nici nu se putea pune problema, in cazul lui. L-am taiat sub limba si a scapat de hepatita. Apoi, si-a revenit incet-incet, a fost operat, i s-a refacut esofagul, a inceput sa manance singur, uimind pe toti medicii. Sa-l vedeti acum: arata foarte bine, e puternic ca un taur, s-a casatorit si are doua fetite. Mi-a spus: <<Cornele, toata viata n-am sa te uit. Fara tine, azi nu as mai fi fost in viata>>.
Marian, un tanar din Petrosani, arata groaznic din cauza acneei. Tot corpul ii era plin de cosuri, facuse nenumarate tratamente, dar degeaba. Dupa ce l-am taiat sub limba, a inceput sa se curete: mai intai fata, apoi bratele. Peste sase luni, a venit din nou la mine, sa-i mai fac o incizie. Aproape ca nu-l mai recunosteam. Daca-l vedeti acum, e ca o fata. Are o piele ca de catifea.
Odata, a venit la mine acasa o satra de tigani. Cand i-am vazut la usa, m-am si speriat. Bulibasa mi-a spus ca fiu-sau e peltic si ca, daca pot sa-l fac bine, imi daruieste un cocosel de aur. I-am zis ca nu facusem asta niciodata, dar n-aveam nimic de pierdut. I-am taiat pustiului pielita de sub limba care nu-l lasa sa pronunte corect cuvintele si, dupa numai cateva zile, a venit bulibasa cu cocoselul promis, fericit nevoie mare ca puiul lui poate sa vorbeasca normal.
Am avut numerosi pacienti cu hepatite cu virus C. Faceau deja Interferon, erau in tratament de mult timp. Dupa ce i-am taiat sub limba, cand si-au refacut analizele, virusul disparuse. Nici mie nu mi-a venit sa cred...
Vin la mine fel de fel de oameni, bolnavi care sunt trimisi acasa de medici, ca sa moara. Te impresioneaza speranta din ochii lor, dorinta nebuneasca de-a mai trai. Le spun tuturor ca nu fac minuni. Uneori, sunt surprins sa aflu de la pacienti ca s-au vindecat de cine stie ce boala dupa taierea sub limba. O doamna din Suceava mi-a dat telefon si mi-a spus ca sotul ei nu mai are leucemie. Dar eu n-am spus niciodata ca taierea sub limba rezolva o boala atat de grava. Ma bucur pentru toti cei care isi alina durerile cu ajutorul meu si ma rog pentru fiecare in parte. Chiar daca tehnica e atat de simpla, fara harul lui Dumnezeu nu poti sa faci nimic."*
In Lupeni, traieste ultimul taietor sub limba: Cornel Augustin Ciobanu. Daca aveti nevoie de el, il puteti solicita la tel. 054/56.11.26 sau 092/71.54.41. De asemenea, ii puteti scrie la urmatoarea adresa: str. Bucura nr. 3, bl. G6, sc. 2, et. 1, ap. 28, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 2696. Operatiunea taierii sub limba costa doar 200.000 lei. Daca sunt mai multi pacienti din aceeasi localitate, se deplaseza el la domiciliul bolnavului.Florentin Popa
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
