Romania necunoscuta
Prof. Ioan LacatusuDirectorul Muzeului Spiritualitatii Romanesti din Sfantul Gheorghe"Romanii din Harghita si din Covasna nu mai doresc o Regiune Autonoma Maghiara si nici un <<Diktat>> impus de forte straine"
In urma cu sase ani, in ziarul american de mare tiraj, "The Plain Dealer", pastorul Laszlo Tokes, eroul Revolutiei Romane, care a contribuit la doborarea regimului comunist, facea o afirmatie incendiara, menita sa-i puna la zid pe romani. In dialogul purtat cu ziaristul J. Muller, domnul pastor spunea: "In Romania, ungurii nu au nici un drept; sunt tratati la fel ca negrii din S.U.A., inainte de a-si capata libertatile democratice". Pentru a afla daca viata minoritatii maghiare din Transilvania s-a imbunatatit intre timp si care sunt raporturile ei cu romanii asupritori, ne-am adresat profesorului Ioan Lacatusu din Sfantul Gheorghe, vicepresedintele Asociatiunii Astra si directorul Muzeului Spiritualitatii Romanesti din acest oras.
"Romanii au voie sa existe, dar sa nu se extinda"
- D-le profesor, in calitate de cunoscator al realitatii romano-maghiare din Transilvania, cum apreciati astazi, dupa mai bine de zece ani de la revolutie, afirmatia episcopului Tokes?
- Este vorba de arsenalul obisnuit din limbajul domnului pastor Tokes. Nu va sfatuiesc insa sa-l etichetati drept "extremist"; "extremisti" sunt doar... romanii. Maghiarii se impart in doua categorii: "moderati" si "radicali", iar domnului pastor s-ar parea ca i s-a rezervat rolul de "radical". Cu toate straduintele, figuri precum domnia sa nu au reusit sa afecteze relatiile normale dintre romanii si ungurii de rand din localitatile judetelor Harghita si Covasna. Fiind vorba de un model de convietuire interetnica de tip "piramidal", numai liderii maghiari adopta pozitii etno-centriste separatiste, pe cand, asa cum spuneam, populatia isi vede in liniste de problemele zilnice, cu bunele si relele tranzitiei, care-i afecteaza deopotriva pe majoritarii si pe minoritarii din zona. Adica pe secui si pe romani.
- Scrisorile primite de la cititorii nostri din Transilvania, care ne-au si determinat sa va solicitam acest interviu, ridica totusi probleme grave. Ei se plang ca sunt pe cale de a-si pierde identitatea, ca se simt minoritari in propria lor tara, ca, din motive de conjunctura politica (alianta Pdsr-Udmr), problemele lor nu au ascultare la Bucuresti.
- Nu exista o problema globala a pastrarii identitatii romanilor din Harghita si din Covasna. Diferentierile sunt date de specificul localitatilor: zone romanesti (Toplita, Intorsura Buzaului), zone mixte (aproximativ 50% - 50%) si zone in care marea majoritate a populatiei este de origine maghiara (Odorhei, Targu-Secuiesc etc.). In acestea din urma, coexista resturi de comunitati romanesti mici, provenind din comunitati mai mari, deznationalizate in timp. Aici este terenul de manifestare a intolerantei elitei maghiare si unde se pune frontal intrebarea: exista in Covasna si Harghita o problema etnica? Raspunsul meu este: da. Iar ea se manifesta cu precadere in zona spirituala. De pilda, in timp ce organizatiile maghiare primesc fonduri din patru surse (bugetul local, bugetul de stat, guvernul de la Budapesta, diaspora maghiara din America), cele cateva firave institutii romanesti, apartinand Ministerului Culturii si Episcopiei Harghitei si Covasnei, abia daca supravietuiesc cu sumele modeste primite de la bugetul de stat. La fel stau lucrurile si in cazul Ong-urilor romanesti.
- Nu va suparati, dar asta este problema guvernului Romaniei, nu a comunitatii maghiare!
- Eu va infatisez o realitate! Monocultura maghiara se impune la tot pasul. Concluzia pe care o trage vizitatorul care intra pentru prima data in Sfantul Gheorghe, in Targu-Secuiesc sau in Odorhei este ca se afla in Ungaria. Cultura si limba romana, institutiile romanesti, simbolurile Statului Roman, romanitatea, in general, trec printr-o faza de intoleranta maghiara fara precedent. Dreptul Statului Roman de a pastra si dezvolta identitatea romana pe propriul sau teritoriu este contestat vehement de liderii locali si chiar de cei centrali ai Udmr.
- Realitatea va contrazice. De la armonioasa alianta cu Pdsr-ul si pe masura ce doleantele ii sunt indeplinite in mod punctual, Udmr-ul are un discurs politic european, tolerant si modern.
