Cultura
Eveniment
Premiera cu "Mutter Courage" la Teatrul German de Stat din Timisoara
Evenimentul s-a "produs" de curand. El prilejuieste readucerea in actualitate a creatiei unuia dintre cei mai importanti oameni de cultura ai secolului Xx. Este vorba despre Bertold Brecht (1898-1956), poet, romancier, dramaturg, teoretician al artei teatrale, animator de teatru de mana intai (de vreme ce a "functionat" ca asistent de regie al legendarului Max Reinhardt la "Deutsches Theater din Berlin", pentru ca mai apoi sa devina colaborator al lui Piscator - un alt celebru om de teatru al secolului trecut). In Romania s-au jucat, de-a lungul deceniilor, mai toate piesele lui Bertold Brecht. Si mai toate s-au bucurat de succes, fiind puse in scena de regizori importanti. Un spectacol antologic cu o piesa de Brecht a fost - va amintiti? - "Opera de trei parale", realizat de acel miraculos regizor numit Liviu Ciulei, spectacol care l-a avut in fruntea distributiei pe genialul Toma Caragiu. Si piesa ce se joaca acum la Timisoara, si anume "Mutter Courage", a avut o frumoasa cariera pe scenele romanesti. Si iata ca, dupa o lunga, foarte lunga pauza, ea revine in forta pe una dintre cele mai prestigioase scene ale tarii. N-am vazut spectacolul de la Timisoara, dar valoarea textului dramatic ne face sa credem ca demersul teatrului de pe Bega este unul de succes. Iar daca mai adaugam si alte foarte importante motive, si anume o distributie formata din tineri actori, in frunte cu Ildik- Jarcsek-Zamfirescu (in rolul titular), muzica semnata de Paul Dessau, coregrafia - de Liana Iancu, decorurile si costumele - de Adriana Grand, regia de Victor Ioan Frunza (nume "unul si unul"), e firesc sa ne dorim un turneu cat mai grabnic al trupei din Timisoara la Bucuresti.
Este important de mentionat si faptul ca spectacolul a fost realizat cu sprijinul Institutului pentru Strainatate din Stuttgart, al Svabilor Dunareni din landul Baden Wurtemberg si al Consiliului Judetean Timis.
...Un spectacol de rezonanta internationala - s-ar zice. Asadar, pe cand si la Bucuresti?Silvia Kerim
Televiziune
Din fericire pentru urechile si inimile noastre, la Tvr 2 "Se canta - atentie! - in direct!"
Se canta, de mai multa vreme, si anume de la 1 martie 2001, intr-o emisiune realizata cu mult farmec, cu multa generozitate si profesionalism, de catre unul din "gentlemanii" muzicii usoare romanesti: Horia Moculescu (co-realizator fiind Stefan Marascu). O initiativa pe cat de binevenita a Canalului 2, pe atat de asteptata de melomanii de toate varstele, satui pana peste cap de mareea de zgomote muzicale cu care ne-au improscat auzul in ultimele "sezoane", Andrelele si colegii lor. Or, in emisia de pe Canalul 2, revine in forta Melodia, revine Muzica (zisa) "usoara", care a dat in Romania compozitori si interpreti de mare, foarte mare valoare. Nu e cazul sa-i amintesc aici. Lista e lunga. Numai ca, de la o vreme, si aceste mari valori ale culturii romanesti au fost impinse, usor-usor, in uitare. Din aceasta zona de penumbra, ele sunt aduse acum la lumina si stralucirea pe care o merita. Rand pe rand, invitatii mai tineri sau mai varstnici ai emisiunii - compozitori si interpreti - ne incanta cu "melodiile nemuritoare" ale unor ani trecuti, melodii adevarate, in stare sa comunice sentimente si fior adevarat. Spre bucuria noastra, a telespectatorilor, tinerii interpreti de azi, vedete ale genului, participa cu entuziasm alaturi de "clasicii" lor colegi, atat de iubiti de public, cantand cu totii in direct, ne-ajutati de farafastacuri tehnice. Si astfel, sub ochii nostri se reface, iata, inca o particica a unui teritoriu magic, cel al artei adevarate, care se inscrie in geografia Muzicii adevarate.S. K.
Festivalul si Concursul
"Ionel Perlea"
Zilele trecute, s-a incheiat a X-a editie a Festivalului si Concursului National de Interpretare a Liedului "Ionel Perlea". Festivalul a avut loc intr-un oras mai putin rasfatat de manifestarile culturale de anvergura - Slobozia, invingand astfel si o prejudecata, aceea a gazduirii festivalurilor, concursurilor etc. in orasele mari. Slobozia este legata de destinul marelui dirijor si compozitor, nascut in Ograda - Ialomita, acum 100 de ani. "Multi mi-au spus ca aceasta editie aniversara (marcheaza si implinirea unui secol de la nasterea marelui dirijor si compozitor Ionel Perlea) a fost cea mai valoroasa de pana acum. Cat suntem pe o panta ascendenta, totul e bine. Trebuie sa spun ca Romania este o tara care aici, in domeniul muzical, nu a saracit! Daca am sti sa ne folosim resursele pe care le avem in domeniul artistic, ar fi mult mai bine...", a declarat pentru "Formula As" prof. dr. Grigore Constantinescu, presedintele Uniunii Criticilor, Redactorilor si Realizatorilor Muzicali "Mihail Jora".
