Craciun la cumpana dintre mileniiDeclaratii in dosul cortinei
Maia Morgenstern"Copiii sunt sarbatorile mele"
Astept Craciunul cu copiii de mana si cu speranta in suflet. Copiii sunt sarbatorile mele zilnice, iar teatrul e sarbatoarea sarbatorilor mele, un prilej de bucurie si de emotie pe care sunt fericita sa-l impartasesc si cu altii. De cand se stie, omul vrea sa se bucure, inventandu-si festivitati. Cu mult inainte de aparitia spectacolului scenic, grandioasele alaiuri populare cu dans si cantec celebrau bucuria de a trai, nevoia noastra de frumos si desfatare. Imi pregatesc si eu "desfatarile" mele cu premiera musicalului "Omul din La Mancha", la Teatrul National, si cu "Cafeaua domnului ministru", la A.R.C.U.B. Voi incepe si repetitiile la "Ingerul albastru", facut nemuritor de Marlene Dietrich. Pe actori, Craciunul ii prinde totdeauna pe scena, pregatiti sa le aduca oamenilor in dar o farama de arta in zilele de sarbatori.Stela Popescu"O reteta infailibila: haz de necaz"
Nu cred ca exista o urare mai potrivita la acest final de mileniu decat aceea ca noi, toti romanii, sa facem haz de necaz, privind increzator, dar lucid spre viitor. Ne jeluim prea mult si ne pierdem speranta. In ceea ce ma priveste, impreuna cu colegul meu Arsinel incercam sa aplicam intocmai recomandarea, facand haz de necaz intr-o sceneta satirica ce se va prezenta la televizor in noaptea Anului Nou. In ce priveste implinirile din anul acesta, una din bucuriile mele a fost si este emisiunea mea saptamanala "Pentru dvs., doamna", in care ma straduiesc de sase ani sa aduc oameni interesanti si priceputi, care sa ofere sfaturi si solutii utile in probleme legate de sanatate, de comportament social, de infrumusetare a traiului cotidian. Cu ajutorul unor sponsori generosi, am reusit ca de Sfantul Nicolae sa impartim in cadrul acestei emisiuni, gazduita de Televiziunea Nationala, daruri unor copii cu familii sarace. Acum pregatim un mare pom de Craciun, cu daruri si mai frumoase. Gesturile umanitare, "darul din dar", cum se spune la noi, te ajuta sa uiti de propriile suferinte, sa simti cu adevarat ca se apropie marea sarbatoare a Craciunului.Dan Puric"Cred neabatut in viitorul acestei tari"
M-am intors impreuna cu sotia mea, Carmen Ungureanu, din Siberia, unde am fost invitati sa jucam "Toujours l"amour", la Irkusk si Murmansk. Acolo era plina iarna ruseasca si o ninsoare superba, in timp ce la Bucuresti era toamna insorita. Am avut parte de o primire entuziasta si foarte calduroasa, chiar la acea temperatura de -11?C. Spectacolul acesta ne poarta in toata lumea, ca un covor fermecat. Noua noastra premiera, "Costumele", pare sa aiba acelasi destin. E un spectacol in care evolueaza dansatori foarte tineri din cadrul trupei noastre de pantomima, pe care am botezat-o "Passe partout". Intr-un singur an, am repurtat opt mari succese peste hotare. Talentul romanesc, foarte apreciat pretutindeni, se dovedeste fara concurent in acest gen de pantomima ce imbina traditia cu modernitatea. De aceea, nu mai prididim sa onoram invitatiile la festivaluri. In alta ordine de idei, fiindca ne apropiem de Craciun si de finalul unui mileniu, declar cu mana pe suflet ca eu cred in acest popor atat de haruit, cred in forta lui de a-si infrunta suferinta, de a intoarce spatele trecutului ca sa priveasca in viitor. Suntem, de fapt, un popor de oameni puternici, avem puterea pe care ti-o da lupta perpetua cu viata, dar si frumusetea launtrica. Cred neabatut in viitorul acestei tari. In curand, vom darui lumii intregi talentul cu care ne-a inzestrat bunul Dumnezeu.Lucia Muresan"Multi ani fericiti si rodnici"
Depasesc cu greu un an dureros pentru mine, in care mi-am pierdut sotul, pe mult indragitul si apreciatul Ion Miclea, unul din marii artisti ai imaginii. Ma ajuta sa supravietuiesc cei dragi, rude, prieteni si studentii mei de la Facultatea de Teatru din Universitatea Ecologica. E a doua promotie pe care o duc la capat si ma bucur ca spectacolul lor de absolvire, "Piateta", de Goldoni, are un mare succes la Sala Rapsodia, in fata unui public de tineri. Mai am parte la acest sfarsit de an de alte doua mari bucurii. Mi s-a decernat Medalia "Eminescu", atribuita de Ministerul Culturii intr-un cadru festiv la Sala Tronului, iar in curand se va lansa la Bucuresti - dupa lansarea oficiala de la Frankfurt - un disc cu inregistrari din marea poezie eminesciana. Este o antologie de magnifice recitari, in care pot sa fie ascultate vocile de aur ale teatrului romanesc: George Vraca, Aura Buzescu, Emil Botta, Leopoldina Balanuta, iar in versiunea franceza, am onoarea sa spun si eu cateva versuri.
