Energizantele toamnei:
Nucile si Alunele
Cri, cri, cri, toamna gri,/ Nu credeam c-o sa mai vii...", dar iata ca totusi "zana melopeelor" vine, anuntandu-si sosirea printr-o solie de ploi. Vor cadea frunzele, va veni iarna, cu gripele si racelile ei. Noroc ca mama-natura ne poarta de grija, adunand in camarile ei provizii imbelsugate, care sa le tina de foame vietuitoarelor din paduri, iar noua sa ne dea energie, pentru a invinge cu fruntea sus anotimpul. E suficient sa iesiti la margine de oras sau sa va plimbati prin gradina bunicilor de la tara si veti vedea darurile pline de sanatate ale naturii, pregatite sa va pice in cos. Prin cranguri, alunii si-au scos deja la vedere fructele mititele si cafenii, in gradini, nucii au inceput sa-si scuture rodul, in timp ce la umbra deasa a fagilor incepe sa cada jirul, delicatesa multor salbaticiuni. Pe campii, hranitoarele seminte de floarea-soarelui si de dovleac s-au maturizat, acumuland in ele rezerve de energie.
In trecut, taranii nostri, mai ales cei din zonele mai apropiate de munte, mergeau la vremea toamnei sa adune alune si jir, necesare pentru hrana lor si a animalelor. Departe de a fi anotimpul melancoliei, pentru omul care traia in preajma naturii, toamna era anotimpul vitalitatii, in care agonisea rezervele de hrana si energie care trebuiau sa-i ajunga pana in primavara. Un anotimp lasat de la Dumnezeu pentru a acumula constient resurse de sanatate, care sa il fortifice si sa transforme venirea iernii intr-un eveniment firesc.
In randurile care urmeaza, va familiarizam cu cateva din secretele acestor rezervoare de energie care sunt fructele si semintele toamnei.Alunele
Alunul romanesc este un arbust, o tufa ceva mai mare, care creste mai ales la marginea palcurilor de padure, acolo unde este lumina din belsug si pamant afanat. Mai exista o specie de alun, turceasca, mai productiva, dar ale carei fructe nu au virtutile tamaduitoare si vitalitatea alunului autohton. Fructele alunului sunt o adevarata mina de energie, avand o valoare calorica si nutritiva foarte apropiata de cea a carnii, dar fiind mai digerabile si avand o toxicitate mult mai mica. In plus, aluna este foarte bogata in vitamine (A, B1, B2, C) si in minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu). Ca medicament, alunele au valoare terapeutica atunci cand sunt consumate crude, neprajite, fiind indicate pentru:
Anemie - continutul de fier si asimilatia usoara recomanda alunele ca pe un antianemic puternic, utilmai ales convalescentilor, persoanelor subponderale. Alunele sunt indicate mai ales in anemia hemolitica.
Anemie posthemoragica - o alta calitate a alunelor este aceea ca favorizeaza coagularea, ceea ce le face foarte pretioase in tratamentul anemiei care apare dupa sangerari abundente. Ele sunt foarte indicate femeilor care se simt foarte slabite in perioada ciclului menstrual, din cauza pierderilor masive de sange.
Crestere - continutul de calciu, potasiu si fosfor fac din acest fruct un stimulent ideal pentru crestere la copii. Consumul regulat de alune intareste sistemul osos, ajuta la maturizarea cerebrala, fereste de afectiuni cum ar fi rahitismul, tulburarile grave de pubertate, anemia.
Diabet - aluna este foarte bogata in calorii si foarte saraca in hidrati de carbon (sub 15%), motiv pentru care nu produce cresteri sensibile ale glicemiei (asa cum fac alte alimente), fiind un aliment ideal pentru diabetici, cu atat mai mult cu cat scade si cantitatea de colesterol din sange. Conditia este ca alunele sa fie consumate crude, neprajite.
Fragilitatea capilara - doua lingurite de frunze de alun maruntite si 50-100 g de alune crude consumate zilnic intaresc vasele capilare si combat tendinta de invinetire rapida a obrazului.
Pietre la rinichi - in medicina populara, bolnavii care aveau pietre la rinichi erau hraniti cu alune si ulei de alune din belsug, fiind in acelasi timp pusi la o cura de ceai de ienupar (Juniperus communis) si de merisor (Vaccinium vitis idaea). Relativ recent s-a constatat ca, intr-adevar, alunele - la fel ca si celelalte doua plante mentionate - au calitatea ca dizolva calculii renali si calculii din vezica urinara.
Sarcina - 20 de alune mancate dimineata si aceeasi cantitate seara constituie un intaritor remarcabil pentru femeile gravide. Ele inlocuiesc cu mult succes sofisticatele si scumpele tablete cu minerale si vitamine, asigurand energia necesara in aceasta perioada si ajutand la fortificarea organismului in vederea nasterii.
Tuberculoza, boli pulmonare in general - avand o valoare calorica superioara carnii si fiind in acelasi timp mult mai usor asimilabile, alunele constituie un mijloc rapid de vitalizare, foarte util persoanelor care sufera de aceste afectiuni. In locul fripturilor in sange si al altor mancaruri asemanatoare - care sunt calduros recomandate uneori, dar care pot obosi tubul digestiv si blocheaza procesele imunitare - este recomandata o portie de 150-200 g de alune pe zi.
Taranii nostri din zonele de deal mai obtin inca, prin presare la rece, uleiul de alune, care nu se conserva foarte mult timp, dar care are efecte tamaduitoare foarte puternice. O lingurita de ulei luata seara si una dimineata, timp de 15 zile, duc la eliminarea teniei; luat zilnic, uleiul de alune protejeaza gatul impotriva infectiilor, fiind folosit cu mult succes si contra hipertensiunii arteriale - doza este aceeasi (o lingurita dimineata si una seara, luate inainte de masa).
