Teatru
Petre BokorEdmonton - Bucuresti dus-intors
Regizorul canadian de origine romana, Petre Bokor, director al teatrului francez din Edmonton si seful catedrei de arta dramatica de la Universitatea Alberta, nu-si dezminte dragostea pentru teatrul romanesc. Revine vara in tara noastra, pe care el o considera cu aceeasi afectiune si tara lui, si ofera publicului noi bucurii artistice.
- Draga Petre Bokor, de zece ani incoace ne-ai obisnuit cu vacantele tale active in Romania, montand spectacole ce devin curand "hit-uri" scenice, spectacole de succes pe mai multe stagiuni, urmate de lungi turnee in lume. Ce crezi ca explica impactul lor rapid si de durata la publicul si la critica din tara si de afara?
- Caut foarte mult si aleg pentru traducerea in limba romana acele piese din dramaturgia contemporana, dar si din cea clasica, care se dovedesc de mult interes pentru spectatorii de pretutindeni. Asa cum au fost "Cumetrele" de la Teatrul Odeon din Bucuresti, care tine afisul de mai multe stagiuni. El a fost primit si in Canada, si in Statele Unite cu acelasi interes. E vorba de un fenomen devenit social de acum, si anume pasiunea milioanelor de oameni pentru jocul de noroc Bingo. Cu ani in urma, in Canada (autorul piesei e canadian), si mai de curand in Romania, el a capatat proportii de masa. O adevarata Cutie a Pandorei ofera speranta multor oameni necajiti. In disperarea lor, ei isi incearca norocul, dar foarte putini si-l gasesc in felul acesta. Alt succes bucurestean al meu, si el de durata, cred ca s-a datorat stralucitorului text al lui Kundera, "Jacques si stapanul sau", la Teatrul Mic; o comedie de spirit si profunzime, valorificata de marii actori de care dispune Romania, si nu numai in teatrele din Capitala, ci si in numeroase teatre din tara. Anul trecut, aceeasi piesa am montat-o cu actori ai Teatrului Maghiar si a devenit o reusita la public si la oamenii de specialitate.De pe Broadway la Ploiesti
- Cea mai recenta reusita din toamna asta a fost comedia muzicala "Schimb urgent trei surori", cu care Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti si-a deschis cu brio stagiunea.
- Piesa americanului Nagle Jackson a fost jucata cu foarte mult succes pe Broadway si cu unul fantastic la un teatru din Petersburg. Ea se refera la perioada glasnostului, perioada de tranzitie, in care o trupa de teatru din Rusia vrea sa se rentabilizeze rapid si sa se adapteze cerintelor economiei de piata. De aceea, directorul trupei hotaraste sa aduca la zi capodopera lui Cehov "Trei surori", transformand situatiile celor trei surori dornice sa-si depaseasca vechea conditie intr-o suita de peripetii care mai de care mai absurde si mai rizibile. Textul abunda in americanizari fortate ale personajelor, in melodii de muzica usoara aduse la zi, iar pana la urma, cele trei surori raman doua si hazul piesei devine cand grotesc, cand amar.
- Spune-mi, te rog, cu aceeasi frecventa si acelasi ecou favorabil montezi si la Edmonton spectacole? Canadienii sunt la fel de interesati de teatru?
- Cum trupa al carei director de teatru sunt nu dispune de prea multe fonduri, aduc si eu in scena, de cate ori pot, texte cat mai atragatoare pentru acel public. Desi exista multe trupe particulare de teatru in Canada, un Teatru National, care sa monteze si valori clasice, nu exista. Oamenii sunt mai interesati de spectacole cu dans si muzica si de comedii lejere. De aceea, de cate ori ma intorc in Romania, stiu bine carui public ma adresez si cu ce texte care sa-l intereseze, cu toate ca si aici lucrurile s-au mai schimbat. Am fost invitat recent la Teatrul National din Chisinau, unde intentionam sa aduc in scena o dramatizare a mea dupa "Cei trei muschetari", dar, cum nu s-au gasit bani pentru decoruri, am montat o alta piesa cu muzica, "Cavalerul tristei figuri", dupa Don Quijote, care mi-a iesit foarte bine. Sunt multumit.
- Nu cred ca la fel de multumita a fost familia din Canada de absenta ta indelungata...
- M-am strecurat si eu cum am putut printre aceste premiere si am dat o fuga la Edmonton pentru o vacanta de zece zile. Dar in decembrie revin in Bucuresti cu un nou proiect.A. M.
Alexandru Cistelecan"Astazi, in Romania se pot face nu numai glorii, ci si averi, in calitate de intelectual"
Ce fac? Imi ramane foarte putin timp liber in care sa ma intreb ce fac. Trebuie sa lucrez in cateva locuri ca sa-mi pot asigura un nivel de subdecenta existentiala. Prin urmare, lucrez la Universitatea "Transilvania" din Brasov ca lector, predand literatura romana contemporana, apoi la revista "Vatra" din Targu-Mures, unde sunt redactor-sef adjunct. N-o spun cu emfaza functiei, ci pentru ca asta implica munca, foarte multa munca. In redactie, eu pierd mai multa vreme decat ceilalti colegi ai mei. Dar nu este numai atat. Mai fac si alte "munci", ca sa zic asa, de ziler - obligatii de care trebuie sa ma achit, asa ca sunt mereu in criza de timp. Pentru mine, lucrez foarte putin, dar nu pot fi ca ceilalti colegi, critici literari, care se tot vaita ca nu au timp si conditii pentru citit. Daca nu ai timp sa citesti, daca nu ai timp sa scrii, esti liber sa nu o faci. Nu are rost sa te plangi pe o jumatate de pagina de revista ca nu poti scrie ori citi. Nu intereseaza pe nimeni cum imi dramuiesc eu timpul. Cat timp imi mai ramane - mult ori putin - il folosesc pentru scris si citit si nu-i spun cititorului meu ca nu am putut, vezi Doamne, sa citesc mai mult.
Cat despre "sansa intelectualului de a supravietui acestei perioade de tranzitie", ea depinde numai de intelectual. Daca este unul asa, mai timid, ca mine, nu prea exista sanse.
Dar intelectualii cu tupeu, cei care stiu sa razbata in cultura mediatica si care ajung "staruri", acestia au sanse mari! Astazi, in Romania, se pot face nu numai glorii, ci si averi, in calitate de intelectual. Nu toti scriitorii romani sunt saraci, sa ne intelegem. Unii sunt chiar miliardari. Multi dintre acestia sunt manageri foarte competenti pentru intreprinderi mai mult sau mai putin culturale, ori care au si ceva cultural in ele. Din pacate, nu ma pot numara printre acestia.A consemnat
Sanda Anghelescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
