Cand
cerurile se deschid...
- Se
spune ca in Noaptea de Inviere, o data cu iesirea lui Iisus din mormant,
cerurile se deschid si invie intreaga natura. Animalele si plantele vorbesc
intre ele, rugaciunile fierbinti se implinesc, iar maruntele si nevazutele
fapturi ale lumii li se arata celor ce iubesc si respecta animalele si
natura. Intreaga splendoare a Creatiei celebreaza, intr-un spectacol uluitor,
noaptea sfanta. Chiar daca unora dintre dvs. faptele acestea vi se par
o simpla poveste, lasati-va fermecati de ea -
Despre fata ascunsa a naturii
Fiintele elementare - undine, silfide, gnomi...
In acest articol vreau sa va povestesc cate ceva despre natura, despre
parti ale ei mai intai ascunse, dar care se intretes in viata noastra de
zi cu zi. Se va vedea cum reinnodarea legaturii noastre cu acestea ne poate
schimba radical intelegerea universului si ne poate fi indemn catre o cu
totul alta relatie cu natura. Orice om care va face aceasta va fi profund
miscat in adancul sau si nu va mai putea fi acelasi ca inainte.
Suntem obisnuiti sa privim natura prin simturile noastre.
Spunem: uite o salcie, uite o piatra, o pasare in zbor - lucruri pe care
le vedem, le auzim, le pipaim. Poate ne lasam si miscati sufleteste de
cele privite si ne bucura tasnirea verdelui primavara sau ne face melancolici
padurea ingalbenita a toamnei. Sunt insa unii dintre noi care "vad" si
alte lucruri in natura, in plus, fata de cunoasterea omului de stiinta
sau trairea artistului. Acestia resimt mai intens procesele ce au loc in
ea, se daruiesc lor intrutotul, tinand in mana partea subiectiva a trairii,
simt impreuna cu ea, iar apoi lasa aceasta traire sa se condenseze in imagini,
in intelesuri si chiar in intalniri cu fiinte ce se dovedesc astfel a trai
intr-o fata invizibila a naturii. Oamenii acestia vor vorbi atunci despre
gnomi, pitici, undine, silfide, iele, duhuri sau despre cum se vor chema
in limbile diferitelor popoare aceste fiinte ale naturii, numite si fiinte
elementare, ca urmare a trairii lor in elementele pamant, apa, aer si foc.
Acest popor al fiintelor elementare nu se va vedea cu ochii trupesti si
nici auzi cu urechile trupesti, si totusi el poate fi receptat si trait
sufleteste, la fel de intens si de real ca si acele parti vizibile ale
naturii, pe care le traim din plin, prin intermedierea simtirii fizice.
Voi
povesti mai jos cateva din intalnirile mele cu spiritele naturii si cu
alte fiinte elementare, despre cum au avut ele loc si ce au schimbat in
mine.
Intalnirea
din padurea taiata
Drumeteam singur
prin munti, intr-o iarna. Eram undeva unde nu se abate de obicei nici un
turist, pe o culme impadurita din apropierea unui sat. Vremea calda facea
sa nu fie decat pe alocuri zapada. Strabatand astfel padurea, am ajuns
la un loc unde se facusera defrisari, in urma carora o zona larga ramasese
cu totul lipsita de copaci. Doar tufe de mur si cateva tufisuri salbatice
apucasera sa creasca pe pamantul dezgolit. Se vedea, de asemenea, un drum
abrupt, cu fagasuri adanci de roti in solul padurii, care fusese probabil
deschis pentru masinile forestiere care lucrasera acolo. Treceam peste
zona defrisata, un pic visator si neatent, cand am alunecat si, cazand,
m-am lovit usor la mana intr-o creanga cu spini. Socul caderii, desi usor,
m-a desteptat brusc, iar privirea sufleteasca mi s-a indreptat catre cele
din jurul meu. Fiintele naturii acelui loc imi facusera aceasta. Foarte
neprietenoase cu mine, omul, ele ma "ajutasera" sa cad si sa ma lovesc
la mana. Eu nu aveam ce cauta acolo, spuneau ele, boscorodind intunecate.
Am vazut, totodata, teama si disperarea lor, provocate de cei ce taiasera
padurea cu catva timp in urma, cu masinile lor mari si puternice. Si nu
numai ca taiasera padurea, dar acei oameni nu avusesera nici o umbra de
intelegere, de simtire pentru ea, sufletul lor nu traise moartea padurii
decat ca pe o munca si-atat. Nici un contact sufletesc prin simtirea vietii,
a frumusetii padurii si a suferintei ei nu pornise catre fiintele elementare.
