Diana Lupescu - Mircea Diaconu"Acum ne intereseaza managementul cultural"
Pentru prima data de sase ani, de cand am infiintat Fundatia "D ale Bucurestilor" festivalul si carnavalul nostru nu s-au mai putut tine. Si planuisem o editie cu totul speciala pentru anul 2000! Dar fostul director al Directiei de Cultura din Primarie s-a temut ca vom face propaganda electorala cu acest festival. Sunt semnale ca exista interes din partea noului primar, daca va fi sustinut cum trebuie si de Guvern si Minister. Nici in stagiunea asta n-am fost solicitati nici eu, nici Mircea in calitate de actori. In schimb, am invatat multe in domeniul managementului cultural. Eu tocmai am terminat un curs Phare si sper ca vom reusi sa infiintam si noi doi o trupa pentru un anume gen de spectacole. N-am plecat nicaieri in vacanta, pentru ca Ana si-a dat bac-ul si se pregateste de facultate. O intereseaza studiile politice si sociale. Victoras a trecut cu brio in clasa a treia, a luat si un premiu pentru grafica pe calculator. La inceputul verii, am participat la o intalnire internationala a oraselor care organizeaza carnavaluri. Locul de intalnire au fost Insulele Canare, la Santa Cruz de Tenerife. S-a discutat despre carnaval nu ca despre o distractie, ci ca despre un fenomen social. Un fel de agora ce aduna oameni, idei si initiative. Speram sa ajungem sa il privim si noi tot asa.
Cristi Iacob"Vara grea, doamna..."
...cu filmari, cu repetitii, cu turnee, cu escapade la mare si la munte, in Delta cu prietenii si iubitele noastre - am si eu una si inca foarte serioasa, medic psihiatru. Turneul a fost la Hanovra cu "Saragosa in 60 de zile". Noi am jucat doua si ne-am plimbat noua. Am inceput filmarile la un serial Tv-politist, dupa romanul Rodicai Ojog-Brasoveanu: "Poveste imorala". Eu sunt foarte moralul capitan de politie, imbracat la patru ace, in contrast cu look-ul meu zilnic. Ceea ce m-a distrat. Incepem sa filmam tot pentru televiziune, in regia lui Serban Marinescu si Dan Pita, "Martorii". Eu sunt nepotul d-nei Olga Tudorache: partenera ma intimideaza si subiectul ma atrage. Filmul va fi un fel de "Dosarele X", la granita normalului cu paranormalul. Sper sa rezist, avand me-dicul psihiatru langa mine. La teatru, am inceput repetitiile cu piesa de debut a lui Brecht, "Bal" - un fel de "Hamlet indecent", cum l-a numit regizorul Galgotiu. Un rol foarte greu si foarte frumos, joc un poet nebun, un geniu. Din nou am nevoie de medic psihiatru langa mine. Lasand gluma, am cam avut probleme de sanatate dupa atatea eforturi. Fac un sustinut tratament cu calciu, combinat cu acupunctura.
Florina Cercel"Saptamani de vis in Tunis"
Am petrecut doua saptamani de vis in Tunis si intr-o excursie prin toata tara. Inchipuiti-va un litoral superb, intins pe 1300 kilometri, cu o mare incredibil de albastra, cu nisipul cel mai fin din lume si cu un cer pe care nu se strang norii decat in iarna care tine trei saptamani. Am cutreierat locurile pline de vestigii ale vechii Cartagine, iar la vederea ruinelor teatrului roman, fantezia mea a luat-o razna. M-am visat jucand Medeea in acel amfiteatru spectaculos, ori trecand cu carele romane prin portile punice. Locul numit Sidi Bou Said e o incantare, cu cladiri in alb si albastru, stil maur, cu influente andaluze - un paradis al poetilor si pictorilor. M-au impresionat uluitoarele plantatii de maslin de 2000 de ani, protejate ca patrimoniu national. Acest popor harnic si primitor, cinstit si disciplinat stie sa-si respecte traditiile si sa-si valorifice natura binecuvantata pe care i-a daruit-o Dumnezeu. O, daca si noi am sti, daca si noi am vrea...Alice Manoiu
Monologuri Cu Scriitori
George BalaitaArta mirarii
Vara 2000 este vesela. Se intelege, o veselie neagra. Misterul rezistentei noastre va fi descifrat tarziu, peste foarte multi ani. Eu insa pot sa ma mir. Si chiar sa recit din Bacovia, intre prieteni, un catren: "Mai bine singuratec si uitat/ Pierdut sa te retragi nepasator/ In tara asta plina e humor/ Mai bine singuratec si uitat". Daca oasele ma anunta ca dupa-amiaza e tarzie, daca memoria imi da uneori de furca, mirarea mi-a ramas intreaga. Am puterea sa ma mir in fiecare zi de tot ce traiesc, eu si ceilalti, si sa o iau de fiecare data de la capat. Ma tem insa ca nepotii nu se vor mai mira de nimic. Asta nu e bine...
Este o lume care isi pierde, treptat, instinctul de conservare. Nu de mult, am coborat prin Valea Bistritei, de la izvoare pana spre Piatra-Neamt. Lumina, piatra, padurea, apa, nu si-au pierdut nimic din magia inceputurilor. Oamenii insa par obositi, fapturi ratacitoare si dincolo de Privirea Divina. In apa limpede se scaldau niste copii, dar in loc sa se bucure de soare pe prundul curat si fierbinte, ei stateau intinsi de-a curmezisul, cate trei, pe asfaltul soselei. Puteai sa nu-i vezi, traficul continua, masini grele, turisti etc. Am oprit masina. Eram inspaimantat si furios. M-au privit ostil, razand apoi: "Ne uscam la soare". Firavi, inca uzi, le clantaneau dintii, isi strangeau umerii in palmele mici. Nu-mi intelegeau teama, nelinistea. "Bine, va uscati la soare, dar de ce aici?" Am zarit in ochii lor mila si dispret. Atunci am ras si le-am cerut voie sa-i fotografiez. A, bineinteles, asta da, de ce nu?!
Foarte multe din casele pe langa care treceam erau noi, aratoase, ridicate parca din propria cenusa. As putea oare numi toate astea, prin parafraza, Vara mirarii mele?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
