Gala Hagi -
un triumf al sportului romanesc- "Hagi, regele machedon", "Hagi, iubit la Cluj", "Multumim Hagi, hai Romania - Zalau", "Hagi seninle gurur duyuyoruz sei semiyoruz", "Hagi Hagilar - Tulcea", "Hagi 10, Sibiul te iubeste" -Ultima seara a capitanului
Cu cateva ore in urma, rafale de ploaie faceau legea in Capitala. Acum s-a inseninat si 60.000 de oameni canta, arunca imense role de hartie, confetti, agita tricolorul, steagul cu semiluna sau pancartele si panzele pe care au scris cate ceva simplu, din inima. Stadionul este un vacarm. "Faceti valul, faceti valul", se striga de la tribuna a doua, si valul porneste, trece pe la peluze, tribuna intai, inconjoara maiestuos de cateva ori stadionul. Oamenii tasnesc in picioare, cu mainile ridicate, cu bucuria unor copii care s-au trezit intr-o poveste, alaturi de eroii preferati. Un stadion al bucuriei si al sarbatorii. Acum este foarte clar ca nu s-a exagerat deloc cand s-a spus ca Hagi este un fenomen social. Oamenii n-au batut sute de kilometri ca sa ovationeze doar un fotbalist genial, ci si o mentalitate, un om, un spirit de luptator, una peste alta - un simbol national.
Alaturi de el s-au aflat, din tribuna, alti mari sportivi ce au adus faima Romaniei: Tiriac, Nadia, Ilie Nastase, precum si reprezentanti de seama ai istoriei fotbalului mondial: legenda africana Roger Milla, campionul mondial brazilian Dunga, idolul mexican Hugo Sanchez, fostele stele ale Europei, Eusebio si Michel Platini, cel care, inainte de a-i acorda lui Hagi o distinctie Uefa, declarase: "Va fi si sarbatoare, si tristete, pentru ca in seara asta pierdem o stea a fotbalului. Vreau sa-i transmit insa lui George ca viata nu se incheie aici si sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru fotbalul din lume".
"Multi ani traiasca!"
Pret de un minut, totul este cuprins de intuneric, in vreme ce pe unul din ecranele-gigant cifrele se rostogolesc: 60, 59... 5,4,3,2,1, vuieste tot stadionul... Si fiesta incepe, cu o explozie de artificii, lasere, jocuri de lumini, fumigene. Un show uluitor, o desfasurare de forte, un spectacol cum nu s-a mai produs pana acum in Romania.
Pe ecrane se deruleaza, intr-un montaj de exceptie, imagini din viata si cariera lui Hagi, momentele magice, golurile sale la Nationala. Pe gazon se desfasoara steaguri uriase, cu siglele celor sase campionate europene si mondiale la care a participat, publicul canta alaturi de Directia 5 si de Holograf, creand atmosfera marilor concerte rock (acestea sunt insa live, nu playback!). Un imens tricou cu numarul 10 - Hagi se inalta in aer, ridicat de baloane tricolore cu heliu, iar efervescenta tribunelor se apropie de punctul maxim, pentru ca echipele au ajuns pe gazon. Gica paseste pe teren tinandu-l de mana pe fiul sau, Ianis, imbracat si el cu un tricou al Nationalei cu numarul 10. Este momentul in care intreaga mitocanie si vulgaritate, pe care tribunele le-au lasat deoparte in acea seara, intr-un spirit de fair-play, care nu s-a mai intalnit de mult pe stadioanele noastre, se materializeaza in hoarda fotoreporterilor. In lipsa unei reactii pertinente din partea organizatorilor (care, in afara acestei scapari, merita toate laudele), busculadele isterice create in jurul lui Hagi au fost la un pas de a strica seara. Publicul a facut insa ca sarbatoarea sa continue. A cantat "Multi ani traiasca!", pentru ca Sfantul Gheorghe fusese serbat cu doar o zi inainte, a huiduit copios atunci cand varfurile clasei politice au coborat pe gazon pentru a saluta fotbalistii si a acompaniat-o pe Kira, fetita lui Gheorghe Hagi, care a cantat "Desteapta-te, romane!". Urma ultimul meci al lui Hagi, cel de-al 123-lea, in echipa nationala a Romaniei.
Meciul
A fost meciul pe care 60.000 de spectatori si alte milioane de oameni din fata micilor ecrane si l-ar fi dorit fara sfarsit. Trei, cinci, sapte reprize daca ar fi tinut, toata noaptea chiar... Pentru a-i mai vedea o data pe Sabau, Lupescu, Gica Popescu, Dorinel Munteanu zburdand ca niste pustani, in amintirea zilelor de glorie. Pentru a vedea pe viu maiestria unor foste sau actuale stele ale fotbalului mondial precum: Hakan Sukur, Suat, Butragueno, Prosineski, Tafarel. Publicul, care i-a primit cu aceleasi ovatii pe jucatorii romani, ca si pe cei straini, golurile noastre si cele ale oaspetilor, a parut ca respira o data cu Hagi la fiecare atingere de balon, ca traieste cu sufletul la gura fiecare secunda a acestui ultim meci al "Regelui" la echipa nationala. Un ultim prilej pentru romani de a-i vedea geniul fotbalistic, driblingurile, giumbuslucurile si altruismul, caci ambele goluri ale Romaniei au pornit de la pasele sale.
(Fotografiile autorului)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