Ca intotdeauna
cand isi dadeau seama ca le vad, le inteleg si ma pot cufunda in trairea
lor, au fost foarte surprinse. De mult timp, se dezobisnuisera ele ca oamenii
sa le mai bage in seama, sa se gandeasca la ele. Le-am intrebat atunci
ce pot sa fac pentru a le ajuta, iar ele, "scotocind" prin reprezentarile
din sufletul meu, au ales ceva de acolo, spunandu-mi: "Tu ai de-a face
cu oameni ce lucreaza cu lemn. Fa atunci ceva sa nu mai taie padurea doar
dupa folosul lor, ci si dupa al ei, sa o ingrijeasca si sa ia din ea numai
ceea ce o ajuta sa ramana vie si puternica".
In
Germania, printre gnomi
O alta
asemenea intamplare a avut loc in Stuttgart, in Germania, unde fusesem
invitat de catre Centrul Cultural "Forum 3" sa tin cateva conferinte despre
relatia omului cu diverse fiinte spirituale. La una dintre aceste conferinte,
la care am pomenit si de fiintele elementare, am fost intrebat daca nu
pot spune ceva si despre cele existente in Stuttgart. Am raspuns ca nu
sunt in stare in acel moment, pentru ca nu am perceput inca ceva legat
de cele existente acolo. A doua zi, plimbandu-ma cu intrebarea in mine
prin oras, am intrat intr-unul dintre marile magazine de imbracaminte din
zona centrala. Desi era inca dimineata, magazinul era plin de lumea atrasa
de vanzarile cu pret redus la sfarsit de sezon. Oamenii se grabeau de la
un raion la altul, luau in mana hainele pentru a le lasa degraba si a cauta
altele, priveau pretul si mergeau mai departe. Incet-incet, m-am cufundat
in atmosfera locului si am privit fiintele elementare legate de magazin.
Mi-au iesit in intampinare fete grotesti, facand grimase nerusinate (ceva
asemanator se poate vedea in anumite desene animate asa-zise "pentru copii",
motivul similitudinii fiind inspirarea, ce-i drept inconstienta, a celor
care le-au realizat, de catre astfel de fiinte). Aspectul lor era determinat
intru totul de oameni, luasera forma aceea grotesca, din incarcatura sufleteasca
a celor ce populau magazinul - din dorinta lor de a avea, de a consuma,
din pofta de chilipir care stapaneste sufletele, dincolo de masura fireasca
a acestor lucruri.
Apoi m-am indreptat catre Centrul Cultural "Forum 3". La intrarea in cladire
era o scara care incepea cu un stalp de piatra, provenind, probabil, de
la o cladire mai veche. Acolo, langa acel stalp, mi-a iesit in intampinare
o alta fiinta elementara, foarte diferita de cele din magazin, mult mai
prietenoasa si mai binevoitoare. Daca cele din magazin radeau sarcastic
de prostia si superficialitatea noastra, de cat de usor pierdem noi, oamenii,
masura in relatia noastra cu obiectele pe care le vrem, micul prieten din
Forum 3 era foarte curios sa stie ce aduc eu cu mine in acel loc. Atitudinea
lui s-ar putea traduce in cuvinte omenesti prin: "Haide, spune, tu ce ne
aduci bun aici, ce stii tu, despre ce ne vorbesti?".
Din
nou, felul de a fi al acestei fiinte elementare, pe care popoarele nordice
o numesc tomte si este un fel de gnom legat de un loc unde se petrece o
activitate umana, de obicei de o casa, era determinat de oamenii care aveau
de-a face cu Forum 3, pentru ca acest centru cultural era deschis tuturor.
Am zambit de placere, trecand pe langa el, atat era de simpatic, si l-am
invitat sa vina cu mine in mansarda de la etajul cinci, unde eram eu cazat,
insa nu a venit. Chiar daca simpatic si curios, acest tomte isi luase prea
in serios munca de a se ingriji de stalpul de la intrare si de a ii intampina
pe cei ce intrau in cladire, pentru a-si parasi locul. Iar pentru ca am
dorit sa-i fac un cadou, odata ajuns in camera mea, am spus o rugaciune
pentru el.
