Sfanta care aduce ploaia- Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana de la Bistrita -Afumati insa demni, sfintii de la Bistrita privegheaza lespezile grele de piatra sub care isi afla tihna de veci neamul voievozilor Musatini. O naluca in haine cernite luneca pe sub boltile bisericii domnesti, se apropie sfielnica de catapeteasma, apoi cade in genunchi in fata icoanei Sfintei Ana, cea facatoare de minuni. Degete subtiri intorc nerabdatoare foile zdrentuite ale unei carti de rugaciuni, apoi un glas intretaiat de suspine destrama linistea naosului. La sfarsit, fruntea pelerinei atinge pardoseala, buzele saruta cu evlavie mana argintata a Sfintei, iar trupul i se frange de la mijloc, pentru a trece pe dedesubtul icoanei. Binecuvantarea Sfintei Ana se pogoara atunci asupra omului. O data ajuns de cealalta parte, credinciosul isi paraseste zbuciumul si se inapoiaza la rosturile sale cu sufletul impacat.
Povestea celor trei Ane Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana a fost pictata de doi calugari din partile Ierusalimului, zice-se chiar in oraselul in care s-ar fi nascut Sfantul Mucenic Gheorghe. Facerea icoanei a fost datata, cu aproximatie, intre anii 1150-1250. La o privire fugara, s-ar putea crede ca este o alta reprezentare aFecioarei Maria cu Pruncul. Icoana sparge insa tiparele epocii: ea o infatiseaza pe Sfanta Ana tinand in brate o copila, nimeni alta decat fiica sa, Sfanta Fecioara Maria, cea aleasa de Dumnezeu pentru a-I aduce pe lume Fiul. Biblia ne spune ca Ana si sotul ei, Ioachim, nu aveau copii si erau dispretuiti din aceasta cauza. Ei nu si-au pierdut insa nadejdea si s-au rugat pentru ca Dumnezeu sa binecuvanteze si casnicia lor. Ana si-a fagaduit copilul spre slujire templului din Ierusalim. Astfel, ea a nascut la batranete o copila, pe care a numit-o Maria. Sfanta Fecioara a slujit, in adevar, templul din Ierusalim, de la 3 la 12 ani. Icoana Sfintei Ana le aminteste credinciosilor miracolul biblic, dar si propria ei forta de a face minuni.
Sute de ani, icoana a stat intre odoarele cele mai de pret ale imparatilor de la Constantinopole. Cu timpul insa, puterea bazileilor a scazut sub loviturile paganilor. Unul dintre ultimii monarhi bizantini, Manuel al Ii-lea Paleologul, impreuna cu Imparateasa Ana, au daruit icoana Voievodului Alexandru, zis si "cel Bun". Familia imperiala isi arata astfel recunostinta pentru felul in care a fost primit fiul lor, Andronic, in vizita lui prin tara Moldovei. Alexandru cel Bun a imbracat icoana in aur si a daruit-o soatei sale, pe care tot Ana o chema. Aceasta va aduce icoana la Manastirea Bistrita, inainte de anul 1418, cand "s-a stramutat la vesnicile locasuri".
Bistrita si-a pazit cu sfintenie ctitorii Nu se cunosc minunile infaptuite de icoana Sfintei Ana inainte de aducerea sa in Muntii Moldovei. Nu se stie nici cand a fost asezat, pe spatele icoanei, chipul Sfantului Mucenic Gheorghe, patronul si protectorul ostirii moldovene in epoca medievala. Un lucru este cert: odorul cel mai de pret al Manastirii Bistrita a schimbat vietile a mii de oameni, de la vladica la opinca. Ea si-a pus pecetea si asupra voievozilor, in special asupra dinastiei Musatine: in fata ei au ingenuncheat Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu. "Aceasta sfanta icoana, la vreme de neploaie, scotandu-sa cu litanie afara de manastire si facand o sfestanie, pana ce sa intoarce in manastire numai ce ploua, da" nu peste tot, ci catu-i hotarul manastirii", scria, pe la 1723, Mitropolitul Gheorghe. Se cunoaste, de asemenea, ca astfel de pastoratii aveau loc cand tara era lovita de epidemii, lacuste si alte primejdii.
