Angela Buciu"Mama m-a facut anume, ca sa pot hori la lume""Nascuta la vale de Maramures, intre Tara Codrului si a Chioarului, vocea Angelei Buciu se aude pana-n munti. Nici o alta interpreta a folclorului nostru n-are atata maretie in glas"
"Orice cantec popular are mersul painii" - Domnule Ionescu, inainte de toate vreau sa va spun ca reportofonul ma inhiba... O data cu trecerea anilor, parca am emotii din ce in ce mai mari, atat pe scena, cat si in fata presei...
- Un artist de talia dvs. sa aiba trac?!
- Si eu am incercat sa-mi explic starea asta de emotivitate - poate ca, in subconstient, actioneaza responsabilitatea de a apara ceea ce am realizat...
- Stimata d-na, pentru destinderea atmosferei, sa vorbim despre vremuri cand emotia artei inca nu exista, copilaria dvs. de pilda, despre fetita aceea care in scoala din satul ei era strigata la catalog cu numele de Angela Buciu.
- Copilul Angela nu a fost Buciu (asta e numele sotului). Numele meu de fata a fost Barbor. Vine de la Sfanta Varvara, protectoarea minerilor. Dar sa stiti ca amintirile mele din pruncie sunt de un singur fel: de mic copil mi-am dorit sa ajung cantareata. Si am ajuns pe scena la varsta de 10 ani, dupa ce am absolvit cele 4 clase primare - faceam repetitiile cantand la... oglinda. Stiti, eu am un cantec despre care imi place sa cred ca reflecta intamplarile de atunci si care spune cam asa: "Mama m-o facut anume/ Ca sa pot hori la lume/ De dragoste si de dor/ Cum le place tuturor./ Leganatu-m-o sub fagi/ Doinele sa-mi fie dragi./ M-o culcat langa izvor/ Sa doinesc numai de dor,/ M-o scaldat in apa dulce/ Sa tot cant unde m-oi duce/ Si mi-o pus pe buze miere/ Sa fiu mandra unde-oi mere,/ Sa cant de dor si de-urat/ Si de cate-s pe pamant".
- Din ce zona provin melodiile dvs.?
- Mare parte din repertoriul meu este din Maramuresul istoric, dar asta nu inseamna ca am neglijatcelelalte zone. Satul meu natal, Cheud, se afla la granita dintre judetele Salaj si Maramures, in zona de interferenta Codru-Chioar, la poalele dealului unde era vestita cetate a Chioarului, in vecinatatea careia a fost construita in secolul al Xiii-lea o manastire benedictina. Aproape este si Manastirea Rohia, legata pentru totdeauna de numele extraordinarului om si carturar Nicolae Steinhardt. De asemenea, costumul pe care-l port este tot din Maramuresul istoric. Este un costum foarte frumos, pitoresc, impresionant prin simplitatea lui; rosul si negrul scot in evidenta si mai mult albul cel mai alb al iei. In costumele lor superbe, maramuresenii sunt cu totii niste nobili, nu niste tarani truditori! De altfel, lucrurile cele mai simple sunt si cele mai frumoase. La noi, in Maramures, pana si podoabele sunt simple! Inainte vreme, pe la noi veneau niste italieni sa cumpere sare de la Ocna Sugatag; tin minte ca aveau de vanzare margele din corali. Tata mi-a spus ca niste vecini si-au vandut cateva vite din grajd ca sa poata cumpara margele pentru fetele lor... Frumusetea, pe la noi, e impodobita tot cu frumusete, si orice parinte e gata de sacrificii pentru binele copilului sau, daramite cand copilul a crescut, e gata de maritat sau de insurat si tineretea ii infloreste obrajii! Maramuresenii sunt oameni demni, dintr-o bucata, si mandri. Si asta pentru ca Maramuresul este o tara de descalecatori, aici a haiducit Pintea Viteazul, a carui balada o cant cu tot sufletul...
- Cum se impaca muzica populara cu faptul ca sunteti absolventa de Filologie?