Copiii
fiintelor ingeresti
Cunoasterea
acestor fiinte elementare, prin traire directa, arata ca ele exista si
"faptuiesc" in natura, in stanca, in apa, in aer, in foc, in ciclurile
zilei si ale anotimpurilor, in procesele din plante, care au loc de fapt
prin munca lor (omul de stiinta materialist vede doar partea fizica a acestor
procese), in animale si chiar si in om. De aceea, o parte a lor se afla
sub influenta directa a omului sau sunt chiar nascute prin faptele lui.
Ele lucreaza, de asemenea, ca mijlocitori intre diversele fiinte spirituale
din ierarhiile ingeresti si taramul fizic, ducand la implinire procese
ale caror impuls si cauza se afla in intentiile fiintelor superioare lor.
Ele nu au trup fizic si nici un Eu, cum are omul, ci doar parti din acestea,
respectivĂ- forte de viata si "un fel" de suflet.
Important pentru noi, oamenii, este sa intelegem cum s-au nascut ele si
care este soarta lor. Pentru intelegerea aparitiei lor, privirea clarvazatoare
trebuie sa se indrepte catre creatia lumii. Fiintele elementare au fost
nascute de catre fiinte ingeresti, printr-un proces asemanator celui prin
care noi, oamenii, nastem ganduri. La inceput, cand substanta lumii inca
nu era ca astazi, ci mult mai diafana, au trait in elementul foc, apoi,
pe masura ce creatia lui Dumnezeu Tatal s-a condensat, au trecut si in
elementele aer, apa si pamant. De aceea, ele se simt astazi incarcerate
in acestea si nu isi doresc nimic mai cu ardoare decat intoarcerea in spiritual.
Noi, oamenii, datoram acestui proces de condensare a substantialitatii
lumii faptul ca avem un trup fizic in care putem dobandi constiinta de
sine si libertate si, prin implinirea lor suprema, iubirea pentru toate
cele din jur. Sa nu uitam ca acestea s-au facut si cu sacrificiul fiintelor
elementare, care, in izbavirea lor, depind acum de noi.
Cum
are loc aceasta eliberare a fiintelor elementare din natura am putut intelege
privind in imaginile vietii unei persoane care a murit in urma cu mai mult
de zece ani. Am vazut mai intai acea persoana pe cand era copil, la inceputul
secolului Xx, jucandu-se afara intr-o dimineata senina de iarna. Se repezea
catre culmea unui deal si privirea i s-a indreptat pentru o clipa catre
albastrul senin al cerului si albul dealurilor ninse. Pentru acea clipa,
sufletul lui a trait ceva din dumnezeirea naturii, din frumusetea si maretia
ei. Iar pentru ca sufletul nostru si mai ales Eul nostru se afla acolo
unde ne indreptam voit si cu daruire atentia, de acel copil s-a legat si
ceva din fiintele elementare ale acelui peisaj. Anii au trecut si copilul
a crescut. El a uitat acea scurta clipa din copilarie, insa legatura facuta
atunci intre el si fiintele elementare a ramas. Dupa ce a murit, zeci de
ani mai tarziu, ele si-au gasit eliberarea, atunci cand sufletul celui
ce se indrepta catre ceruri s-a desfacut ca o floare, catre taramurile
din inalt, iar fiintele elementare au ajuns si ele acasa. Daruirea din
trairea lui din copilarie a fost cea care le-a izbavit.
Din toate acestea, am invatat cate ceva. Mai intai, sa stiu ca in jurul
nostru se afla o multitudine de fiinte elementare, carora le datoram multe
din ceea ce noi numim "procese ale naturii", apoi sa incerc sa nu distrug
natura din jurul meu, pentru a nu le lipsi pe acestea de locul lor firesc
de viata, iar, mai presus de toate, sa ma straduiesc sa ma daruiesc cu
atentia, sufletul si fapta mea catre tot ceea ce este natura, pentru a
le ajuta sa se elibereze. Nu gesturi marete se cer, ci grija si fapta iubitoare
pentru creatie, pentru aspectele marunte ale vietii de zi cu zi.
Ar mai
fi multe de spus, insa sper ca, fie si numai prin eventualele intrebari
si nedumeriri ale cititorului, am reusit sa nasc in sufletul acestuia un
inceput de uimire fata de natura si de fiintele nevazute din ea, pentru
ca orice cunoastere adevarata incepe cu uimirea. Iar foloasele le vor trage
fiintele elementare, carora eu le-am fagaduit sa alcatuiesc o punte catre
oameni.