Voievodul Petru Rares isi datoreaza, si el, scaparea din mainile paganilor acestei icoane: in 1538 turcii impresurasera Bistrita, unde se refugiase voievodul. Parasit de boieri, Petru Rares parea a nu mai avea scapare: "...am cazut la pamant inaintea sfintelor icoane si mult am plans, asijderea si egumenul si tot soborul plangea impreuna cu mine, cu fierbinti lacrimi. Si am dat fagaduinta lui Dumnezeu si Prea Curatei Lui Maici, ca de ma voi intoarce iarasi la scaunul meu cu bine si biruitor, atunci din temelii voi innoi sfanta manastire...", avea sa-si aminteasca mai apoi domnitorul. Ca urmare, in zorii zilei de 18 septembrie, voievodul se strecoara, nevazut de turci, pe o poarta dosnica. Dar "n-a avut ragaz a se odihni, deasupra manastirii, in munte, vazu ca un roiu de pretutindenea cum turcii inconjoara manastirea ca sa-l poata prinde. El cunoscand acestea, au incalecat de sarg pe cal si singur au fugit", mai nota cronicarul Grigore Ureche. Ca urmare, domnitorul nu numai ca a scapat cu viata, dar a si revenit in fruntea tarii, tinandu-si fagaduiala data.
Minunile icoanei cu doua fete Cu toata puterea sa asupra vremii, icoana a avut de suferit cel mai mult de pe urma vremurilor tulburi. Mai intai, in timpul Eteriei de la 1821, ea a fost despuiata de imbracamintea aurita. Actualul vesmant de argint i se datoreaza lui Nicu Albu - prefect si primar de Piatra-Neamt, pe la inceputul veacului. Dar mai inainte, pe la 1853, icoana Sfintei Ana a fost asezata intr-o noua strana de lemn sculptat si aurit, adusa de ieromonahul Varnava, staretul Manastirii Pangarati. El fusese bolnav de paralizie si s-a vindecat dupa o noapte de rugaciune la icoana facatoare de minuni. Aceasta n-ar trebui sa ne mire, intrucat icoana se afla in stare sa vindece "aproape orice boala", dupa spusele staretului de la Bistrita, parintele arhimandrit Ciprian Zaharia. Multe cazuri disperate si-au aflat aici leacul: "O doamna a fost depistata de medic cu cancer la colon. A venit si s-a rugat toata noapte la icoana. Dupa o luna, a fost la control si nu i-au mai gasit nimic", isi aminteste parintele staret. De asemenea, icoana este pretuita si pentru ca ajuta fetele sa-si gaseasca barbati destoinici.
Din pacate, comunistii nu s-au lasat impresionati de harul icoanei si au dezlantuit prigoana. Nu era loc de "misticisme" in "epoca de aur". Calugarii nu aveau voie sa poarte icoana in procesiune. Dar credinciosii continuau sa vina sa se roage, iar minunile se tineau lant. "Noi ne rugam aici, dar ploua acolo, in locurile chinuite de seceta, de unde venisera oamenii", povesteste parintele arhimandrit, razand. Dupa 1989, procesiunile au reinceput: icoana Sfintei Ana a ajuns sa vada toata Moldova, dupa 50 de ani de izolare silnica. Pe timp de vara, ea se odihneste rareori la casa ei de la Manastirea Bistrita.
La chemarea plaiesilor, "sfintele" ies din altare Matusa Ileana din Bodesti, comuna aflata la cateva zeci de kilometri de Bistrita, isi aminteste: "Era arsita, zaduf mare, iar noi pe camp la papusoi, la prasit... Dadeam cu sapa in pamant ca-n drum, asa era de uscat. Numai ce vad ca apare Sfanta, cu mare alai. Am ingenunchiat la marginea soselei si mi-am facutcruce, ca nu stiau celelalte femei ce am patit...". Astfel de aparitii nu sunt deloc straine plaiesilor. Pe timp de vara mai ales, soseaua care leaga Piatra de Targu-Neamt devine promenada "Sfintelor" de la diferite manastiri, harazuite cu darul aducerii de ploaie: icoana Maicii Domnului de la Varatec, Fecioara de la Neamt si, fireste, Sfanta Ana de la Bistrita. Dar mai multe stie Ioan Hulpoi, "cantaret principal in parohia Bodestii de Sus, cu hramul Sfantului Ierarh Nicolae", dupa cum se recomanda, altfel spus - dascalul din Bodesti. Pentru ca "Sfanta" sa plece in pastoratie, trebuie indeplinite o serie de conditii, unele naturale, altele legale. Cele naturale sunt "vremurile de stricta nevoie: ploaie necontenita sau deloc", dupa cum explica Hulpoi. Urgenta trebuie sa fie reala, caci "nu ne jucam de-a icoana". Consiliul Parohial cere parerea enoriasilor, iar vrerea lor este notata intr-un proces-verbal. Isi fac programare la icoana si asteapta, uneori saptamani la randul. Rastimp, credinciosii trebuie sa se roage, sa posteasca si sa tina candela aprinsa. Cand le vine randul, oamenii parohiei merg la manastire, unde li se incredinteaza icoana.
