Miracole Crestine
Maica Domnului de la Seuca
La Seuca ajungi prin Tarnaveni. Un drum de vis, cu unduiri molatice ca atingerea unei rochii de matase. Nimic nu pare ca se grabeste in valea Tarnavelor. Drumul, serpuit alene printre pajisti incendiate de maci, printre livezi si coline fara numar, fixeaza minutarul amiezii la aceeasi ora solara. Parca stai pe loc, cand - de fapt - urci in permanenta. De pe dealul Seucai, valea Tarnavelor apare cinematografic, ca intr-un film plin de poezie si bucurii vegetale. Rupt de zgomotul si aburii cocliti ai orasului, te simti mai aproape cu cativa pasi de Dumnezeu. In dreapta, sus, asezata pe o mica Golgota, vezi biserica romano-catolica, masiva si de neclintit - semn ca esti pe drumul cel bun. Ai ajuns.
Satul aparat de grindina La Seuca, pe valea intinsa si molcomita de podgoriile fara hotar ale Tarnavei, ulita ce duce la familia Rozaliei Marian e plina de lume si de masini. Retrasi sub streasina racoroasa a salcamilor de pe margine, oameni veniti din toata tara (ba chiar si din Ungaria) discuta, pun intrebari, explica. Cand mai greoaie, cand mai navalnice, vorbele romanesti se amesteca lamuritor cu cele unguresti. Intr-adevar, la Seuca s-asavarsit un miracol: Fecioara Maria a aparut aici in mai multe randuri, indemnand la dragoste si intelegere intre oameni. Mai mult chiar, binecuvantand fantana din curtea familiei Marian, harul vindecator al Maicii Domnului a inceput sa lucreze. Manati care de curiozitate, care de necazuri grele, oamenii asculta si se minuneaza. Maria Tit, din satul Deag, s-a vindecat de cataracta, doar spalandu-si ochii cu apa cea sfintita din fantana. Ionel Grigore din Cipau, dupa doi ani de somaj, si-a gasit de lucru in Germania. Istvn Toth, un baietel din Miercurea- Ciuc, s-a pus pe picioare, desi, suferind de o boala ciudata, nu putea sa se hraneasca decat cu suc de morcovi si ceva legume pasate. Un taran din satul vecin, Mica, a fost adus pe brate de catre rude, fiind paralizat, ca, spre seara, sa plece acasa pe picioarele lui. La inceput, neincrezatori si putin carcotasi, satenii din Seuca n-au prea luat in seama marturiile Rozaliei Marian. Apoi, au inceput si ei sa se convinga: de trei ani de cand Fecioara Maria si-a intetit aparitiile, Seuca a fost protejata de grindina, de inundatii si alte nenorociri care s-au abatut asupra satelor vecine: Cornesti, Delani, Bagaciu, Ganesti. In Mica, Dambau si Adamus, grindina puternica, cu gheata cat oul de porumbel, nu a mai lasat intreg nici un fir de iarba, spargand acoperisul de tigla de la mai multe case. Legamantul Maicii Domnului (ca va intinde asupra Seucai mantia sa aparatoare) lucreaza. Cat timp, nu se stie. Totul depinde, pana la urma, de oameni, de credinta lor.
Vederea maicii nevazatoare Desi stramtorata de lume si felurite rugaminti, maica Rozalia ne primeste. O camera simpla si curata ca un pahar de cristal. Nimic in plus, nimic de prisos. Un pat, un scaun, o icoana, un crucifix pe perete si alaturi, la mare cinste, sculptura Fecioarei Maria invesmantata in alb, cu diadema celor 12 stele deasupracapului - asa cum i-a aparut maicii in prima viziune. Pe marginea patului, intr-o asteptare randuita si rabdatoare, sta maica Rozalia Marian. Straiele cernit monahale, dupa tipicul franciscan; haina albastra, baticul alb de pe cap si rozariul mangaiat neintrerupt de degetele sale firave sporesc impresia de chilie, de smerenie si rugaciune. Putin intrigat de surasul ei nesters nici o clipa de pe buze si de ochelarii negri prin care fixeaza meditativ un punct din podea, ma apropii sa-i sarut mana si, brusc, tresar. Mana maicii Rozalia urmeaza un alt traseu, ma cauta cumva. Maica este nevazatoare! Bolnava de diabet si cu multe probleme de sanatate, a orbit in urma cu 9 ani. Parca citindu-mi gandurile, mai ca incepe sa vorbeasca. "Totul s-a intamplat intr-o joi, cu ceva ani in urma. Mi-am luat copilul, l-am adormit, l-am sarutat si m-am culcat alaturi de el. Parca aveam o presimtire grea. Cu ochii inchisi, m-am perpelit toata noaptea. Dimineata, m-am sculat in plin intuneric. Brusc, fara nici o alta trecere, mi s-a pus un sac negru peste ochi. Sigur ca m-am speriat, dar n-am avut timp sa cad in disperare. Au fost trei ani cumpliti de asteptare, dar intr-o noapte, rugandu-ma fierbinte Fecioarei Maria, am auzit o voce: <<Fiica mea, de ce esti trista?