Marius Gabor
In
tainica lume a plantelor
Cateva experiente
Cand
o femeie vorbeste cu florile ei, atunci cand le stropeste sau le ingrijeste,
starneste - in general - zambete ironice sau compatimire. Asta pentru ca
multa lume mai crede ca sentimentele plantelor sunt o poveste inventata.
Ultimele experimente stiintifice arata insa ca femeile au perfecta dreptate.
Dar: cele care simt ca noi, oamenii, sunt oare plantele insele sau spiritul
lor? Raspunsul la aceasta intrebare ramane sa-l dam fiecare dintre noi.
Oricum, cei care au o simtire intuitiva fata de plante nu acorda prea mare
importanta unor astfel de probleme teoretice.
Experientele
mentionate mai sus au fost efectuate cu ajutorul unui detector de minciuni,
un aparat electric care imprima pe hartie curbe corespunzatoare vibratiilor
pe care le inregistreaza. Conectat la o persoana interogata - de pilda,
in justitie - detectorul descrie o linie regulata, atata timp cat persoana
respectiva spune adevarul. Cand aceasta minte, linia oscileaza brusc. Adevarul,
izvorat din sufletul omului, curge odata cu curentul nervos electric prin
creier; in momentul cand adevarul este "siluit", curentul se blocheaza
si se supracompenseaza.
Un asemenea detector a fost fixat de o planta careia i s-a inregistrat
astfel campul de vibratie si bioplasma. Cand planta a fost intepata, deci
i s-a provocat o durere, detectorul a avut o oscilatie puternica. Iar cand
in aceeasi incapere a fost intepata o alta planta, surata ei a avut aceeasi
reactie, si anume, de mila. Acelasi lucru s-a intamplat si in clipa cand
in prezenta plantei au fost aruncati intr-un vas cu apa clocotita cativa
creveti vii.
Intrebarea
este: de ce a fost nevoie de un experiment atat de brutal? Oamenii sensibili
stiu de mult ca plantele se dezvolta mai bine atunci cand le vorbesti cu
caldura, cand le atingi cu tandrete sau cand le acoperi zilnic cu palma,
lasand dragostea ta sa se rasfranga asupra lor. Iar planta, recunoscatoare,
raspunde. Iubitorilor de plante li s-a intamplat, nu doar o data, sa simta,
plimbandu-se prin parc, un val de parfum de trandafiri adiind spre ei sau
sa vada cum in gradina ori langa casa lor rasar din pamant exact acele
plante de care se simt atrasi sau pe care le indragesc.
Un specialist american in domeniul detectoarelor de minciuni - el prefera
sa le spuna "poligrafe" - locuieste la New York si se numeste Cleve Backster
(intr-un numar viitor vom prezenta pe larg experientele lui). In timpul
cercetarilor intreprinse, el a conectat un asemenea aparat la o planta,
pentru a vedea daca rezistenta electrica a acesteia se modifica dupa ce
a fost udata si apa incepe sa urce de la radacina spre frunze. Spre surprinderea
lui, a rezultat o curba identica cu cea produsa de modificarea sentimentelor
omenesti. Planta se bucura! Pe parcursul experientei efectuate, el s-a
gandit brusc daca n-ar fi bine sa arda una dintre frunzele plantei. Instantaneu,
spaima acesteia s-a manifestat prin oscilatii puternice ale acelor. Planta
citea chiar si gandurile! Ba reactiona si de la distanta, la tot ce facea
el sau la ceea ce i se intampla, exact ca un caine care incepe sa latre
si sa dea din coada cand stapanul, chiar daca nu se vede inca, se-apropie
de casa. Deci: plantele sufera sau se bucura impreuna cu intregul univers!