Una dintre surprizele acestei editii reusite a fost interpretarea, in prima auditie, a Integralei liedurilor de Enescu, pe versurile poetei Carmen Sylva, nu altcineva decat Regina Elisabeta a Romaniei, cea care l-a inconjurat pe muzician cu toata afectiunea si grija ei, primindu-l deseori la Peles. Cincisprezece tineri talentati au concurat pentru cucerirea Trofeului Festivalului si a premiilor, participarea insasi fiind pentru toti o experienta profesionala insemnata. Trei dintre premiile speciale poarta numele unor personalitati muzicale, de ale caror talent, distinctie sau discretie ne amintim: Martha Joja, Doina Micu, Steliana Calos. Trofeul si Medalia "Ionel Perlea" au revenit sopranei Catalina Tugui. Printre laureati se numara mezzosoprana Roxana Constantinescu si pianistul Alexandru Popovici.
Un castig al actualei editii a fost participarea Tvr, care urmeaza exemplul Radioului, mereu prezent la evenimentele culturale. Speram ca incet-incet muzica clasica isi va gasi locul dorit si pe postul national Tv.
Organizatorii acestei editii a Festivalului si Concursului "Ionel Perlea" sunt Uniunea "Jora", Centrul Cultural Unesco "Ionel Perlea" si Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu - Ialomita. Felicitari!Claudiu Ionescu
Carte
Selectia Formula As
- Andrei Makine, "Pe vremea fluviului Amur", roman, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas (tel. 222.90.61), colectia "Cartea de pe noptiera", 174 pag. Autorul acestei carti are 44 de ani, e rus, s-a stabilit in Franta in 1987 si - intr-o tara in care apar mii de romane anual - a ajuns unul din scriitorii francezi cei mai cunoscuti. Nu ma pot abtine sa nu va spun pe scurt cum s-a intamplat minunea. Andrei Makin(e) s-a nascut la Krasnoiarsk, in Siberia, in 1957 si si-a petrecut copilaria in umbra gulagurilor, printre oameni marcati de razboi, de stalinism, de conditiile aspre de munca si viata din imensele spatii inghetate. O batrana frantuzoaica, ramasa acolo inca de pe vremea revolutiei din 1917, l-a facut sa descopere o lume diferita de universul siberian si minciuna ideologica. Initiindu-l in limba si cultura franceza, l-a facut sa inteleaga ca exista si alt mod de viata, alte orizonturi decat cele atat de "luminoase" ale propagandei comuniste. Prin bilingvism, Andrei Makine a inceput sa traiasca intr-o lume dubla. Student la Kalinin si apoi la Moscova, si-a descoperit vocatia de scriitor, dar si barierele pe care cenzura le punea exprimarii adevarului. Avand norocul unei burse, a ajuns in lumea pe care o visa din copilarie si a ramas la Paris. Fara mijloace de subzistenta si fara relatii, dorind sa fie doar scriitor, a locuit un timp intr-un cavou din cimitirul P?re-Lachaise, si acolo a scris trei romane direct in franceza. Editorilor le-a prezentat drept traduceri din rusa, fiindca acestia nu-si puteau inchipui ca "un mujic" se exprima in limba unei mari culturi. Subiectele rusesti ale romanelor fiind destul de "exotice", ele au fost publicate, dar in mareea de traduceri ce inunda librariile franceze au trecut aproape neobservate. Tanarul emigrant parea sortit saraciei si anonimatului. Dar, in 1995, cel de-al patrulea roman, la care n-a mai folosit trucul "traducerii", avea sa-i schimbe radical viata. Intitulat "Testamentul francez", acest roman autobiografic a fost premiat - fapt fara precedent - cu trei dintre prestigioasele distinctii literare acordate anual si care ii propulseaza pe autori in centrul atentiei: Goncourt, M?dicis si Goncourt al Liceenilor (premiu ce a capatat o deosebita pondere, caci, daca juriile de literati pot fi suspectate ca fac jocurile de interese ale marilor edituri in concurenta acerba, tinerii de 18 ani voteaza chiar romanul ce le-a placut mai mult). "Testamentul francez" a fost tradus si la noi, in 1996, la Editura "Univers", si ne-am putut convinge de originalitatea, talentul si capacitatea de a emotiona a rusului parizian. Care a mai scris pana azi inca trei romane si continua sa fie o vedeta a literaturii franceze (desi traieste tot modest, fuge de publicitate si nu-l intereseaza decat scrisul). Bineinteles ca faima dobandita o data cu premiile literare (care la francezi chiar au importanta) a aruncat o lumina puternica si asupra cartilor lui Makine, anterioare "Testamentului...", si care au fost reeditate in colectii populare. Romanul pe care vi-l recomand azi e din 1994 si are - ca tot ce scrie Makine - un subiect rusesc si mult suflet (notiune putin folosita azi in literatura occidentala). Eroii sunt trei adolescenti dintr-un sat pierdut in taigaua siberiana, cu oameni abrutizati de munca si mizerie. Cei trei prieteni, fiecare marcat de cate o taina-trauma, evadeaza din vesnica iarna, strabatand kilometri prin viscol, pentru a vedea si revedea, la cinematograful "Octombrie rosu" din cel mai apropiat orasel, filme cu Belmondo. Lumea intens colorata (Bel-mondo) a acelor comedii cu femei superbe, barbatia neinfricata a eroului simpatic, cu care baietii se identifica, intuitia ca dragostea e ceva mai mult decat actul fizic animalic - le creeaza o bresa prin care intrezaresc libertatea imbatatoare. Samurai, Utkin si Dimitri isi construiesc un ideal comun al vietii plenare si libere, asculta povestirile unor varstnici mutilati de istorie, dar care nu si-au pierdut samburele de umanitate calda, generoasa, descopera ororile regimului sovietic, tragediile de dupa sarma ghimpata a lagarelor, se maturizeaza. Ce se intampla cu cei trei baieti, ajunsi peste ani, fiecare pe drumul lui, in "lumea libera", va las sa descoperiti singuri.Adriana Bittel