Alice Dumitrescu"Televiziunea se face cu talent si cu dragoste"Alice este nascuta sa faca televiziune. Este luminoasa, simpatica, plina de naturalete, are prezenta de spirit, iar "sticla" ecranului o iubeste. Simpla sa aparitie la televizor inlatura orice urma de vulgaritate, iar dialogurile cu telespectatorii se transforma in adevarate mostre de firesc si de bun simt. Departe de lumea can-can-urilor si a vedetismelor, avand ca prioritati dragostea pentru familie si pentru televiziune, Alice poarta si-n viata de zi cu zi, sclipirea si aerul de primavara pe care-l raspandeste in jur.*
"Fac televiziune de la varsta de trei ani, daca se poate spune asa. Atunci am castigat un concurs pentru copii si pana la 12 ani am ramas la acele emisiuni de duminica dimineata cu pionieri, cu poezii, cu animale, cu plante. Aveam si invitati speciali, eu am <<jucat>> alaturi de Ion Lucian, de Iurie Darie. Amuzant este ca tatal meu, care lucreaza de 25 de ani in televiziune, s-a angajat dupa ce am luat eu acel concurs si colegii glumeau mereu pe seama lui, spunand ca a ajuns acolo pentru ca i-a pus pile fie-sa. Seman foarte mult cu tata, el e nascut pe 18, eu pe 21 ianuarie, suntem Varsatori. Nu ma prea pricep eu ce inseamna asta. Cert este ca am o fire foarte optimista, daca nu eram asa, as fi murit de mult. Sunt sincera si directa, uneori prea directa, iar asta de cele mai multe ori m-a ajutat in viata. Se pare ca inca se apreciaza sinceritatea."
- Cum te simteai ca o mica vedeta ce apare in fiecare saptamana pe micul ecran? Cum a fost sa cresti in televiziune?
- Foarte, foarte bine. Eram extrem de incantata cand ma recunosteau pe strada ceilalti copii, la scoala aveam note mai mari, eram si un fel de sefa pe la bloc. Asta chiar daca nu prea aveam eu timp sa bat maidanele, aveam scoala, plus doua zile de inregistrari pentru emisiune. Bunica-mea m-a tot dus pe la inot, handbal, baschet, am luat un premiu doi la patinaj, dar nu sunt eu genul sportiv, asa ca nu s-a lipit nimic de mine, in afara de televiziune. Dragostea pentru televiziune de atunci o pastrez. Tin minte ca am fost tare amarata cand am incheiat colaborarea. Ce sa-i faci, aveam 12 ani, eram "batrani", ne-au inlocuit cu alta generatie.
- Cum ai ajuns sa faci din nou televiziune, cum s-a reinnodat dupa aproape zece ani firul care te leaga de aceasta meserie?
- In "90 am castigat un concurs pentru crainici Tv, dar nu m-am angajat pentru ca eram in anul Iii la Facultatea de Electrotehnica (de care pana la urma m-am lasat). In "93 m-am angajat la Antena 1, dupa un concurs in care trebuia sa concepem o stire. Eu am scris: "Pe 24 mai 1991 s-a nascut un copil senzational, care peste numai un an a inceput sa mearga si sa faca tot felul de chestii geniale". Vorbeam despre fie-mea cea mare. Le-a placut si m-au angajat. Cineva a zis sa ma duc la stiri, dar doamna Doina Anastasiu a pus punctul pe "i": "Pai credeti ca o s-o creada cineva pe Alice daca vine cu vreo stire importanta?". Asa ca am fost redactor si prezentator mai bine de un an la emisiunea pentru copii "Pitici si bunici", apoi am prezentat cateva emisiuni impreuna cu Miruna Coca Cosma, iar din "96 m-am angajat la Televiziunea Romana.
- In ce consta mirajul acesta al televiziunii, ce te-a facut sa-ti doresti atat de mult sa te intorci la ea?
