Tepe... si dolari
Dupa ce, multa vreme, mostenirea sangeroasa a principelui Dracula a fost insuportabila povara a cartilor de istorie, ministrul roman al turismului a propus, la un Forum de Investitii in Turism, un program numit Draculaland. Pe vremea comunistilor, ideologii de serviciu se intreceau sa dea o versiune cat mai patriotica plantatiilor de tepe initiate de Vlad, fiul Dracului. Erau explicate, cu lux de amanunte, supranumele voievodului si comportamentul lui, sa zicem, cam bizar. S-au scris cicluri intregi de piese si de romane, pentru a face mostenirea istorica mai suportabila. Manierele neortodoxe ale nervosului voievod au fost imbracate in hlamida patriotica a interesului national. Vlad Tepes era aspru, dar drept!
Cert este ca, pana in 1989, povara "culturala" a lui Dracula ne cam jena. Oricum, Ceausescu ii luase fata cu atrocitati mai ceva ca in filmele horror, folosind resursele vaste ale Securitatii, plus o serie de inventii mai personale: politica demografica, hranirea stiintifica, sistematizarea oraselor si a satelor, muncile patriotice, haina in plus si cate altele.
Si dupa Revolutie subiectul Dracula a fost evitat o vreme. Un ministru al turismului a respins oripilat ideea de a vampiriza legenda pentru a face transfuzii de capital strain in arterele slabite ale economiei romanesti. Exploatarea imaginii lui Dracula a starnit indignarea celor care inca privesc cu lirism istoria nationala, asa cum ideea unui tur al ctitoriilor ceausiste starneste protestele politicienilor care privesc inapoi cu mandrie.
Acum, la al doilea mandat, echipa de la Ministerul Turismului, in frunte cu acelasi ministru, nu mai respinge comercializarea tenebroasei legende. Dimpotriva. E drept, intre timp, castelul de la Bran a fost renovat si destui turisti excitati, dornici de senzatii tari, vin in pelerinaj pe urmele sangerosului valah.
Partea proasta este ca realizarea unui proiect Draculaland, dupa modelul Disneyland, costa ochii din cap. In plus, amatorii de senzatii tari la fapt de seara sunt foarte pretentiosi cu celelalte comoditati turistice, cum ar fi cazarea, mancarea si chiar igiena. Or, noi inca avem probleme cu closetele publice, care l-au luat de nas pana si pe seful statului.
Si, daca tot a devenit Romania tara tuturor posibilitatilor, de ce sa nu le oferim strainilor cate ceva din cosmarurile autentice ale existentei romanului? Cata vreme legenda lui Tepes are de luptat cu imaginea Romaniei in lume, iar bani nu prea avem, poate n-ar fi rau sa le oferim amatorilor de fiori balcanici un circuit in tara lui Dracula, care sa includa popasuri obligatorii la Copsa Mica, in combinatele avicole unde zilnic mor de foame mii de pasari sau pe malul ars de poluanti al lacului Mostistea - unde nu mai cresc nici macar traditionalii ciulini ai Baraganului. O noapte in cartierul Ferentari, de pilda, ar putea sa satisfaca si cel mai exigent amator de senzatii tari.
Pentru a intregi peisajul sangeros, pe care strainii spera sa-l gaseasca in Romania, n-ar fi rau ca mai-marii turismului sa se gandeasca la traseele complementare, cum ar fi vizitarea adaposturilor pentru cainii vagabonzi, acum, cand Primarul General a inceput executiile. Casa Poporului ar fi un castel de turta dulce pe langa subteranele Bucurestiului, unde populatia de sobolani intrece cu mult densitatea europeana, iar aurolacii si boschetarii si-au creat adevarate imperii ale intunericului si ale mortii. Nopti de neuitat le-am putea oferi turistilor la Combinatul Siderurgic de la Calarasi, bantuit de strigoii realizarilor socialiste sau in binecunoscutele circuri ale foamei, mai pline de capcane decat un joc pe calculator, unde poti avea "sansa" sa intalnesti spanzurati, trasi in teapa sau defenestrati, cu totii in acelasi loc.
Pe dolari buni, sa le aratam strainilor ca suntem demni de inaintasii nostri!N.C. Munteanu