Galeria VedetelorIntalnire de gradul I cu "Miss America" - 1999Nicole Johnson
"Mai presus decat frumusetea, conteaza puterea de a te darui semenilor tai"
- Frumusetea nu-ti garanteaza totdeauna si fericirea. Seducatoarea "Miss America 1999" lupta din greu, inca din vremea adolescentei, cu diabetul. Dependenta de insulina, ea s-a angajat intr-o veritabila cruciada, colindand pamantul de la un capat la altul pentru a imbarbata copii, adolescenti, maturi si batrani in lupta cu boala -
Prin propriul ei exemplu, Miss America doreste sa-i faca sa-si adune toate fortele, pentru a starni optimismul care salasluieste latent in fiecare fiinta umana. Acel optimism care ne face sa putem lupta cu greutatile, cu boala, cu moartea, in numele crezului ca Viata este deplina minune cu care ne-a daruit bunul Dumnezeu. In popasul ei romanesc, temerara si frumoasa americanca a acordat in exclusivitate un interviu revistei "Formula As".
Nicole Johnson este o fata frumoasa, foarte inalta, foarte subtire, imbracata intr-un costum de matase mata, gri-deschis. De un firesc dezarmant, fara nimic trufas in atitudine, fara nici o bijuterie tipatoare, purtand cercei fini de aur si un singur inel, Nicole m-a impresionat prin simplitatea si firescul atitudinii.
- Sunt sigura ca aceasta frumusete a dvs. - cea cu care v-a daruit Dumnezeu - vine si din lumina interioara, din caldura sufleteasca pe care o degajati. O lumina si o caldura de care nu se bucura decat fiintele ce dau si primesc multa Iubire.
- Da, asa este. Cred ca e foarte important - indiferent cu ce ne ocupam in viata de toate zilele - sa iubim tot ce ne inconjoara: familia, prietenii, natura, animalele. In felul acesta viata noastra e mai frumoasa, mai plina de bucurii. Dand si primind multa iubire, obtii aliati de mare valoare in lupta cu greutatile pe care viata le asaza in drumul fiecaruia dintre noi. In ce ma priveste, pot spune ca viata mea, inca din copilarie, a fost una fericita, poate si pentru ca noi, adica familia mea, ne iubim foarte tare. Am spus "fericita" desi... existenta noastra nu a fost tocmai roz, am avut parte de multe incercari. Dar eu cred ca aceste "incercari" - pe langa suferintele pe care le presupune ivirea lor in traseul nostru - au si o latura pozitiva: ele te fortifica in lupta cu viata. Te formeaza ca individ, de vreme ce te obliga sa-ti aduni toate resursele, ca sa nu te lasi doborat. Poate ca acele lovituri ale sortii m-au facut pe mine ceea ce sunt azi, la cei 26 de ani ai mei. Poate ca n-as fi obtinut titlul de Miss America - o distinctie la care viseaza, stiu bine, milioane de fete frumoase - daca in viata mea nu s-ar fi ivit boala. Daca la vremea adolescentei nu m-as fi lovit de aceasta tragedie, daca nu m-as fi simtit, la un moment dat, doborata, sfasiata de durere... Cred ca doar trecand prin momente tragice, prin momente in care simti ca esti pe cale sa pierzi totul, incepi sa apreciezi cu adevarat Viata. Si darul ei suprem, Dragostea.
- De la cine ati mostenit aceasta frumusete? De la mama dvs.?
- Intr-adevar, mama mea este o femeie foarte frumoasa. Dar sa stiti ca, pentru a deveni Miss America, acest dar, frumusetea, nu este nici pe departe indeajuns. Mai presus de orice conteaza ceea ce poti oferi semenilor tai. Cu asta invingi, in primul rand, intr-o astfel de ambitioasa intrecere. Cu puterea si harul de a comunica, de a te implica intr-un voluntariat, intr-o misiune cu efect benefic pe un larg plan social. Altminteri, esti o statuie. Vie, dar rece! O alta conditie, un alt test este puterea de a munci din greu! In primul rand la scoala, la colegiu, la universitate. Trebuie sa fii pe primul loc si la invatatura! Asadar,frumusete, dar inainte de toate inteligenta si motivatie.