- In televiziune, cel mai mult imi place atmosfera din platou. In copilarie am fost atat de impresionata de making off-ul (filmul despre culise si realizare) emisiunii cu papusile Muppets, de felul in care se intelegeau cei din echipa, care stiau sa si munceasca, dar sa se si distreze, incat mi-am dorit foarte mult sa fac si eu parte din acest proces. Asta-i cel mai important lucru: atmosfera, felul in care te apropii de oameni si muncesti impreuna cu ei. Orice ar zice altii, noi in televiziune avem o echipa sudata. Pot sa fac o paralela pentru ca am lucrat si-n alte parti. Atmosfera este foarte buna in televiziune si profesionalismul este la el acasa. Schimbarile de care s-a tot vorbit se petrec la etajele superioare, iar pe mine nu m-auatins cu nimic. Daca iti vezi de treaba ta si esti bun in ceea ce faci, n-ai probleme, n-are nimeni nimic cu tine.
- Emisiunea care te-a consacrat si te-a facut cunoscuta in toata tara a fost "Alo! Tu alegi" de pe Tvr 2.
- Doina Anastasiu si Mariana Soitu au pornit aceasta emisiune, care apoi a ramas a mea si a Mirunei Dima - noi faceam totul. O emisiune simpla, in direct, ce nu cerea prea multa munca. Singurele care ne mai dadeau de furca erau scrisorile. Da, aveam o gramada de scrisori, aveam fani, ceea ce a fost o mare surpriza pentru mine: nu ma asteptam sa se uite nici dracu" la o astfel de emisiune pe Tvr 2. Dar pe Tvr 1 nu erau emisiuni de muzica usoara si cum romanul vrea sa-si asculte muzica, in cei doi ani si jumatate de existenta, "Alo! Tu alegi" a avut o audienta foarte buna, la care multe emisiuni de divertisment n-au ajuns nici azi. Imi pare rau dupa ea, am facut un proiect pentru Romania 1, dar nu s-a aprobat.
- Era o emisiune de dedicatii muzicale in care sarea si piperul le constituiau dialogurile tale firesti, naturale, sincere, cu telespectatorii. Te pregateai in vreun fel, aveai o strategie?
- Nu aveai cum sa te pregatesti pentru ca nu stiai ce o sa spuna cel de la telefon. M-a sunat odata o telespectatoare si m-a facut albie de porci in direct: "Esti cea mai proasta prezentatoare din televiziune" si altele de genul asta. Era chiar primul telefon din acea seara si m-a demolat, mi-a cazut fata pur si simplu, nu mai puteam sa continuu. Imi ziceam: "Asta e, chiar sunt cea mai proasta prezentatoare si tipa care a sunat e doar prima care si-a dat seama". M-a socat reactia echipei, a colegilor care au venit langa mine, m-au luat cu usurelul, au fost atenti cu mine si m-au ajutat sa-mi revin. Dar asta s-a intamplat o singura data, in rest am doar amintiri placute. M-a sunat un telespectator din Republica Moldova, m-au sunat puscariasele de la inchisoarea de la Targsorul Nou, mi-au scris baietii de la Rahova. Puscariasele imi povesteau despre familiile lor, aveau cate zece copii acasa, ma rugau sa le dedic o melodie. Baietii de la Rahova imi scriau cum au furat, cum i-a prins politia, dedicau melodii iubitelor. Tin minte ca ultima emisiune am avut-o pe 19 septembrie "99, cu o zi inainte de a naste. Aveam pregatita o inregistrare, in caz ca se intampla ceva, dar n-a fost cazul, am dus emisiunea pe picioare.
- Acum prezinti emisiunea "Perechea potrivita" de pe Romania 1. Iti lipseste ritmul alert al transmisiei in direct? Care e stilul tau preferat?
- Singurul stil pe care-l agreez e cel in direct. Prin inregistrare se pierde ritmul, e cu totul altceva. La "Perechea potrivita" imi venea cateodata sa adorm pe garduletul ala, imi lipsea acea stare de direct cand, daca ti-a scapat vrabiuta, asta e, a zburat, n-o mai iei inapoi. La inregistrare, oricat de tare te-ai tine, stii in subconstient ca, daca gresesti ceva, poti sa o iei de la capat. Oricum, "Perechea potrivita" se va incheia la sfarsitul lunii aprilie.
