Sfantul de la VoronetDaniil Sihastrul
Sfantul de piatraDin albiile apelor, ca si din vietile oamenilor, raman in lume numai pietrele. Urmele oamenilor, intiparite in colbul drumurilor lumesti, ducand spre teluri profane sau desarte, se sterg si se acopera de uitare. Urmele sfintilor, ducand catre limanul mantuirii, se intiparesc adanc in spirit si rugaciune - pietre albe, stralucitoare, pe adevaratul drum al desavarsirii omenesti. Adevaratii slujitori ai credintei in Dumnezeu au fost intotdeauna binecuvantati cu eternitate, lumina din sufletele lor dainuind veacuri in sir, dupa petrecerea lor din viata, ca pilda si indemn urmasilor neamului.
Sfantul Daniil, numit Sihastrul pentru ca si-a desavarsit credinta in sihastria codrilor Bucovinei, a intrat in legenda o data cu marele domnitor al acelor vremuri, Stefan cel Mare. Despre vietuirea Sfantului Daniil se cunosc prea putine lucruri, fie din cauza multelor secole care ne despart, fie din cauza firii retrase si discrete a sihastrului. Pentru sfant, smerenia a insemnat si retragerea din calea maririlor lumesti, ignorarea omagiilor si respectului din partea poporului de rand sau a demnitarilor. Vom sti mereu cu certitudine ca a existat, desi nu vom sti poate niciodata cum arata, chiar daca exista picturi pe ziduri de biserici care ni-l infatiseaza. Sfantul Daniil Sihastrul s-a retras din lume la fel de bland si intelept cum a trait, lasandu-ne ca amintire nu trasaturile sale pamantesti, ci spiritul sau, ca un indemn la cumpatare si buna chibzuinta. Aceeasi buna invatatura a propovaduit-o in intreaga sa viata, celor care i-au cautat intelepciunea, oameni de rand sau oameni de vaza, fara a se stradui sa-i judece dupa bogatia hainelor si infatisare, caci a inteles prea bine ca nu se adresa invelisurilor, ci sufletelor din ascunzisul lor. Viata sa a fost aspra si dura, precum piatra chiliilor in care s-a ascuns din calea lumii. Mormantul sau a fost acoperit tot cu o piatra, pe care sta sculptata o inima larga. "Veniti, fratilor, de ma ascultati. Va voi invata frica Domnului, cine este omul..."
O viata cat istoriaDrumul catre credinta al micului Dumitru a inceput de la varsta de 10 ani, cand parintii l-au dat sa invete carte la Radauti, in Manastirea "Sf. Nicolae". Nu orice copil putea invata in acele vremuri, cunoasterea slovelor fiind menirea oamenilor alesi. Invataturile crestine l-au facut sa aleaga intre casa parinteasca si obstea calugareasca. Dupa cinci ani, a devenit calugar, cu numele de David. Ceva mai tarziu, a trecut la Manastirea "Sfantul Lavrentie", aflata la 30 km de Radauti. Ravna si intelepciunea de care a dat dovada i-au adus recunoasterea obstii. Calugarul David iubea linistea si singuratatea, postea desavarsit cate trei sau chiar cinci zile, iar de hranit, se hranea numai cu vegetale, dupa cum aflam din scrierile bisericesti. Ispitele si le alunga muncind, impletea cosuri, uneori imbinand trudnic rugaciunea cu munca. Pentru ca era intelept la vorba, iar rugaciunile sale facusera de multe ori minuni pentru cei bolnavi trupeste sau sufleteste, David a inceput sa fie cautat de multa lume la manastirea in care slujea lui Dumnezeu. Acest fapt l-a facut sa ceara binecuvantarea pentru viata de schivnic, retragandu-se din calea lumii, cu numele de Daniil. Astfel, a ajuns undeva in mijlocul codrilor Putnei, pe valea paraului Vitau, unde si-a durat o coliba din lemn. Cu timpul, ajutat de pastori, a scobit intr-o tampla de piatra o mica chilie, langa care a mai daltuit si un mic paraclis pentru rugaciune.