>>. La inceput, am crezut ca e o vecina. Apoi, ascultandu-i glasul cald ca de mama si vazand lumina intensa, nepamanteana pe care o revarsa imprejur, am inteles. Nerabdatoare si tremurand din toate incheieturile, am intrebat-o cand am sa ma fac bine, cand am sa vad. <<Toate la timpul potrivit, fiica mea>>, a zis Fecioara. Eram convinsa ca o sa-mi recapat vederea. De unde sa stiu ca Maica Sfanta se referea la vederea duhovniceasca. Acum, cand am aflat ce inseamna lumina lui Dumnezeu, n-as renunta la ea pentru nimic in lume. Asa oarba cum sunt, ma simt cel mai fericit om de pe pamant. Nu am cuvinte sa va spun ce frumusete vad cateodata, cand ma rog pentru oameni, pentru sanatatea lor. E o lumina ovala, plina de culori si stele suprapuse, nuante de curcubeu care imi vorbesc parca, imi spun despre gandurile bune sau rele ale celui care sta in fata mea. Ma simt protejata si nu ma sperie nimic. Chiar daca vad ca cineva are intentia sa-mi faca rau, inima mea se aprinde de o dragoste si mai mare. Cad in genunchi si ma rog pentru el."
"Cum sa-L vezi pe Dumnezeu, daca nu-ti vezi aproapele?" Povestind, maica Rozalia se mira si ea. Cum poate un om bolnav si nevazator ca ea sa vindece pe altii? Avand dureri cumplite in oase, de zicea ca i le taie cineva cu fierastraul, maica a cazut la rugaciune si,postind negru trei zile la rand, a primit raspuns. Durerea e spre smerenie, spre continua veghe a rugaciunii. Fara suferinta, nu ne putem mantui. Pana acum, Maica Domnului s-a aratat de 7 ori - pe pajiste, langa fantana sau in biserica catolica. Interesant e ca, desi se adresa credinciosilor maghiari din Seuca, Preasfanta Fecioara a vorbit tot timpul in limba romana. "E o mare lectie si o mare porunca in aceasta lucrare - va continua Rozalia Marian. Maica Sfanta ne cere sa ne iubim unii pe altii. Si ce daca in sat sunt patru biserici? Catolici, ortodocsi, unitarieni sau protestanti - cu totii suntem fiii lui Dumnezeu. Cu apa sfintita de la fantana s-au facut multe vindecari: paralizii ale trupului, dar si ale sufletului, boli de piele, ba chiar si cazuri de cancer. Nimic nu se compara insa cu miracolul impacarii intre oameni. Personal, m-a impresionat pana la lacrimi cand intr-o zi, in fata bisericii, doua femei - una romanca si alta unguroaica - discutau despre Dumnezeu intr-o a treia limba, o limba care combina cuvintele, le inventa chiar. Ei bine, femeile se intelegeau de minune si se imbratisau, asa cum trebuie sa se intample cand traiesti intru Hristos. Adeseori, lumea vine sa ma vada din curiozitate. Ii intereseaza viitorul. Cand va fi sfarsitul lumii? Ce nenorociri se vor abate peste ei? Ma intristez vazand atatea rataciri, dar nu ma supar pe nimeni. Le explic oamenilor ca Maica cea Sfanta nu se ocupa de prorociri si nici de viitor, ci de prezent, de mantuirea pe care acum o castigam prin faptele si stradania noastra. Iata de ce, in loc de a anunta catastrofe, Fecioara ne-a dat porunca sa umplem bisericile si sa formam un grup de rugaciune, format din 7 catolici si 7 ortodocsi, pentru iertarea pacatelor si intoarcerea la credinta a celor rataciti. Suntem frati intru Hristos si tot asa trebuie sa ne rugam: unguri, romani sau nemti. Acesta e destinul si misiunea noastra. In dulcile ei aparitii, Maica ne mai cerea sa implinim 5 puncte. Sa ne rugam neincetat. Sa tinem postul fiecarei saptamani, fiecare cat poate. Sa citim in fiecare zi un verset din Evanghelie si sa-l traim. Sa te spovedesti si la preot, si acasa, atunci cand cugeti la pacatele faptuite si te oglindesti in oglinda sufletului, intr-o spovedanie facuta lui Iisus, dar si tie insuti. Sa ne impartasim cat mai des."
