Carmen Stanescu - Damian CrasmaruAcasa, la televizor
Voi fi telegrafica, pentru ca urmaresc la televizor premierea celor mai buni cantareti ai nostri la Festivalul de muzica pop "Mamaia 2000". Sunt o pasionata a genului, nu stiati? Vacanta am petrecut-o acasa, cu treburi casnice: mici reparatii si, ce e mai important, am reusit sa montam instalatia de aer conditionat, care ne-a salvat in vara asta. Pe 1 octombrie reluam "Nunta lui Krecinski" - alta bucurie profesionala dupa "Calatoriile cu matusa mea", din stagiunea trecuta. Se pare ca voi mai avea o bucurie, regizata de Petre Bokor. Dar e inca secreta.
Damian Crasmaru: Pentru mine, stagiunea incepe cu o premiera, "Vecina de alaturi", comedie incantatoare, de autorul care a scris si celebrul "Cavou de familie", succes de cursa lunga. Impreuna cu Adela Marculescu vom pleca in Statele Unite, cu spectacolul in doua personaje - Bernard Shaw si actrita lui preferata - "Draga mincinosule". Speram sa putem onora aceasta invitatie, pentru ca pe cea din Germania am ratat-o, din lipsa de fonduri.George AlexandruCu prietenii in Antalia
Nu mai fusesem pe cont propriu in afara tarii. Doar cu teatrul, in turnee, si cu filmele, la festivaluri. In vara asta, mi-am luat inima in dinti si traista-n bat si, impreuna cu prietenii mei, Horatiu Malaiele si Valentin Teodosiu si familiile lor, am plecat printr-o agentie de turism in Antalia. Am locuit intr-o insula, Belek, si in fiecare dimineata ne alegeam cate o excursie. Una formidabila a fost o croaziera pe un iaht luxos, dar cu preturi accesibile, chiar si pentru un artist roman. Asa stiu vecinii nostri sa-si atraga turisti, prin preturi modeste si servicii impecabile, cu oameni onesti. Acolo, chelnerii iti dau restul corect, chiar de la cea mai mare bancnota a lor, de 10 milioane lire turcesti. In schimb, la un restaurant aflat in dreptul unei moschei, nu ne-au servit alcool, pentru ca se zarea moscheea si Coranul le interzicea.
In toamna, avem premiera comediei "Sotul pacalit", de MoliUre. Eu sunt un biet viconte, Clitandre. Innobilarea imi convine, dupa atati banditi si spioni pe care ii joc in filme si dupa ce am "avansat" de la categoria amorezilor. Serban Marinescu m-a distribuit si pe mine in "Martorii", un serial Tv ca si cel realizat de Constantin Dicu, dupa un roman politist al Rodicai Ojog. Ce joc eu? Bineinteles ca negativi, spioni ori contrabandisti (cel din urma e, chipurile, american). In pauze, joc tenis cu Horatiu, la Complexul "Flora".Rodica MandacheVacanta mea a inceput la Cannes Am avut fericirea sa fiu invitata, pentru a patra oara, la Festivalul Cinematografic de la Cannes, in luna mai, si acolo m-am simtit eu in vacanta. Am strabatut, prin intermediul unor filme foarte bune, mai toate continentele. Nici n-as fi crezut ca pot invata atat de multe despre diferite culturi, societati si indivizi, intr-un timp atat de scurt. Intr-o lume ce-si pierde pe zi ce trece busola, sensul existentei, sa poti descoperi si altceva decat violenta, crime si sex, exploatate de obicei pe ecran, a egalat cu o minune. Din filmul unei tinere regizoare iraniene, in varsta de 19 ani, ca si din cel al unui regizor din Hong Kong, ambele premiate, am simtit caldura relatiilor simple, omenesti si forta sperantei ca nu e totul pierdut. Ca salvarea noastra vine de la renuntarea la egoism si deschiderea generoasa spre ceilalti. A fost o cura salutara pentru mine aceasta admirabila selectie si ea imi hraneste in continuare sufletul. In vara, am participat cu studentii mei si ai lui Eusebiu Stefanescu, de la "Hyperion", la un work-shop interesant, unde, printre altele, un spectacol emotionant, venit din Sankt Petersburg, mi-a reconfirmat credinta ca teatrul autentic ramane cel despre oameni si pentru oameni. La "Odeon", repet in regia lui Alexandru Dabija o superba piesa irlandeza, "Fratii", in care, alaturi de mari actori si de extraordinarul Razvan Mazilu, interpretez o mama disparuta de tanara si evocata, in vis, de copiii ei - Mircea Albulescu si Serban Ionescu.Alice Manoiu
Monologuri Cu Scriitori
Magda Carneci
"La ce-i buna vara?"
In prag de toamna, ma intrebati la ce-i buna vara? Ei bine, voi incerca sa raspund. Vara e buna la uitarea de grijile prea multe ale lumii, care ne coplesesc in celelalte anotimpuri mai "harnice", la lasarea deoparte a ambitiilor de tot felul, la punerea intre paranteze a necazurilor si a oboselilor cu care ne imbacsim creierul, trupul si simturile, uitand ca poate altul e sensul existentei noastre in acest univers straniu si inexplicabil.
La ce-i buna vara? E buna la lasarea in voia ritmurilor firesti ale fapturii noastre, agresate pana peste poate de munca, emotii si ganduri, in topirea in lenea diminetilor incarcate de soarele glorios al mersului alene la piata, al tocmirii indelungi in fata splendorii tomatelor, ardeilor, vinetelor si castravetilor, in incarcarea bratelor si a sufletului cu acele culori exaltante ale carciumareselor, gladiolelor si tufanelelor. E buna la lenea dulce a dupa-amiezelor incarcate de lumina parfumata, portocalie, in fata unor beri mitologice, impreuna cu prieteni veniti din provincie sau din strainatate sau numai din alt cartier, cu care, in sfarsit, vorbim despre viata si moarte. E buna la sorbirea lunga a batranei cafele turcesti, aflati in vizita armeneasca la rude indepartate sau la vecine octogenare, pentru care nu am avut niciodata timp in ultimii ani. Sau la privitul fara tinta pe fereastra, la cerul despre care ai uitat ca e nemarginit, la roseata imparateasca a muscatelor, la intepatura marunta si abisala a stelelor.
Mai e buna vara la lecturi nesfarsite, tolanite in patul alb, racoros sau pe sezlonguri intens colorate, citind acele carti pentru care n-am avut inainte vreme si stare, pe care trupul si le dorea, pe care sufletul si le visa, pe care mintea si le imagina. Acele carti in care astepti sa gasesti, daca nu chiar secretul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte -? care ti se pare in mod firesc un drept al tau divin, de care ai fost deposedat nu se stie cum, macar intelesul existentei acesteia, atat de plina de suferinta, dar si de experiente exaltante, misterioase. Intelesul vag, banuit al vietii tale aparent banale, marunte, dar care e in felul ei personal si irepetabil o fabuloasa inaintare prin labirint catre un tel infinit, o cale a descoperirii uluite de sine, singura la care ai acces deplin si care te poate ajuta, daca-i dai suficienta atentie, sa devii altfel de cum esti, mai bun, mai impacat cu tine, mai luminos, mai apropiat de divin.
Cam asta fac eu vara. Ma umplu de dulceata pamantului. Si de promisiunea lui extazianta si netarmurita.A consemnat,
Sanda Anghelescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