Viata curata, intelepciunea statornica si credinta nestramutata a sihastrului Daniil au devenit cunoscute intregii Moldove. In inima padurilor in care s-a indepartat, Daniil a gasit loc prielnic de rugaciune si cugetare spre cele dumnezeiesti. Singuratatea locului era cu siguranta indulcita de atmosfera specifica secularilor codri, adapost si izvor de spiritualitate. Traditia ne spune ca Daniil Sihastrul, pe langa puterile sale vindecatoare, avea si darul clarviziunii, multor napastuiti deslusindu-le tainele viitorului. In anul 1451, imediat dupa asasinarea lui Bogdan, fiul sau, Stefan, printr-o minune scapat din primejdie, ar fi cautat adapost la chilia sihastrului. Aici, dupa ce a primit dezlegare de pacate, Daniil Sihastrul i-a prezis ca va urca pe tronul Moldovei. In 1457, Stefan Voievod avea sa se incredinteze de puterea clarvazatoare a schivnicului si, ca urmare, si l-a ales duhovnic. La fel se mai spune ca Daniil l-a povatuit pe marele domnitor ca dupa fiecare razboi sa cladeasca o biserica, pentru a fi mereu izbanditor. Tot la povata sa, Stefan cel Mare a purces la construirea unei manastiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", la Putna, loc in care voievodul avea sa-si gaseasca pacea, dupa savarsirea din viata.
Dupa pilda sihastrului, in acele vremuri s-au umplut singuratatile, din codrii bucovineni, din Muntii Raraului pana in cei ai Neamtului, cu pustnici slujitori credintei ortodoxe. In anul 1470, dupa mai bine de 20 de ani petrecuti in sihastria de la Putna, Daniil isi schimba locul de veghe in codrii Voronetului, fugind inca o data din calea lumii, care talazuia catre chilia sa pentru povata sau vindecare. Locul ales de sfant pentru sihastrie a fost Piatra Soimului, din preajma Voronetului, unde si-a gasit adapost.
Moartea mitropolitului Teoctist, in 1477, l-a facut pe Stefan cel Mare sa-i propuna lui Daniil cel Sfant marea cinste de a fi mitropolit al Moldovei. Multa intelepciune si diplomatie i-au fost de trebuinta pustnicului pentru a sti cum sa refuze bunavointa domnitorului. Mai ales ca, asa cum ne spun cronicile, Daniil l-a infruntat pe Voda cand, abia scapat din batalia de la Razboieni, in 1476, l-a facut sa astepte ca un om de rand in fata chiliei sale, pana ce isi va fi terminat rugaciunea.
In anul 1488, Stefan hotaraste sa construiasca Manastirea Voronet, dupa o promisiune anterioara, facuta batranului sihastru. Odata savarsita lucrarea, Daniil a fost numit egumen al manastirii, conducand timp de inca zece ani randuielile si trebuintele obstii. In 1496, in varsta de peste 90 de ani, batranul pustnic si-a incredintat sufletul Domnului, pe care L-a slujit intreaga viata. Aceeasi traditie orala spune ca piatra de mormant a Sfantului Daniil Sihastrul a fost pusa din porunca lui Stefan cel Mare, ca semn de recunostinta pentru sfaturile si credinta pustnicului. Pe aceasta piatra se citesc cuvintele simple, dar pline de inteles, apartinand marelui domn moldovean: "Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimonahul Daniil".
Minunile de la poalele obcinei
Credinta nu se masoara in minuni sau in impliniri de dorinte, caci iubirea de Dumnezeu nu este un spectacol al senzationalului. Acest adevar izvoraste din intelepciunea sfantului Daniil care, desi asaltat si adulat de multimi pentru puterile sale binefacatoare, nu a cazut in pacatul trufiei, ci s-a indepartat mereu de desertaciunea maririlor omenesti, refugiindu-se in post si rugaciune.