In ajunul sarbatorilor, tin sa le urez celor ce realizeaza minunata revista "Formula As" - revista la care suntem abonati inca de la aparitia ei -, precum si cititorilor ei, multi ani fericiti si rodnici!Alice Manoiu
Monologuri cu scriitori
As vrea ca acest Craciun, ultimul din mileniul al doilea, sa-l petrec ca pe vremuri, in valea adanca, insingurata, pe care odinioara oile se tineau sir, iar cel ce le conducea, Pastorul, Ciobanul, le dicta din cand in cand, aruncandu-le interdictia multimilenara: Nea!
Cine n-a fost inca la Sirnea si vrea sa scape macar o zi-doua de ceea ce este mai urat in Romania de azi - plina de smecheri, hoti, ticalosi, mincinosi, prefacuti si de caini vagabonzi - sa se duca pe jos ori cu sania la Sirnea...
Am fost si eu o data la Sirnea, pe cand directoarea revistei "Formula As" nu era decat o fata careia noi, cei din redactia revistei "Luceafarul", ii cumparam berete albe de onomastici: domnisoara de pe vremea aceea, scriitoarea, prozatoarea Sanziana Pop...
Fiindca Sirnea este teritoriul ei mai de demult, reamintesc ziua de Craciun si de Revelion petrecuta in acest rai de piatra, in acest rai pietruit ori pietros, de la poalele Pietrii Craiului...
Noaptea, la Sirnea, in Ajunul Craciunului, talangile vacilor rasunau in vazduhul inghetat, carora palele de vant pure, inmiresmate de gerul carpatic le dadeau un ecou melancolic, duios. Femei imbracate in toalele lor de lana groasa, cu broboada pe cap, cu obrajii imbujorati de aerul rasuflarilor infierbantate, purtau pe ulita principala caldari cu lapte abia muls, aburind, si care se clatina lin, imitand Calea Lactee, lasand stelele vii si tremuratoare sa se oglindeasca in galetile cu lapte duse la vale de sirnence ori de muierile sirnoaie, cele mai aprige si mai fidele din Romania, daca stam sa le comparam... Aprige, cerand sau dorind barbati tot aprigi...
As dori sa se faca o minune, si Craciunul sau Revelionul 2000-2001 sa-l fac in acest sat atat de mandru si de curat. Departe - Doamne pazeste-ne! - de hoti, de minciuna, prefacatorie, de atata mahala jegoasa si mardeiasa ce se abatu asupra bietei Romanii si careia nu se stie unde ii va fi dat sa traga, pe stanga ori pe dreapta, in Istorie, definitiv deselata de atati calareti barbari...
O zi la Sirnea, si sa uit privind constelatiile raportandu-se la acest lacas carpatic; unde, daca nu ar fi nimerit Bethleemul Sfanta Fecioara - sa ne apere! - alt loc sa-l nasca pe Isus nu ar fi gasit decat la Sirnea; cum o iei de la Brasov, in sus...
La multi ani!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