Cateodata, seceta moare la a cincea evanghelie Odorul este instalat pe o masina decapotabila ornata cu flori, covoare persane si prosoape inflorate. Aceasta purcede la drum ceremonios, fara graba, in viteza intai. Automobilul este flancat de patru "strajeri", alesi pe spranceana de preotul paroh, care trebuie sa aiba grija de icoana ca de ochii din cap. In peregrinarea sa, icoana este salutata de fiecare biserica intalnita, prin batai strasnice de clopot. Oamenii de prin sate lasa portile deschise si ies la drum: unii cu flori, altii cu galeti cu apa, altii chiar intind covoare pe sosea. Acestea poate nu vor mai fi la fel de curate, insa cu siguranta vor fi binecuvantate de trecerea "Sfintei". Credinciosii ingenuncheaza la trecerea icoanei, apoi incearca sa o sarute, sa o atinga, barem s-ovada. Cortegiul ajunge in parohie pe inserat, iar icoana este primita in biserica, cu slujba de vecernie. Cantarile si rugaciunile continua apoi pana la miezul noptii. Peste noapte se alcatuieste un sobor din preotii de la parohiile vecine, iar ceremoniile de a doua zi le va conduce preotul cel mai in etate.
Dimineata incepe cu o slujba de multumire adresata Maicii Domnului, dar si "Sfintei" aduse. Apoi procesiunea porneste, cu toaca in frunte, cu prapuri (odajdii), cu sobor, cu alai. Multimea se opreste la fantani, la izvoare, la rascruce de drumuri, prilejuri cu care preotii adreseaza ectenii de cerere catre Maica Domnului. Aceasta si-a castigat reputatia de "grabnic ajutatoare" si nu-i lasa pe credinciosi de izbeliste, explica radios dascalul Hulpoi. Tinta procesiunii este un deal, de preferinta in preajma unui izvor, unde se afla, pregatita dinainte, o masa cu evangheliare, sfesnice, pomeni si cele trebuincioase facerii de aghiazma. "Odata ajunsa acolo, toata suflarea, plecand genunchii, canta <<Doamne miluieste!>>, duios si lin", spune dascalul din Bodesti. Soborul oficiaza apoi Sfanta Taina a Maslului: se citesc sapte evanghelii dupa sapte apostoli. La fiecare evanghelie, credinciosii sunt miruiti cu ulei sfintit. Se rostesc rugaciunile speciale pentru chemarea ploii, iar la sfarsit, preotii aghezmuiesc multimea, cantand "Miluieste, Doamne, poporul tau!". "Odata, eram la a cincea evanghelie - n-ajunsesem inca la a saptea - cand a inceput sa ploua. Ne udase covoarele. Abia am ajuns la biserica, sa o adapostim pe Sfanta", spune Ioan Hulpoi. Altminteri, daca nu este intrerupta de ploaie, procesiunea de intoarcere decurge la fel.
Ca orice minune, ploaia se implineste in trei zile Inainte de a se intoarce la manastire, icoana Sfintei Ana trebuie sa lase ceva din harul ei bisericii care a gazduit-o. "Sfanta" este purtata pe brate de doi credinciosi pana la catapeteasma, apoi este inchinata la Icoana Sfantului Ierarh Nicolae, patronul bisericii din Bodesti. Drumul inapoi, pana la Bistrita, este la fel de triumfal precum venirea. Ajunsa "acasa", icoana este primita cu alai, odajdii, si clopote. Se face o scurta vecernie, timp in care Sfanta Ana isi reia locul obisnuit, printre monahi si Musatini.
"Sfanta" nu i-a dezamagit niciodata pe oameni. "In maximum trei zile de la ceremonie, ploua", incheie dascalul Hulpoi, cu un zambet larg. Apoi, pe jumatate bucuros, pe jumatate trist, el arata ca, daca nu va ploua in urmatoarele doua saptamani, Bodestii vor chema icoana: "Atunci sa vedeti minunatie!". Pana atunci, privirea Sfintei Ana va cadea asupra fruntilor plecate a sute de credinciosi. "Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana ajuta orice om bolnav, amarat, care vine cu credinta si se roaga cu evlavie", arata parintele staret de la Bistrita. El stie ca, atata vreme cat printre odoarele manastirii se va afla si aceasta minune, pasii si sperantele pelerinilor se vor indrepta catre zidurile stravechii ctitorii musatine.Cristian Mihai Popa
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