Obstea Manastirii Voronet a dat asezamantului, dupa hramul "Sfantului Gheorghe", un al doilea hram - "Sfantul Daniil cel Nou", pomenindu-l secole la rand, atat pe 23 aprilie, cat si pe 14 decembrie.
Considerate moaste facatoare de minuni, ramasitele pustnicului au fost deshumate si randuite in sicriu impodobit pentru inchinare, la inceputul secolului al Xvii-lea. In 1749, egumenul Voronetului, Ghedeon, a daruit Manastirii Putna degetul aratator al Sfantului, ferecat in argint. Din 1775, cand Bucovina a ajuns sub ocupatie austriaca, moastele au fost coborate inapoi in mormant, la adapost de vremuri si de lume, asa cum i-a placut pustnicului sa traiasca intreaga viata.
Chiar daca sute de ani de vicisitudini au trecut peste zidurile batrane, frumusetea nu le-a pierit, ci s-a intarit, ca simbol al trecutului.
O indelungata perioada de timp, aceste constructii care stau marturie credintei stramosesti au innobilat cu prezenta lor codrii de aur ai Bucovinei. Cu trecerea vremii, codrii s-au imputinat si si-au tras poalele spre munte, dar asezarile monahale au ramas dovada, ca niste pietre de hotar, ca aceste locuri au fost candva sihastrii ascunse in adancimi de padure. In jurul manastirilor, locul trebuie sa ramana verde, asa cum l-au stiut strabunii, pentru ca albastrul de Voronet, ca si rosul de Moldovita sau verdele de Sucevita, isi vor pastra frumusetea numai in preajma verdelui de arbori. Spiritul crestinismului este adanc sapat, nu doar in stancile in care si-a gasit salas Sfantul Daniil, ci in tot ce inseamna natura in acest colt de tara. Sa o pastram cu aceeasi iubire, ca sfintii care si-au ascuns viata in ea.
Voronetul cel de toate zileleLa Voronet, cerul este senin. Iarna se incapataneaza sa vina, dar parintele Daniil vegheaza neintrerupt la buna randuiala a lumii. Portile masive, din lemn, ale manastirii par sa adaste intoarcerea maritului voievod Stefan de pe campul de lupta, pentru spovedanie. In haine curate, de pe zidurile bisericii, sfintii privesc lumea cu dojana. Undeva, pe dealul din preajma manastirii, un arbore se prabuseste greu. Se aude toaca: lovituri rapide, puternice, seci in lemn. Din paraclis, ca un susur timid, izvoraste cantecul unei rugaciuni. Zidurile groase parca vor sa puna hotar intre linistea din manastire si valmasagul lumii de afara. Raul de foc al Judecatii de apoi curge din inalt spre pamant, largindu-se tot mai mult, sa poata cuprinde raul. Imparati si bogati, tradatori si farisei, desfranati fii ai patimei ard in smoala fierbinte a iadului. La Judecata de apoi vin sufletele romanilor mantuiti, invelite in prosoape curate. Ingerii au buciume, iar David, imparatul, isi canta psalmii acompaniindu-se cu o cobza romaneasca. Biserica a fost renovata de curand. Picturile interioare, spalate de funinginea anilor, au prins stralucire. Stefan cel Mare si familia sa, in haine bogate, poarta pe brate Biserica, inchinand-o lui Dumnezeu.
E multa pace la Voronet. Sub piatra mormantului, Sfantul Daniil isi urmeaza veghea, in singuratate, strajuit de slovele domnesti ale pisaniei de la intrarea in biserica: "Io, Stefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, am inceput a zidi acest hram la Manastirea Voronet, in numele Sfantului si vestitului si Marelui Mucenic si purtatorului de biruinta, Gheorghe...".Casian Balabasciuc
(Fotografiile autorului)