Un roman american ne da speranteFlorian Peretz
(Troy - Michigan)
"In urmatorii trei ani, veti vedea o mare schimbare in puterea economica a Romaniei"
Inginerul Florian Peretz (fost Peret) s-a nascut in 1948, la Oradea. Este penticostal, motiv pentru care a indurat indelungi persecutii din partea regimului comunist. Prin metodele cunoscute, a fost fortat practic sa ia drumul exilului, desi se stia ca fuga era ultimul lucru la care ar fi recurs incomodul "pocait". Peret isi iubea mult familia, slujba, orasul, tara. Le iubea in mod natural, crestineste, ca pe orice bun daruit de Dumnezeu. Intre anchetele de la Securitate si sedintele de "infierare" de la fabrica, el spera contra... sperantei ca sistemul se va prabusi prin implozie, datorita slabiciunilor atat de evidente. "Locul nostru este aici", spunea celor apropiati, "trebuie sa luptam din interior, sa rezistam". Pana la urma, in culmea disperarii, lui Florian Peret nu i-a ramas decat sa se roage bunului Dumnezeu sa-i arate calea. O poveste si o experienta ca putine altele se vor infiripa incepand cu 1985, anul fugii sale indelung amanate, cand Florian Peret si-a spus, luandu-l ca martor pe Tatal Ceresc: "Doamne, voi fugi, dar voi fi liber!"."Aceasta este noaptea cea mare..." - Domnule Peretz, stiu ca v-ati decis cu greu sa plecati. Securistii va urmareau pas cu pas; increderea in prieteni va era subminata de suspiciunea generala in care traiam toti; si totusi, ati indraznit, luand pe cont propriu o decizie radicala pentru destinul familiei dvs. Cum a fost?
- Asa cum cred astazi, si atunci credeam din toata fiinta mea in ajutorul lui Dumnezeu. Stiam ca sunt omul care are ambitie, vointa de infaptuire, o educatie profund crestina si un caracter puternic. Insotit de fratele meu Nicolae si de cativa prieteni, penticostali si ei, am parasit Oradea intr-o noapte in care nu-ti venea sa scoti nici cainele afara. Ajunsi in cateva ore la Timisoara, unii din grup n-au indraznit sa mearga mai departe. Era frig, noroi, umezeala si intuneric. Eu am spus: "Aceasta este noaptea cea mare. Numai aceasta mi-a fost data de Dumnezeu. Nu ma intorc, pentru ca ingerii Domnului ma vor trece dincolo, pe malul celalalt". Au ramas alaturi de mine fratele si doi prieteni. Ajunsi la un canal de 6 metri latime, am intrat in apa si i-am ajutat sa treaca. Pana la urma, Nicolae m-a tras pe mal, inghetat, cu genunchii umflati si spatele intepenit. Si astazi resimt consecintele acelei bravuri. Dar nu-mi pare rau. Fiindca, la capatul altor grele incercari, am gasit libertatea si posibilitatea de a-mi face o cariera."In America, <<tranzitia>> noastra a fost infinit mai grea decat tranzitia actuala din Romania"
- Sunteti un spectator atent la tot ce se intampla azi in Romania. Ce semnificatie poate avea, in acest context, povestea fugii dvs.?
