In Beica de Sus, la un pahar de vorba si o tara de politica
"In tara asta, rade dracu" de porumbel si zice ca e cioara"
Grindina, cucuruz si somaj Duminica, in sarbatoare, cand vremea permite si nu se napusteste spre oameni, barbatii din Beica de Sus se aduna in parculetul din fata crasmei la o partida de carti si, eventual, o bere: sat muresean in coasta Reghinului.
Asezati pe ambele parti ale unei mese de brad, cu nelipsitele lor palarii de pai pe cap si nu tocmai vorbareti, izbesc cu sete cartile unguresti de lemnul proaspat rindeluit al mesei, icnind victorios, intr-o limba mai putin accesibila neinitiatului: "Bica, ni!... Patru craiu... Ghinda". Jocul se numeste "Filci", un fel de septica, in care nimeni nu castiga si nimeni nu pierde. E cumva ca la Olimpiada - important e sa participi si sa rezisti pana seara, cand jocul se gata, din pricina de iluminare nocturna.
Cu berea cuvenita in mana, ma asez intr-un colt, in timp ce jucatorii se fac a nu ma observa, spionandu-ma cu coada ochiului si dand cu presupusul (al cui o fi?). Trecuti bine de 50 de ani, invart cartile cu dexteritate si cu exclamatii specifice: "Ales-bules", "Kaputt".
Oameni linistiti, ardeleni tipiriti si molcomi la vorba, beicenii nu se intind la povesti. Prefera propozitia scurta, cu subiect si predicat. Mai rar, ici-colo, cate un complement direct. Bruma de suspiciune dispare, cand afla ca sunt ziarist si le arat "Formula As".
Berea cu care ii cinstesc ne apropie si le dezleaga partial limbile. Nu e rau, dar se putea si mai bine. Recolta se anunta buna, dar nu se stie niciodata. "Depinde cum umbla aerul. Daca da o grindina, s-a zis cu cucuruzul." Ceva mai vorbaret se arata cel mai tanar dintre ei, Bordea Marius. Are barba ingrijita si aduce a preot, a profesor de geografie, desi nu e decat taran intreprinzator: si-a facut atelier de tamplarie, are si un pic de moara pentru furajele vitelor. Se descurca. Cand il intreb de ce pe ulita satului am vazut atat de putini tineri, cei de la masa se baga in discutie: "D"apai, nu-s prosti sa dea cu sapa. Stau someri la Reghin si fac plaja pe Mures".
Marius Bordea pleaca cu naduf capul: "Nici eu nu stiu de ce am ramas. In Beica, din 50 de familii doar patru sunt de tineri. Sat de pensionari si de batrani. Pe vremea lui Ceausescu, plecau cinci autobuze cu navetisti spre Reghin. Acum, e o singura cursa - si aia goala. Nu e usor sa fii tanar aici. Nevasta ma tot bate la cap sa plecam. Zice ca e pentru viitorul copiilor. Cumva, are dreptate. Scoala sta sa se inchida. Mai sunt 25 de copii, din care 20 de tigani. Eu mai astept. Poate ca se vor indrepta lucrurile. Oricum, la Reghin nu ma duc. Acolo n-au apa calda de doi ani de zile si somajul e pana-n pod. Lumea ii plange pe cei de la tara, dar eu zic ca mai saraci sunt cei de la oras. Dezavantajul e ca aici n-ai nici alocatie si nici ajutor de somaj. Trebuie sa pui osul la treaba si sa transpiri cu sapa in mana".
Teoria cartofului - De cand calatorim prin Ardeal, de o parte si alta a drumului e numai pamant. Cat vezi cu ochii, pamant manos. Tara asta ar trebui sa se scalde in bogatie. Ce ne lipseste de nu ne putem urni din loc?