Odata, Backster i-a pus pe sase dintre prietenii sai sa traga la sorti
care dintre ei sa duca la indeplinire o anume sarcina. Acestia si-au desfacut
biletelele intr-o camera in care se aflau doua plante, iar cel desemnat
s-a pus pe treaba, dupa ce au parasit incaperea ceilalti cinci. Adica,
a distrus una dintre plante, dupa care a plecat si el. Cealalta planta
era conectata la poligraf. In clipa cand cele sase persoane au revenit,
pe rand, in incapere, aparatul a inregistrat o reactie a plantei, doar
la aparitia "ucigasului". Ea a recunoscut vibratiile ca fiind cele ale
criminalului. Altadata, Backster si-a chemat un prieten in camera si l-a
intrebat in ce an s-a nascut. Prietenul a spus o cifra aiurea, iar planta,
indignata, a si pus acul in miscare. Faptul acesta l-a determinat pe psihiatrul
A.E. Esser, ca impreuna cu doi colaboratori sa-i puna intrebari unei paciente,
in prezenta unui filodendron pe care aceasta il ingrijea zilnic. Planta
a fost conectata la unul din poligrafe, intrebarile au inceput sa curga,
raspunsurile la fel - unele adevarate, altele nu, planta reactionand, fara
exceptie, la toate minciunile.
Atunci
cand doua fiinte - un om si o planta sau un animal si un om - se afla in
deplina concordanta si armonie, campurile lor de vibratie sau bioplasmele
se contopesc intr-unul singur. Din acel moment, ceea ce o impresioneaza
pe una dintre ele o impresioneaza imediat si pe cealalta. Adeseori, mamele
simt cand copiii lor sunt in pericol sau patesc ceva. Cateodata, oamenii
sensibili se simt impinsi - fara a se putea opune - catre un anume loc,
iar cand ajung acolo, isi dau seama ca au sosit exact la momentul potrivit
pentru a evita o intamplare neplacuta. O fiinta o cheama in ajutor pe cealalta
- constient sau inconstient.
Muzica pentru grau
Oare ce simte iarba, atunci cand cineva incepe sa tunda gazonul sau sa
secere pajistea? Sunt oameni care au sustinut c-au auzit tipetele campului.
Oricum, gazonul trebuie tuns, pentru ca iarba inalta, mai ales atunci cand
e uda, nu te lasa sa treci sau sa stai pe ea. Din cauza asta, s-au si inventat
soiurile de iarba scurta, ba chiar "presarate" pe ici - pe colo cu floricele,
ca o campie in plina primavara!
Plantele
sunt foarte sensibile la muzica. In Canada, pe marginea lanurilor nesfarsite
de grau, au fost montate difuzoare din care rasuna, cat e ziulica de mare,
muzica pentru cereale. Si s-a dovedit ca granele apreciaza in mod deosebit
muzica clasica: cresc mai repede si mai bogate si fac mai multe seminte.
In schimb, muzica moderna are asupra lor exact efectul opus. In felul acesta,
putem afla si noi care este muzica venita din "ceruri" si care din "iad".
Si plantelor
de interior le merge mai bine in incaperile unde se canta la pian in mod
regulat. Asta nu inseamna ca plantele aud la fel ca oamenii. Ele preiau
vibratiile muzicii in propriul lor camp de vibratie, simtind astfel influenta
acestora. Si oamenii bolnavi pot fi vindecati cu ajutorul muzicii potrivite,
indiferent daca suferinta lor este fizica sau sufleteasca.
Noi nu stim
inca daca plantele percep constient durerea pe care le-o producem. Probabil
ca au o constiinta asemanatoare cu ceea ce traiesc oamenii in vis. Constiinta
are multe trepte si in acest sens stiinta va face noi si noi descoperiri,
care pentru oamenii sensibili nu reprezinta insa niste noutati. Dar este
bine sa fie convinsi si cei care nu cred. Chiar daca nu in mod direct,
ci pe calea ratiunii. Si-atunci, poate ca vor fi si ei mai atenti la viata
de zi cu zi, atat de plina de surprize. Cunoasterea modului in care creatia
este unica si totul este legat de tot, fara nici un fel de discriminare
intre plante si animale, poate sa-i scape pe oameni de izolarea inutila
in care traiesc.
Iubire
si ura
Pentru ca au
sentimente, plantele cunosc si ele simpatia si antipatia. Care sunt chiar
mai intense decat la oameni, pentru ca ele nu-si pot evita vecinii (sau
vecinele). O persoana se desparte de partenerul cu care nu se potriveste,
dar biata planta este legata prin radacinile ei de un anumit loc. Daca
sta langa alta planta mai voluminoasa sau mai inalta, care-i ia lumina,
nu poate face altceva decat sa-ncerce sa se inalte si mai sus, ceea ce
nu e intotdeauna posibil. Iar daca mirosul si radiatiile vecinei ii sunt
daunatoare, nu poate decat sa se rasuceasca putin, sa se-mbolnaveasca si
sa moara. Asa se-ntampla odinioara si cu unele femei, care erau constranse
sa-si suporte barbatii, oricat de brutali ar fi fost.