- Iertata-mi fie lipsa de modestie, dar pot sa va raspund ca foarte bine, dupa cum cred ca se vede... Este o parere gresita aceea ca interpretul de folclor trebuie sa fie "curat si pur", sa nu stie carte! Cu cat un cantaret este mai educat, mai stilat, mai cult, cu atat performantele lui sunt mai mari si repertoriul pe care-l va aborda va fi mai curat. Dumnezeu a lasat romanului darul sa cante asa de frumos... Ai luat cantecul de la sursa, l-ai trecut prin "filtrul" tau sufletesc, l-ai "imbracat" intr-o haina de sarbatoare, care este, de fapt,Arta. Sa stiti ca scena are alte pretentii. A canta la microfon este arta, a intra si a iesi din scena este arta, a sti sa imbraci si sa respecti costumul este arta! Domnule Claudiu, orice cantec are "mersul" painii: de la bob pana cand devine paine, Doamne, multa truda trebuie... Si mai este un aspect: un cantaret de folclor trebuie sa cunoasca absolut toate zonele tarii. Sa va explic de ce: maramuresenii, de exemplu, pleaca in toata tara la munci agricole. Ei pleaca cu "gramada" din sat si isi iau ceterasul cu ei. Acolo, in zona respectiva, invata piesele caracteristice zonei, pe care apoi le pun pe ritmuri maramuresene. Asa, ei vin cu noutati. Tu, specialistul, cand auzi cantecele de la hora, ai impresia ca ai facut o culegere extraordinara, dar nici macar nu ai habar ca acea piesa poate sa nu aiba nimic din zona ta. Nestiinta creeaza vinovatia. Repertoriul meu cuprinde de la cantecul de leagan pana la bocet. Blesteme nu stiu, nu sunt dupa sufletul meu. Din cate cantece am auzit, le-am ales numai pe cele mai curate, ca filon muzical, pastrand intreaga puterea cuvintelor simple, de dor, de bucurie. Vocea a fost pentru mine un noroc fantastic, pentru ca am avut un glas cu impostatie naturala. Dar acest glas a trebuit sa-l educ. Sa stiti ca un cantaret care nu-si educa glasul nu rezista in timp, indiferent ce gen muzical va aborda. Avem o multime de cantareti din generatia mea care sunt aproape terminati din punct de vedere vocal. Si totul pleaca de la lipsa de cultura...
"Mocirita cu trifoi/ M-or petit la maica doi" - De ce nu ati urmat Conservatorul?
- Am dat la Filologie pentru ca intotdeauna am fost convinsa de necesitatea de a sti limba romana. Ca folclorist, este absolut obligatoriu sa-ti cunosti bine limba. Sa stiti ca am dat si la Conservator. Chiar am reusit la examen! Aveam un ambitus de doua octave si o cvarta; profesorul meu, domnul Gheorghe Velea, spunea ca am voce frumoasa; dansul ma si vedea altista la opera. Asa ca m-a convins sa dau examen la Conservator, la Cluj. Dar sotul meu m-a lamurit ca nu este nevoie sa urmez si Conservatorul. Eram deja studenta, terminasem anul I la Filologie. Profesorul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a suferit enorm ca nu i-am ascultat sfatul sa fac si Conservatorul, si-mi tot zicea: "Angela, numai in opinci o sa canti toata viata! Voiam sa te vad pe scena Operei, tare mi-as fi dorit sa te ascult in <<Carmen>>!".
- Chiar si asa, in opinci, ati vazut toata lumea si ati incantat milioane de spectatori!
- Dumnezeu m-a ajutat sa calatoresc mult. In afara de Australia si de Noua Zeelanda, am fost peste tot: din Carpatii nostri superbi pana la Niagara si de acolo pana la Zidul Chinezesc, apoi la fiordurile Nordului. Si peste tot am cantat in preasfanta limba romaneasca. Cum va imaginati ca acei oameni, care nu stiau o iota romaneste, erau impresionati?... E fantastic sa te faci inteles doar prin interpretare... Sa va povestesc o intamplare care m-a facut sa plang: eram in turneu in Olanda. Am cantat patru doine, dupacare publicul s-a ridicat in picioare si a aplaudat cu mainile deasupra capului... Dupa spectacol, la cabina, unul m-a intrebat ce voia sa spuna "dui-dui"-ul meu, nu e cumva vorba despre plecarea oilor la munte? Nu pot sa va spun ce impresionata am fost cand l-am auzit pe omul acela... Mi s-au intamplat lucruri neobisnuite: dupa terminarea turneului, impresarul ne-a dus la nunta nepoatei lui. Ce sa cant?! "Mocirita cu trifoi/ M-or petit la maica doi!" In timp ce cantam, mireasa se ridica de la masa, apare in spatele meu si incepe sa cante alaturi de mine intr-o romaneasca perfecta! Habar nu avea romaneste, dar i-a placut asa de mult acest cantec (pe care-l auzise prima oara in interpretarea Floricai Bradu), ca l-a invatat pe de rost...