- Romanul e ager la minte si iute la munca, dar nu e condus cum trebe. Ce fac cei din Guvern? Se schimba unii cu altii, dar nimeni nu pune baza in agricultura si in tineri. In "93, s-au adus bani si s-au dat tractoare. Patru au mers la tarani si unul a ramas la al de-a impartit fondul. Acu", s-a dat un milion pe cap de gospodar. Cu banii, am cumparat samanta de lucerna de la Agrosem si era stricata. Nu a incoltit nici macar un bob. Hotie pe fata. Ti se da ca sa aiba altii de unde fura. Asta-i treaba - nu se pune baza pe pricepere, ci pe putere. Daca te vede destept, zice ca esti prost. Daca te vede tanar, zice ca n-ai experienta. Cui sa te plangi? In tara asta, rade dracu" de porumbel si zice ca e cioara. Adevarul este ca ne-am obisnuit prost - cu C.A.P.-ul, cu spaga, cu furatul. Ne-a intrat in cap o mentalitate rea. Vrem de-a gata totul. La noi in sat, de pilda, fiecare merge in treaba lui. Daca ai varza si cartofi, ce-ti mai pasa de Guvern? Asa zic si asa gandesc unii. Biserica sta sa se darame peste noi, podul se duce de rapa. Si noi, ce facem? Privim la stele sau ne certam. La fiecare casa gasesti 20 de partide. Nimeni nu-si bate capul sa faca ceva. Domnul parinte a strans cate un milion de la 40 de familii pentru tabla, dar oamenii nu au fost de acord sa o cumpere in avans. Ziceau ca o mananca ciorile. Auzi motiv! Nici tu nu faci, nici pe altul nu-l lasi. Mergeti sa vedeti ce casa de rugaciune si-au construit pocaitii. Nu le-a trebuit nici plan de urbanism si nici sedinte. Au pus mana pe lopeti si s-au apucat de treaba. Noi dam cu gura. Vorbim discutii, cum s-a intamplat cu usa de la Wc-ul dispensarului din sat. Doctorul zice ca dispensarul e pe locul Parohiei si, prin urmare, Biserica trebuie sa monteze usa. Domnul parinte nu se baga si zice ca e treaba Primariei, iar Primaria da vina pe Directia Sanitara. E mai mare rasul. Ne facem de poveste, asteptand ca Nato sau Fmi-ul sa ne repare usa. Cat e sa refaci un podet? Ceva lemn si cativa saci cu ciment? N-avem plan? Cu 5 oameni il fac eu fara nici un plan. Ce asa mare lucru? Ii infigi picioarele la doi metri in pamant si pui barne deasupra. Doar nu trece Dunarea pe sub el. Asta-i treaba - de unul singur nu poti ridica nici macar oclaie de fan. Dar partea proasta e alta - oamenii s-au obisnuit cu putin. S-au obisnuit cu lipsurile. Nu mai e concurenta, nu mai e mandrie. Bunicul meu, care era cavaci (fierar, adica) imi povestea ce intrecere era intre oameni la cresterea vitelor si ce ordine era in sat, incat ai tineri nu aveau voie sa bea la crasma cu cineva mai batran. Acu", au disparut si obiceiuri, si traditii. Oamenii abia asteapta sa cada inserarea si sa se uite la emisiunea lui Tuca Sou. De ce sa tina doua vaci? Una nu le ajunge? Intr-un fel ii inteleg. Majoritatea au pensii de la Cpl (Combinatul de Prelucrare a Lemnului) si sunt in varsta. Au obosit si ei de atata munca si naveta.
Apa si galeata - Haideti sa nu mai vorbim de pe margine. Ce ati face daca ati fi prim-ministru? Ce masuri ati lua?