- Fuga, adica noptile reci si umede, frica si dezorientarea, inghetarea articulatiilor, suierul gloantelor sarbesti care ne obligau sa ne trantim in noroi, viata din lagare, mizeria si nesiguranta zilei de maine - toate acestea seamana foarte mult cu ceea ce traiesc romanii de vreo zece ani incoace. O parte a vietii mele seamana, intr-un fel, cu tranzitia voastra. Dar ce aveam de facut? Mi-am asumat intregul calvar, cu barbatie si demnitate. Stiam ca libertatea cere sacrificii; ca Dumnezeu te ajuta numai daca tu insuti te apuci sa faci ceva; ca binele nu poate veni cat ai bate din palme; ca pe "malul celalalt" se trece greu, cu mari eforturi; ca a te intoarce din drum sau a te lasa impins de altii de la spate este egal cu a-ti lasa la vedere toate slabiciunile. Romanii de azi se plang la nesfarsit ca tranzitia e grea, ca au saracit, ca Guvernul e rau sinu are grija de ei. Se plang ca nu sunt "asistati". In acelasi timp, ne invidiaza pe noi, cei care am plecat, si doresc sa apuce drumul strainatatii, sa se "imbogateasca" si ei. Dar uita un lucru: ca in America, "tranzitia" noastra a fost infinit mai grea decat tranzitia actuala din Romania. Fiecare, aici, este acasa; are o libertate garantata de crucile albe din Cimitirul Eroilor Revolutiei; are cunostinte, prieteni, familie; stie drumurile, orasele, obiceiurile; cunoaste limba. Fiecare, aici, are relatii, drepturi, ajutoare sociale (cat de mici ar fi), mila de la vecini. Dar peste Ocean, ca strain, ce te asteapta? Eu am lucrat prin restaurante, am vandut oale si am luat studiile de inginerie de la inceput, desi ma consideram un inginer bine pregatit. Nu neg: am reusit, dar cu mari sacrificii. Era de neconceput sa ies in strada si sa strig "Jos Guvernul!" sau "hotii" - un apelativ pe care vad ca sindicatele, cea mai conservatoare forta din Romania, il folosesc pana la satietate, din lipsa de inspiratie. Chiar daca nu-mi conveneau multe, inghiteam in sec si imi atinteam privirile in viitor. Gandeam pozitiv. Cautam "fisurile" sistemului. Si nu asteptam ajutorul nimanui, caci l-as fi asteptat in zadar. Cand vor intelege romaniii ca, structural, intre tara lor si America nu mai exista prea multe diferente? Cand vor realiza ei ca de fapt America este chiar aici, pe acest pamant binecuvantat, si ca, decat s-o ia de la zero la Detroit, mai profitabil e sa-si ridice capul din nisip la Brasov, Iasi sau Suceava?"Ingineria romaneasca este foarte apreciata in America"
- Este evident ca, de n-ar fi fost persecutiile fostului regim, n-ati fi parasit niciodata Romania. Pe mine m-ati convins. Si, totusi, sunt multe de criticat astazi in aceasta tara, iar lipsa de speranta pare a fi cea mai ingrijoratoare. Dumneavoastra nu sunteti dezamagit?
- Inca o data: eu am invatat sa gandesc pozitiv! Ce-ati vrea sa spun? Ca sunt deziluzionat de instabilitatea legislativa? Da, sunt. Ca ma deranjeaza birocratia si coruptia functionarilor? Fara indoiala, imi vine uneori sa arunc cu pietre in geamurile prea joase ale ghiseelor. Ca sunt victima unor parteneri neloiali? Ca lipsa de loialitate in business este specifica acestor meleaguri? Desi m-am confruntat si cu astfel de situatii, nu vreau sa generalizez. Partenerii mei de azi, de la Oradea sau Bucuresti, sunt oameni foarte seriosi. S-au schimbat multe in ultimii zece ani. Cei mai multi dintre patronii romani au invatat regulile si se comporta ca oriunde in lume. S-a creat, in multe sectoare, un mediu sanatos, propice pentru afaceri. Cu toate ca, spre a va da o usoara satisfactie, exista inca destui "actori" care nu stiu sa joace intr-o economie de piata. De vina sunt legile, dar si caracterele, educatia, stilul local.
- ...si modul defectuos in care sunt aplicate legile.
- Dezvoltarea economiei de piata trebuie stapanita si aparata cu legi clare si simple, statuate concret. Ele trebuie invatate si descifrate in toata profunzimea lor, deoarece este de presupus ca o lege este consecinta dorintei de imbunatatire a relatiilor umane si nu de distrugere a acestora.
- La un simpozion organizat vara trecuta la Washington de catre Csis (The Center for Strategic and International Studies), la care am avut sansa de a lua parte, v-am auzit vorbind despre "mina de aur" care ar exista in Romania in domeniul proiectarii si programarii ingineresti. Va mai mentineti aprecierea?
- Va referiti la Team Resources Romania, fondat de dvs. la Oradea?