Prin zdrobirea alunelor crude in piua sau macinarea lor cu rasnita se obtine o "faina" foarte gustoasa, care amestecata cu miere si busuioc da un vitalizant de exceptie. Pentru copii, mai ales, aceasta forma de administrare a alunelor este foarte indicata.Nucile
Miezul de nuca este unul dintre cele mai consistente si sanatoase alimente cunoscute. Este un inlocuitor perfect al carnii, mai bun si decat soia, atat de in voga astazi si in Occident. Miezul de nuca dat prin masina de tocat inlocuieste perfect carnea tocata in aproape orice, de la chiftele la sarmale sau rulade. Fiind foarte bogata in grasimi si proteine, nuca intrece carnea ca valoare calorica, avand o toxicitate de cateva ori mai mica si fiind foarte usor digerabila. In raport cu sora sa descrisa mai sus, aluna, nuca e mai greu digerabila, dar si mai consistenta, mai puternica din punct de vedere energetic.
Ca medicament, nucile sunt acum mai putin cunoscute, desi odinioara erau la concurenta cu plantele medicinale. In prezent, este recunoscuta actiunea lor vitaminizanta, fiind de retinut prezenta vitaminei E, cu efect intineritor, reglator al activitatii hormonale, protector al pielii, alaturi de vitamina F, care favorizeaza asimilarea primeia. In plus, nuca este fructul cel mai bogat in cupru si zinc, motiv pentru care este folosita in tratarea bolilor vasculare, a tulburarilor de crestere si maturizare, a deficientelor imunitare. Dintre bolile in care consumul nucilor are un efect favorabil evident, mentionam:
Accident vascular - consumul regulat de nuci neprelucrate termic intareste vasele de sange si previne, mai ales la persoanele in varsta, ruperea lor. Iata o reteta foarte eficienta: 3 miezuri de nuca pisate, o lingurita de polen de albine si doua linguri de miere de albine se amesteca foarte bine, modelandu-se sub forma unor bomboane. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata.
Boli de piele - miezul a 20-30 de nuci, consumate zilnic, grabeste vindecarea bolilor de piele si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele degenerative. Consumul de nuci este indicat ca substitut pentru carne, dar si ca tratament in sine contra psoriazisului, a eczemelor alergice rebele, a infectiilor cu ciuperci la nivelul pielii.
Constipatie - se consuma miezul a patru nuci prajite usor, la zece minute dupa ce s-au consumat unu-doua pahare de compot de prune sau doua linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.
Diabet - la fel ca si alunele, nucile sunt foarte sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in diabet, unde se recomanda in mod special cruditatile si renuntarea la carne. In plus fata de alune, nucileau chiar si o actiune usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni.
Greutate corporala sub cea normala - datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu cresc colesterolul atunci cand sunt consumate in cantitati mari, nucile sunt o piesa de baza in curele de ingrasare. Persoanelor care vor sa-si mareasca greutatea, fara a risca o crestere brusca a colesterolului, o suprasolicitare a aparatului cardiovascular ori aparitia unor probleme cum ar fi celulita ori vergeturile, le este calduros recomandat acest aliment.
Hipertiroidie - nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aduc un aport considerabil de calorii, care in aceasta afectiune sunt consumate in exces, de unde si starea de devitalizare pronuntata care apare frecvent.
Sterilitate, impotenta - aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare, care protejeaza si curata vasele de sange, fac din nuci un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua afectiuni. Este de notat efectul benefic al nucilor in prevenirea impotentei vasculare (care reprezinta peste 50% din cazurile de impotenta).
Cateva leacuri populare stravechi:
- Femeile in pericol de a pierde sarcina trebuie sa ia 10 miezuri de nuca pe care sa le piseze impreuna cu o lingurita de seminte de castraveti. Se inghite acest amestec cu un pahar de apa de izvor.
- Bubele dulci (eczemele infectioase care produc mancarimi) trec daca sunt unse noua zile la rand cu miez de nuca proaspat pisat, amestecat cu ulei de floarea-soarelui (presat la rece).
- Colicile abdominale la copii sunt alinate daca iau miez de nuca bine uscat, amestecat cu putin piper.
- Osul mort (tuberculoza osoasa) se trateaza cu miez de nuca, ce se mesteca bine in gura si apoi se aplica direct pe locul afectat, infasurandu-se cu o frunza si lasandu-se sa stea o vreme, minimum un ceas.Cojile verzi de nuca
Toamna, cand se scutura nucile, pe pamant cade si invelisul verde, carnos - cojile verzi de nuca. Se aleg numai fragmentele tari, verzi; coaja moale, galbena sau negricioasa se arunca. Cojile se usuca in strat subtire si se folosesc intr-o serie larga de afectiuni:
- Negii - se usuca si cad daca sunt frecati de trei ori pe zi cu sucul de coaja verde de nuca, vreme de doua-trei saptamani.
- Parul albit prematur - poate fi innegrit temporar prin frecarea cu coji verzi de nuca sau prin ungerea cu un decoct foarte concentrat: o mana de coaja verde se fierbe vreme de cinci minute intr-o cana de apa, dupa care se lasa la racit. Aceasta "vopsea naturala" poate fi folosita si pentru barba carunta a barbatilor.
- Inflamatii in gura si in gat, amigdalita - o mana de coji uscate se maruntesc bine si se adauga peste ele o jumatate de litru de rachiu de drojdie, cu care se lasa sa se macereze vreme de zece zile, dupa care se filtreaza. Se fac gargare si clatiri ale gurii cu acest preparat diluat cu apa.Ilie Tudor
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