Se-ntampla
insa s-avem o planta - in casa sau in gradina - care nu vrea sa se dezvolte
si pace. Ii dam apa, lumina, temperatura optima, ingrasaminte si, din cand
in cand, cuvinte frumoase, dar ea nu e fericita. Se ofileste si, in final,
piere. Cat de neputinciosi ne simtim noi, oamenii, atunci cand nu reusim
sa intelegem nici macar tanguirile unei plante!
Dar
oare ce nu i-a priit? Nu vom sti, probabil, niciodata. Putem incerca sa
aflam, observand atent "gusturile" fiecarui soi in parte. Exista, fireste,
si oameni norocosi, in sensul ca in preajma lor plantele se dezvolta frumos,
fara exceptie. Dar, in general, unele "prospera", iar altele nu. Este o
problema de "asemanare" sau de "respingere" fata de persoana care le cultiva.
Dar si intre ele relatiile sunt aceleasi. Sunt flori care nu trebuie puse
in aceeasi vaza. De pilda, lalelele cu narcisele. Arata frumos impreuna,
dar narcisele se usuca repede, pentru ca nu suporta semetia lalelelor.
Nici lalelele cu liliacul nu se potrivesc - liliacul fiind cel care se
vestejeste imediat. Iar trandafirii - sa nu "vada" garoafele sau rezeda.
Lacramioarele sunt minunate si umplu camera cu parfumul lor, dar langa
ele alte flori nu rezista.
Intr-un
buchet de flori de vara multicolor, n-au ce cauta macii si omagul, care
le omoara pe celelalte (macul moare el insusi foarte repede). Din punct
de vedere chimic, acest fenomen se bazeaza pe eliminarea si asimilarea
unor substante. In lumea imateriala, ele sunt insotite de producerea si
preluarea vibratiilor.
Cultivatorii
cu experienta cunosc plantele care se accepta sau se resping. Trandafirii,
de exemplu, sunt flori princiare, ei au nevoie de spatiu si nu suporta
in preajma lor florile obisnuite, de duzina.Si, totusi, parfumul lor este
mai puternic atunci cand sunt plantati alaturi de ceapa sau usturoi. Chiar
si patrunjelul este binevenit.
Vita
de vie stramba din "nasul" ei nobil, la vederea verzei si nu se omoara
nici dupa dafin. In schimb, ingaduie prezenta ulmului si a macului.
Maslinul
si stejarul au o personalitate mult prea puternica si diferita pentru a
se putea suporta reciproc. Cand sunt plantati alaturi, isi indoaie crengile
in directia opusa. Maslinului ii plac, in schimb, mirtul si smochinul.
In fanete si paduri, mesteacanul si pinul se cauta, realmente; impreuna
cu iarba neagra si cu ciupercile, ei alcatuiesc o comunitate, in care le
merge bine tuturor. Cand oamenii taie pinii, locul este napadit de ierburi,
iar ciupercile dispar.
Sub fagul
rosu nu vrea sa creasca nimic, poate din cauza ca - asa dupa cum se spune
- el "aspira" tot raul de primprejur si chiar si din oamenii care isi beau
ceaiul sub acoperisul frunzelor sale, asa cum sunt ei vazuti in gradinile
conacelor boieresti.
Nucul si stejarul nu se pot suferi, iar porumbarul si
paducelul nici atat. In cazul lor, este vorba de o inrudire, unul dintre
copaci considerandu-l pe celalalt ca nefiind de soi "curat".
Exista, apoi,
plantele uscate si plantele apoase, care nu se potrivesc deloc. Tufele
lemnoase, precum levantica, provoaca, pare-se, uscarea castravetilor aflati
prin preajma. In schimb, plantele "reci" gasesc foarte placuta prezenta
celor "iuti, fierbinti", cum ar fi ridichea sau hreanul.
Dar
cate nu se-ntampla, in tacere, in lumea aceasta vegetala? Observand natura,
omul trebuie sa descopere plantele care se cauta sau care se evita, ca
nu cumva sa strice tocmai el, printr-o combinatie gresita, Marea Armonie
a Naturii. Si ce minune ar fi daca el insusi, Omul, s-ar integra in ea!
Rodica Demian
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