- Aici intervine duplicitatea in comportament a unor lideri Udmr; fata de autoritatile centrale si organismele internationale, ei practica intr-adevar un discurs european, dar pe plan local ei adopta decizii care ingradesc fatis cultura si spiritualitatea romaneasca. In marea lor majoritate, acestia au obsesii precum: "fortele de ocupatie romanesti", "schimbarea compozitiei etnice", "nationalismul extremist roman" si altele. Ei lanseaza si intretin cateva clisee care creeaza aroganta, mandrie si infatuare in randul maghiarilor. Visul Ungariei Mari este inoculat oricarui maghiar, din primii ani de scoala. Nu intamplator, ziarele locale sunt pline, numar de numar, cu titluri precum acestea: "Cotropitorii care se foiesc", "...ei - adica romanii - au voie sa existe, dar sa nu se extinda" sau "...Se aude in continuare vorbindu-se prea mult romaneste in Miercurea Ciuc" etc. etc. Violenta fizica manifestata imediat dupa 1989 a fost inlocuita cu un complex de actiuni subtile, de persuasiune, care creeaza o stare de disconfort psihic si de lipsa de perspectiva pentru romanii din zona. Lipsa disponibilitatii la dialog si atitudinea insolenta fata de problemele romanilor din municipiu i-au determinat pe acestia sa iasa in strada, la un miting de protest organizat in aprilie 2000, de catre reprezentantii societatii civile, semnal de alarma pe care mass-media romaneasca l-a neglijat. Si domnul Almos, primarul din Sfantul Gheorghe, la fel ca si primarul Odorheiului Secuiesc, Szasz Jeno si altii ca ei, face parte din "familia" pastorului Tokes, adica este un "radical". Comportamentul sau fata de romani este greu de calificat. Nu acelasi lucru se poate spune despre primarul din Miercurea Ciuc, d-l Csedo Zoltan, care, spre cinstea domniei sale, are un comportament normal, cu toate ca acolo romanii nu reprezinta decat 15% din populatie. D-l Almos, calcand pe urmele inaintasului sau hortist din 1941, a contestat in instanta drepturile de proprietate ale Parohiei Ortodoxe Romane din Sfantul Gheorghe, legal constituite si intabulate in cartea funciara, cu o intarziere cauzata de Dictatul de la Viena, asupra terenurilor din zona acestui imobil, inclusiv asupra terenului pe care este construita Catedrala Ortodoxa. De altfel, atitudinea primarului tradeaza o adevarata isterie, intretinuta de ziarele de limba maghiara, conform carora ar avea loc o "Expansiune a ortodoxismului in Transilvania si, in special, in Secuime". Spre exemplu, sfintirea unei manastiri ortodoxe la Izvorul Muresului a fost vazuta de ziarul "Hromszek" ca un "nou ghimpe, o lovitura de pumnal in corpul secuimii". Inaltarea sfantului lacas este echivalata cu o "cucerire atat de dura, atat de salbatica". Primarul, consilierii si presa din Sfantul Gheorghe vorbesc de Tara Secuilor ca si cum acele istoriei s-ar fi oprit la 1918, inainte de 1 Decembrie. In aceasta regiune secuiasca, romanii nu se regasesc nicaieri. Este un mod anacronic de a percepe convietuirea interetnica pentru o elita politica ce se considera "europeana" si "moderna". Acesti oameni fara scrupule ne situeaza in focul unui razboi de imagine, care preamareste excesiv si obsesiv tot ceea ce e secuiesc, in timp ce elementul romanesc este diminuat, eludat, neglijat.
- Din moment ce puterea locala le apartine, le apartin si deciziile. Consilierii nu au aprobat, spre exemplu, construirea unei biserici romanesti langa podul rutier, ca nu cumva sa fie primul obiectiv in calea turistilor si astfel sa creada oamenii - fereasca Dumnezeu! - ca au intrat intr-un oras romanesc. Acolo, intre blocuri, unde in cele din urma au aprobat ridicarea lacasului, au pus insa o conditie: "sa nu fie prea mare, sa nu-i umileasca pe maghiari". In plus, muzeele judetene au fost transformate in "muzee secuiesti", ansamblurile folclorice mixte au devenit exclusiv maghiare, scolile mixte de altadata au ajuns niste ghetouri in care limba romana practic nu mai exista, functiile de tot felul nu pot fi ocupate, daca nu cunosti limba maghiara, tinerii romani fiind nevoiti sa "emigreze" spre alte judete, jandarmii si politistii sunt considerati "soldati straini" si "forte de ocupatie", ajutoarele financiare sunt orientate exclusiv catre oamenii de afaceri maghiari...
- Dar Statul Roman unde este, domnule Ioan Lacatusu?
- Nu sunt eu in masura sa spun unde este Statul. Eu observ doar ca ii sunt incalcate sistematic prerogative importante, unele tinand chiar de suveranitatea nationala. Iata, la Covasna, Ministerul Culturii, prin Muzeul Carpatilor Rasariteni, a dorit sa construiasca un muzeu in aer liber, Muzeul Oieritului, tinand seama de marea traditie a oieritului in zona (e drept, mai indepartata cu mult in timp decat "descalecarea" secuiasca de acum un mileniu). Fara o explicatie logica, consiliul Udmr s-a opus si - gata! - muzeul nu se face. Noi am propus, la recenta intalnire cu d-l Presedinte Iliescu sa se modifice legea, in sensul ca, atunci cand este vorba de obiective de interes cultural national, cuvantul ultim sa nu-l mai aiba consiliile locale, ci Guvernul.