Pe langa faptul ca e neglijat, folclorul sufera si influente turco-sarbo-arabe... In sudul tarii muzica originala e inghitita de lalaieli orientale adaptate, in vest se aud mai mult tonurile sarbesti, taranul bantuit de fiorii creatiei originale nu mai exista decat in varf de munte, ca plantele ocrotite de lege, dar nu se face aproape nimic pentru cultura muzicala populara! Mai mult chiar, folclorul este acum la periferia culturii si din cauza aparitiei acelor case de discuri, de fapt studiouri de inregistrari, care scot albume "pe banda rulanta". Urmariti ce se intampla cu folclorul? Cred ca sunt cea mai cantata interpreta de folclor din tara. Pe de-o parte ma bucura, dar ma si intristeaza. Va dau un exemplu: "Mocirita cu trifoi", pe care-l canta exact asa, nu stiu cine, si bine-mersi face cariera (pentru ca toata ziua este pe post). Pe nimeni nu intereseaza ca... eu inca traiesc, deci ar trebui sa ma pot bucura de truda mea... Un alt exemplu: vine Marius Dragomir si canta o melodie de-a mea, "Inflorit-o rugutu"", pe care o numeste... "Party in Transilvania". Stiti ca s-a imbogatit?! Cine-i acuza pe acesti "interpreti" de plagiat? Un alt exemplu: "Inima, inima mea,/ Lasa-ma, nu ma durea, ca si pe maicuta mea/ Cand pe mine ma legana./ Maicuta, cand m-ai facut, nimica nu te-o durut/ Numa" un deget la un picior/ C-ai gandit c-oi fi ficior./ Da" cand ai vazut ca-s fata/ Toate te-or durut deodata!". Aceasta piesa este cantata de nu stiu ce formatie, care a retusat pe ici, pe colo cate-un vers si a scos-o in lume ca nou-nouta! Acesti "compozitori" au drepturi de autor, iar noi (pentru ca folclorul este anonim, nu-i asa?!) nu avem nici un drept. Nu stiu daca as putea sa va spun tot ceea ce ma doare... Sa stiti ca m-am pregatit mult pentru aceasta profesie, nimeni nu ma poate "cumpara" sau "vinde". Mi-am pus tot sensul existentei mele in slujba acestei meserii. Am o zestre numeroasa de cantece: sotul meu, coregraf fiind, culegea folclor pentru trupa lui de dansuri. Azi un pic, maine un pic, multe melodii s-au acumulat in timp. Eu culegeam tot timpul, pentru ca m-a inzestrat Dumnezeu cu o ureche foarte buna si prindeam melodia foarte repede. Imi dadeam seama imediat daca o piesa sau alta am mai auzit-o cantata de altcineva sau nu. Oricum, eu am studiat muzica, pot citi la prima vedere o partitura. Daca te respecti si iti respecti meseria, muncesti, inveti, dar nu furi.
"Cand sunt plecata de-acasa, mi-e dor si de garduri" - Printre atatea campanii inchinate folclorului romanesc, ati mai avut timp si pentru viata? Pentru familie?
- Viata unui artist este atat de aglomerata, de trepidanta... Cu toate acestea, daca ar trebui s-o iau de la inceput, acelasi lucru as face. Profesia mea mi-a rapit aproape tot timpul. Cat despre familie, ce sa va spun, rezolvam uneori prin telefon problemele care ar fi trebuit sa fie rezolvate imediat. Noroc ca avea cine sa ma suplineasca in casa. Am avut noroc cu fiica mea, care a crescut in acest climat, este un om integru, care a invatat ce inseamna sa ai responsabilitati, invatand din viata noastra. In momentul in care mi-am ales aceasta profesie, nu am gandit nici o clipa ca nu vor fi greutati, ca totul va fi numai zambete si aplauze... Au fost din belsug si greutati, dar si aplauze... Mi-a fost greu la inceputul carierei. Nu puteam sa-mi termin studiile la zi pentru ca ma casatorisem, eram deja mamica, cantareata angajata. Eram mai mult pe drumuri decat acasa. Nici nu stiti ce greu mi-a fost. Imi luam cursurile cu mine in turnee. Erau sali unde nu aveam lumina electrica. Imi imaginam sa sunt altundeva, singura, ca este liniste ca sa pot invata. Imi cream, practic, lumea mea.
- Aveti o fiica si, oarecum, va calca pe urme...
- Si eu si sotul meu i-am insuflat fiicei noastre, Adriana Angela Alexandrina, aceleasi principii dupa care ne-am condus noi. Ea este o personalitate puternica si si-a ales singura drumul, tot un drum artistic. In perioada studentiei, a reusit sa-si incropeasca o formatie numita "Secret", singura formatie feminina de la noi. Sigur ca aveau si cateva piese din repertoriul meu. Au facut si turnee peste hotare, dar si-au dat seama ca arta nu este asa de bine cotata, pe cata munca trebuie depusa, asa ca fiica mea, ca lider al trupei, a considerat ca este mai bine sa continue activitatea muzicala in Italia, intr-o noua formula - "Secret", italo-romana, dar si ca impresar in cadrul agentiei "Il Manifesto-Hangar". Intre timp face a doua facultate - Managementul. S-a apucat si de pictura. Ce vedeti aici sunt lucrarile ei.
- Cand nu cantati, ce faceti, d-na Angela Buciu?
- Stau aici, in gradina. Am pus de toate in ea: cartofi, ceapa, usturoi, morcovi, varza, tomate, patrunjel, ardei, castraveti... Dar ponderea o au florile. Am de tot soiul, incepand cu ghiocei. Am si vita-de-vie. Dintr-o gradina asa de minunata nu poate lipsi cainele: Big se numeste si se impaca binisor cu cele doua pisici. "Universul" meu este, in linii mari, acelasi. Iubesc prea mult acest "univers", de aceea, probabil, cand eram in turnee, mie imi era dor si de garduri... Tot ce am realizat este cu truda noastra. Nu-mi doresc decat sa fim sanatosi, sa-mi traiasca familia, sa ne bucuram de ce am realizat.Claudiu Ionescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