Se apropie vremuri grele Intr-un caiet tinut in ascuns, sora maicutei, Ildiko Marian, a trecut nu numai cuvintele de multumire ale celor care s-au vindecat, dar si aparitiile Fecioarei Maria, deopotriva cu indemnurile ei, rostite in limba romana.
"17 iunie 1999, orele 17.10. Curtea casei natale. Se apropie vremuri grele. Trebuie sa ne pregatim cu multe rugaciuni si post in zilele de luni si vineri. <<Nu am venit la voi ca sa va speriati, ci ca sa va intoarceti la Bunul Dumnezeu>>, a zis Maica Domnului.
4 nov. 1999, ziua nasterii Rozaliei. Primeste permisiunea de la Maica Domnului sa poarte haina albastra lunga, cu curea alba si cu batic alb pe cap. Devine calugarita franciscana de gradul Iii. Adica, poate sa traiasca in lume.
11 feb. 2001, orele 16.50. Se apropie vremuri grele. Rautatea, pacatele si egoismul s-au extins. La sfarsitul aparitiei, mainile Maicii Domnului mangaie capul Rozaliei. Rozalia incepe sa planga si, pentru cateva clipe, este coplesita de o bucurie de nedescris."
Citind acest jurnal de suflet si apropiindu-se duhovniceste de Rozalia, parintele György István evita, in buna traditie catolica, sa traga o concluzie anume. "Cutuma noastra e sa cercetam indelung orice aparitie miraculoasa. In orice caz, viata si trairile ei m-au convins. A crescut spiritual in mod uimitor. Trebuie sarecunosc ca, prima data cand am aflat, m-au incercat tot felul de ganduri si banuieli. Am cerut in rugaciune un semn ceresc. Nu a venit, asa cum citisem prin carti, dar in adancul sufletului am simtit ca Rozalia e in slujba adevarului. Nu intamplator, a tinut 3 ani in secret aceste viziuni si s-a sfatuit cu toti preotii din sat, inclusiv cu cel ortodox. Apoi, au aparut si confirmarile. Maica Rozalia este de nerecunoscut cand vorbeste. E plina de lumina, de insufletire, de intelepciune. E limpede ca nu vorbeste de la ea. De altfel, sunt lucruri in rostirile ei pe care nici un preot cu multa scoala nu le stie. Copacul bun dupa roada se cunoaste si Rozalia creste necontenit, da sfaturi care ajuta enorm, iar in cateva randuri, a reusit chiar sa converteasca sectanti, aducandu-i pe calea cea dreapta. Stiu ca e bolnava si, cateodata, are dureri cumplite. N-am auzit-o niciodata plangandu-se. Eu o duc la spital, la Targu-Mures, si medicii de acolo se mira. <<Cum rezisti fara morfina, maicuta?>>. Rozalia nu numai ca isi poarta crucea cu fruntea sus, dar mai are putere sa zambeasca si sa primeasca rabdatoare pe alti bolnavi, unii cu afectiuni mult mai usoare ca ale ei. In orice caz, vestea aparitiilor miraculoase de la Seuca a ajuns si la Vatican, cardinalul Ratzingen interesandu-se personal de Rozalia si concluzionand cu fermitate: <<Acolo unde oamenii se aduna, se roaga, se spovedesc si se cumineca, acolo nu poate fi lucrarea celui rau>>. Chiar daca nu-mi este permis sa fac aprecieri, nu incetez sa ma uimesc. In urma cu cativa ani, biserica noastra era aproape goala. Acum, cand este anuntata o noua aparitie, in biserica si in jurul ei sunt peste 1.500 de credinciosi, unii veniti din Ungaria sau Germania. Din toate, aceasta reinviere a bisericii noastre mi se pare cea mai mare minune."* In camera ca o chilie a maicii Rozalia, oamenii intra si ies cu un sfat, cu o binecuvantare. Chiar daca ispitele sunt si ele prezente, iar unii din sat vorbesc pe la colturi (ca e saraca si ca se face pe sine sfanta), maica ii iarta pe toti si isi continua lucrarea, dupa porunca si indemnul Fecioarei Maria. Greaua povara a orbirii si-a gasit un pret infinit mai mare: vederea Maicii Domnului, a dumnezeirii.
La ceasul inserarii, cand clopotul anunta slujba de multumire de peste zi, maica se scuza la oameni si, prinsa de bratul mamei sale, incepe sa urce mica Golgota pe care e ridicata biserica catolica. Nu fuge de oameni. Se grabeste la intalnirea cu Dumnezeu, cu Maica cea Sfanta.Sorin Preda
Fotografii de Emanuel Tanjala
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