- Pe langa acesta, care dateaza din 1991, exista multe alte centre de performanta la Bucuresti, Constanta, Timisoara, Arad, Galati s.a. Numai compania americana Selectron din Timisoara, de exemplu, are nevoie acum de sute de ingineri programatori. Acest gen de afaceri nu pare spectaculos si de aceea nici nu prea intereseaza publicul larg. Cu toate acestea, este o miscare subtila spre viitor, care se desfasoara sub ochii nostri si prin care exportul romanesc va trece, in fine, de la busteni neprelucrati la... inteligenta pura, in care Romania este mult mai bogata."Acum este momentul de a va implica in Romania. Peste doi ani, va fi prea tarziu"
- Nu demult, vorbind despre compania dvs., ambasadorul american James Rosapepe o numea "The high-tech leader in Romania", observand ca faceti parte dintre romanii americani care au venit printre primii sa faca afaceri in tara de origine. Se impune, prin urmare, o noua intrebare: cat de importanta este contributia diasporei romane la dezvoltarea mediului de afaceri din tara-mama?
- Cred ca este foarte importanta, dar, din pacate, in primii ani s-a aflat intr-o stare de "adormire". S-a pierdut timp pretios, desi justificari exista, in special de ordin politic. Impreuna cu familia mea ne consideram spargatori de gheata. Compania noastra, recunoscuta atat in Europa, cat si in America, este asociata ideii de success story. Am investit, bani propriu-zisi, peste un milion de dolari. Dar o investitie nu se masoara astfel. Un antreprenor nu se gandeste numai la argintii pe care-i baga intr-o afacere. Daca se ia in serios, el investeste deopotriva propria-i viata alaturi de viata familiei sale si chiar a rudelor. El se sacrifica pentru a lasa ceva bun in urma sa.
- Afaceristii din Romania, profitand de vidul legislativ din primii ani de dupa 1989 si avand acceptul tacit al autoritatilor, au luat cu asalt orice "obiectiv" care putea produce bani, in special fabricile de stat si comertul international. De ce n-au venit atunci romanii din America sa-i invete sa faca afaceri cinstite? (Glumesc, desigur...)
- Multi dintre romanii plecati in ultimii 10-20 de ani din tara nu sunt prea diferiti de fostii lor compatrioti. Ei nu au viziunea necesara, in schimb au doar dorinta de imbogatire personala, a lor intai si mai apoi a tarii, ignorand ca bogatia tarii creeaza chiar stabilitatea business-ului lor. Deci, ori veneau, ori nu veneau, cam acelasi lucru s-ar fi intamplat. Ca sa nu-i judec prea aspru, le fac, totusi, o recomandare posibililor investitori din diaspora: nu mai asteptati inutil "vremuri mai bune"; acum este momentul de a va implica in Romania! Peste doi ani va fi prea tarziu, veti depune eforturi mult mai mari. Tara a pus, recent, un picior inainte. Este pe drumul cel bun, adica spre Uniunea Europeana. Daca lucrurile vor merge asa cum le vad astazi, inseamna ca totul se afla in mana cea mare si tare a lui Dumnezeu. Noi ne rugam in continuare pentru tara noastra si ramanem langa viziunea pe care ne-a dat-o Cel de Sus.
- Stiu ca pregatiti un adevarat desant al oamenilor de afaceri americani in Romania, coordonat si asistat, printre altii, si de firma dvs. Ne puteti oferi detalii?
- Deocamdata nu. In acest mare proiect sunt implicati si ambasadorii roman si american, domnii Geoana si Rosapepe. Ceea ce putem afirma cu certitudine este ca se lucreaza la dezvoltarea unor afaceri de mare perspectiva. Afaceri ce vor aduce prosperitate intr-un termen scurt. Am certitudinea ca, in urmatorii trei ani, veti vedea o mare schimbare in puterea economica a Romaniei.
- Domnule Peretz, si "Formula As" gandeste pozitiv. Ca urmare, pentru a ne confrunta... optimismele, va dam intalnire peste exact trei ani.Ion Longin Popescu
(Fotografiile autorului)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