- Partidul Socialist de la Budapesta conditioneaza sustinerea Pdsr-ului la Internationala Socialista de acceptarea Legitimatiei de Maghiar. Ce mai puteti astepta de la Bucuresti in contextul dat?
- Am dori din suflet ca problema noastra sa nu mai fie o problema etern amanata de guvernanti. Situatia romanilor din Harghita si din Covasna da bine la imagine si este abordata zgomotos in campaniile electorale, iar atunci cand se ajunge la putere, problematica e "gingasa", "nu trebuie discutata prea frontal", "trebuie amanata"... Din acest punct de vedere, nu facem nimanui nici un serviciu, daca ascundem starile reale de lucruri din Transilvania.
- De catava vreme, se vehiculeaza un termen nou: "politia comunitara", un concept european din noua lege a administratiei publice locale. Cum credeti ca se va aplica in Harghita si in Covasna?
- Crearea unei "politii comunitare" are un grad de risc: in conditiile perpetuarii aceleiasi puteri locale etnice, ea poate deveni o armata in mana acestei puteri. Si poate fi folosita cu usurinta si in alte scopuri decat cele politienesti. Va fi, oricum, o politie cu coloratura etnica, de vreme ce un tanar roman nu va putea ocupa un loc in randurile ei (decat in cazurile rare, in care acesta vorbeste ungureste). Aici ajungem la conceptul domnului Kolumbn Gbor, de "secui roman", adica de roman din secuime, care e musai sa vorbeasca ungureste, daca vrea sa "se integreze" in locurile sale natale.
"Institutiile culturale romanesti nu propun un discurs anti-maghiar"
- Din relatarile dvs. rezulta ca romanii din cele doua judete sunt redusi la rolul de "spectatori". Nu este cumva si o carenta de mentalitate, un fel de a va considera "victime"? Care este scenariul dvs. fata de realitatea pe care o prezentati?
- Dupa 1990, in cele doua judete s-au infiintat un numar de asociatii culturale care desfasoara o serie de manifestari culturale si civice. Ca urmare a demersurilor intreprinse de acestea (apeluri, memorii, scrisori deschise, audiente la Presedintie, Guvernul Romaniei si alte autoritati publice centrale si locale) s-au reusit cateva realizari dintre care amintim: infiintarea, in 1994, a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei (institutie fundamentala pentru pastrarea identitatii confesionale si culturale a romanilor de aici), a Muzeului Carpatilor Rasariteni (care impreuna cu Teatrul "Andrei Muresanu", Centrul de Cultura "Arcus" si cele cateva asociatii culturale desfasoara o activitate culturala de calitate). Dupa cum se vede, intrucat nu s-au putut solutiona problemele de fond ale statutului si conditiei de "majoritar numeric minoritar", s-a incercat o supravietuire prin credinta si cultura. Suntem pragmatici si sustinem ca avem o sansa uriasa sa convietuim cu maghiarii, frati crestini pe care Dumnezeu ni i-a harazit drept compatrioti. Dar nu vrem sa convietuim oricum. Romanii din Harghita si din Covasna nu mai doresc o Regiune Autonoma Maghiara sau un Diktat impus de forte straine. "Ceasul" nostru bate la zi, nu ca al unor lideri maghiari, intepenit inainte de 1918, cand inaintasii lor erau cetateni ai Ungariei Mari. Le cerem acestor lideri formatori de opinie (inclusiv cei din mass-media) ceea ce i-a cerut Titulescu contelui Bethlen, lider al Partidului Maghiar, in 1935: "Conte Bethlen, dvs. nu vreti egalitate cu noi; aveti... credulitatea ca Ungaria Milenara va reinvia. Or, nu va reinvia niciodata! (...) Suntem partizani ai egalitatii minoritatilor cu noi, dar ai unei egalitati conditionate de constiinta dvs. ca sunteti romani si uitarea ca ati fost cetateni ai Ungariei (...) Daca insa este vorba ca prin minoritati sa ajungem la revizuire, va repetam: Nu, niciodata!".
- Intrucat nici unul dintre liderii de astazi ai tarii n-ar fi in stare sa rosteasca o asemenea fraza, va propunem, stimate d-le prof. Ioan Lacatusu, sa oprim interviul nostru aici. Poate ca rectitudinea unui diplomat de exceptie, cum a fost Titulescu, le va da de gandit.Ion Longin Popescu
Fotografii de Emanuel Tanjala
Nota autorului: Pentru ca atitudinea primului-ministru al tarii fata de "legitimatia de maghiar" incepe sa se normalizeze (conform declaratiilor reproduse recent de presa), am eludat abordarea acestei probleme, in speranta ca realitatea o va pune la locul ei: lada de gunoi a istoriei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