- Nu as putea sa fac nimicuta, ca n-as avea cu cine, dar pus in situatie, as debloca in primul rand starea agriculturii, subventionand cel putin jumatate din productie. La tara, munca nu e platita defel. O vaca o vinzi la abator cu 5 milioane si, cand cumperi un kilogram de carne din magazin, platesti 100.000. Un kil de lapte il vinzi cu 3.500 si o sticla de suc costa 10.000. Taranul se uita si la 100 de lei, dar, chiar si asa, ar fi bucuros ca cineva sa-i cumpere produsele - sa nu stea cu lana in pod si branza in putina. Daca nu vezi rodul muncii tale, te descurajezi, devii lenes si multumit cu putinul pe care il ai. Te boieresti in saracia ta. Pe vremuri, oamenii mergeau la fantanile de sare si luau de acolo saramura pentru slanina si muraturi. Acum, cumpara sare de la pravalie. Prefera sa ia pe datorie, sa se scrie in caietul lui Burdalon - crasmarul, decat sa mearga cativa kilometri cu bidoanele in spate.
Apoi, ca prim-ministru, as termina-o cu hotii si trangaraii. Cu oamenii de nimic, adica. Sa inceteze odata cu jaful actual. La Reghin, Cpl s-a inchis. L-a cumparat un turc care a taiat bucati toate instalatiile si le-a vandut la fier vechi. Cui ii pasa? Se face putina zarva in presa si la televizor si gata. Hotii isi vad de treburile lor. E nevoie de pricepere, domnule draga. Pricepere si in politica, si in munca. Romanul e harnic, dar se urneste greu si nu e organizat. Cineva din sat a ajuns in Germania si s-a angajat la o ferma. Acolo, neamtul l-a pus sa sape santuri pentru irigatul plantelor si, vazandu-l cat era de uimit, l-a intrebat cum se uda gradinile in Romania. "La noi e altfel - a raspuns consateanul nostru. Cand ai apa, n-ai galeata. Cand ai galeata, n-ai apa." In orice caz, prim-ministru sau simplu taran, cineva trebuie sa ia taurul de coarne. Altcumva, ne prabusim cu moralul definitiv. Deja, oamenii nu mai cred in nici o promisiune si tot mai multi il regreta pe Ceausescu. "Bine era cu Ceausescu - zic ei - ca era Avicola. Aveai ce manca." Sincer vorbind, nu inteleg de ce guvernantii de la Bucuresti se ocupa de tot felul de treburi externe, de inflatie si privatizare, de Nato si de vize, uitand complet agricultura. De ce pe taran nu-l cheama si nu-l intreaba nimeni, nimica? Unirea din 1918 cei cu opinci au facut-o. Ei sunt baza tarii. De jos te ridici, nu de sus.
- Chiar daca e greu, speranta nu dispare. Am un atelier de tamplarie cu de toate, cu freza, cu aprig si circular; ma zbat pentru comenzi la case si, in plus, am pus pe picioare si un pic de moara pentru animale. Nu ma plang, mai ales ca in ultima vreme au aparut unele semne de indreptare: pretul la bucate a mai crescut (la Reghin dubla de faina ajungand la 70.000 lei), iar un olandez care a luat Fabrica de branzeturi de la Sovata a ridicat deja pretul la lapte. Daca esti indaratnic la munca si priceput, poti trai din agricultura. Speranta mea sta insa in turismul rural, asa cum am vazut pe la televizor. Asta ne-ar scoate din lene si needucare. Avem ce oferi turistilor. Beica e o zona tare faina, nu departe de Lapusna si Sovata, aproape de muntii Gurghiului si in preajma unei paduri seculare de stejari, in care misuna ursii si mistretii de trofeu. Daca aici regele si-a ridicat un mic castel, iar Ceausescu o vila de vanatoare, au stiut ei ce fac. Sa dea drumul cei de la Bucuresti strainilor sa vaneze si atunci toata zona se va trezi la viata, iar tinerii se vor intoarce de la oras. Vor aparea vile de vacanta si hoteluri, mai ceva ca la Sovata. Pentru asta trebuie putin curaj si ajutor. Sa inceapa cineva, ca apoi oamenii se iau unii dupa altii. Nu e nevoie de bani. Bani au si tiganii. E nevoie de model si de exemplu. Eu asa zic.Sorin Preda
Fotografii de Emanuel Tanjala
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