- In "fisa" dvs. este mentionat faptul ca aveti studii stralucite - ba chiar si un masterat. Practicati jurnalismul - sunteti scriitor-producator-reporter la Canalul Cbn. Iar la capitolul Talent sta scris Jazz Vocal. Ce nu scrie in fisa dvs. de prezentare e lupta incarcata de optimism pe care o duceti, minut cu minut, cu boala, cu diabetul. Cum reusiti sa indepliniti toate aceste deziderate?
- O fac "din mers", pentru ca viata mea profesionala este foarte plina! Sunt, cum ati amintit, reporter de televiziune, am luat o multime de interviuri, tot pe linia preocuparilor mele. Cel mai "de rasunet" a fost interviul pe care i l-am luat lui Sharon Stone. Scriu destul de mult pentru organizatiile bolnavilor de diabet, scriu pentru tinerii care se lupta cu boli cronice, cum ar fi diabetul sau cancerul. Aceste "materiale" apar in presa de larg interes, dar si in documentele ce insotesc calatoriile mele inscrise in campania organizata de "Ely Lilly and Company" si care se desfasoara sub titlul generic de "In cautarea milioanelor (de vieti) pierdute". O campanie menita sa-i incurajeze atat pe bolnavii de diabet, cat si pe medicii care trateaza bolnavii de diabet. Adica specialisti angajati in depistarea, diagnosticarea precoce si lupta indarjita impotriva acestei boli. Pe scurt, o cariera de misionar.
- Pentru noi, oamenii obisnuiti, un misionar este un batranel plin de har, care colinda jungla pagana mergand pe jos, din casa in casa, inarmat cu preceptele lui. Si iata ca, dvs., Nicole Johnson, ne propuneti inversul acestui prototip. O misionara tanara, frumoasa, cutreierand lumea in avioane ultramoderne, care o poarta in 24 de ore in trei capitale europene ignorandu-si boala sau, mai bine zis, luptandu-se cu ea cu demnitate si optimism. Aveti multi fani?
- Am, bineinteles, pentru ca "mitul" numit "Miss America" functioneaza in continuare. Asa cum functioneaza "star-system"-ul, asa cum functioneaza, slava Domnului, ideea de a fi cel mai bun sau mai frumos dintre cei mai buni sau mai frumosi. Fanii mei, destul de numerosi, sunt, mai cu seama, copii sau adolescenti atinsi de vreo boala grea si care simt nevoia sa fie sustinuti in lupta lor cu suferinta. Cel maiadesea, copiii acestia, "fanii" mei, provin din familii cu parinti divortati ori prea preocupati de viata lor intima ca sa mai aiba timp si de framantarile sufletesti ale copilului sau copiilor lor. Din fericire, s-a inventat e-mail-ul, corespondenta electronica. Asa ca, in lungile mele ore de calatorie cu avionul, imi fac corespondenta. Raspund absolut tuturor scrisorilor pe care le primesc!
- In aceste conditii de activitate non-stop, va mai ramane si un pic de timp pentru viata particulara? Am auzit ca sunteti pe punctul de a va casatori.
- Da... Am un logodnic splendid. E foarte inalt, brunet cu ochi verzi. Seamana cu George Clooney... si cu regretatul John Fitzgerald Kennedy Jr. Sunt foarte indragostita de el. Il cheama Conn Jackson. Lucreaza in domeniul bancar. Si ii place si lui - ca si mie - Frank Sinatra! Si-a propus ca, intr-o zi nu prea indepartata, sa devina politician. Asa ca eu voi deveni cea mai buna secretara a lui. Eu ma consider o fiinta foarte norocoasa. Nu stiu cum sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat. Si cand spun asta, nu ma gandesc, in primul rand, la titlul de Miss America 1999. Ma gandesc la copilaria mea fericita, la parintii mei minunati, la fratele meu, Scott, care are 24 de ani. Si la viata mea de acum. Locuim la Tampa (Florida), inconjurati de verdeata, leganati de apele oceanului. Ne iubim nespus de mult, noi intre noi. La toamna voi deveni sotia lui Conn... Si apoi, vom avea doi sau trei copii. Ce-si poate dori, in plus, o tanara femeie, ca sa se declare fericita?!Silvia Kerim
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