- Ca prezentatoare, nu am deocamdata nici un proiect, nici o propunere concreta. La ora actuala, sunt mult mai pasionata de munca din spatele camerei de luat vederi, sunt scenarista la emisiunea "Ploaia de stele", ce va aparea in mai; imi place sa lucrez la montaj, la procesare. Imi doresc sa produc o emisiune de divertisment. Am o satisfactie mult mai mare cand mi se spune "ai facut o emisiune buna", decat atunci cand ma recunoaste cineva pe strada si zice "uite-o p"aia de la televizor".
- Cu ce amintiri ai ramas de la Concursul Eurovision de anul acesta? Parerile sunt impartite, unii te-au criticat, noi credemca te-ai descurcat foarte bine si te felicitam pentru felul in care ai prezentat.
- Imi pare bine sa aud si astfel de pareri, pentru ca presa m-a facut praf dupa spectacol, astfel ca Eurovision-ul parea sa fie o pata neagra in cariera mea. Am avut ingrozitor de multe emotii, nu ma asteptam la asa ceva. Am impartit aceeasi cabina cu concurentii care mi-au transmis starea lor, tensiunea, emotiile. Adevarul este ca atunci cand Titus Munteanu m-a intrebat daca sunt in stare sa prezint culisele Eurovisionului, am zis ca nu-s. Asta pentru ca nu-s o persoana mondena, nu-i cunosc asa de bine pe cantareti, nu sunt la curent cu barfele. Pana la urma ideea a fost sa nu-i stresam pe cantareti cu te miri ce intrebari, sa incercam sa purtam un dialog cat mai lejer si mai simplu.
- Este munca in televiziune o meserie stresanta care-ti absoarbe toata energia? Mai ai timp si pentru tine, pentru hobby-uri, pentru familie?
- Stresant este poate pentru cei de la stiri, care sunt presati de timp; eu una nu ma simt deloc stresata, imi place munca mea. E drept ca nu mai am timp pentru altele. Mai citesc putin, in schimb cand ajung acasa, televizorul e cel mai bun somnifer pentru mine: cum dau drumul, adorm instantaneu. La petreceri ma duc extrem de rar si doar in cercul meu de prieteni, cum am spus, nu sunt deloc o persoana mondena. Dupa o saptamana de munca, sambata si duminica sunt zilele in care am timp pentru mine. Mai precis, pentru fetele mele. Evident ca nu pot recupera saptamana in care ne-am vazut atat de putin, dar macar in aceste doua zile stam tot timpul impreuna. Andreea are, nici nu-mi vine sa spun, noua ani, iar Maria - sase luni. Andreea mai ia ceva papara ca nu-si face lectiile, iar cea mica e o papusa, inca nu a inceput sa faca prostii, dar are tot timpul. Nu consider ca fetele au fost vreodata o piedica pentru cariera mea, insa, daca ar fi sa o iau de la capat, as face copii un pic mai tarziu. Imi place enorm sa fiu langa ele, ma destind, uit de tot ce mi s-a intamplat peste zi si intru in universul lor.
- Unii spun ca televiziunea se invata, altii ca se fura. Tu esti o raritate: un prezentator de divertisment care imbina bunul simt cu profesionalismul si cu pofta de a face televiziune, de a comunica cu oamenii. Sunt niste calitati studiate, cultivate sau totul tine de firea ta spontana, directa?
- Tine si de firea mea, dar vreau sa spun de la bun inceput ca am o "mama" in televiziune, care m-a angajat, m-a indrumat, m-a invatat - doamna Doina Anastasiu. Televiziunea se si invata dar, cred eu, nu poate fi facuta fara vocatie, fara talent si mai ales fara sa ai dragoste de ea. E - asa cum se spune - o boala, da" nu doare si daca faci ceva cu drag nu se poate sa nu-ti iasa pana la urma. Eu am lucrat opt ani intr-un centru de calcul si cand am ajuns in televiziune am inteles ce inseamna "satisfactia muncii". Credeam ca-i o scorneala, o minciuna comunista. Si mai e ceva. Eu nu fac emisiuni doar asa ca sa fie, sa zic sa am facut. Fac doar ceea ce ma atrage, emisiunile in care ma pot implica. Asta-i secretul. Iulian Ignat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
