O romanca, printre stelele cinematografiei germane
Alexandra Maria Lara S-a nascut in Bucuresti, in 1978, dar la varsta de doar cinci ani, incepea deja o alta viata, in Germania. Fiica a cunoscutului si celebrului pe atunci Valentin Platareanu, actor la Teatrul de Comedie din Bucuresti, Alexandra a emigrat in 1983, impreuna cu parintii ei, catre un viitor mai senin. Telul final al calatoriei - Canada - n-a mai fost insa atins si cei trei romani au ramas in Germania, tara a carei limba au invatat-o in timp record. "Un noroc pentru teatrul german", dupa cum apreciaza revista "Horzu". Din 1992, Valentin Platareanu conduce cu mare succes o scoala particulara de teatru, recunoscuta de stat, iar Alexandra Maria ii farmeca prin talentul si stralucirea ei pe spectatorii si telespectatorii germani.
O tanara stea, cu o spectaculoasa ascensiune pe firmamentul spectacolului. La doar zece ani, in 1989, Alexandra Platareanu a debutat intr-un serial de televiziune de mare succes: "With Love, Rita", dupa care au urmat, insirate pe ata, roluri principale in alte filme Tv: "Mensch, Pia" (1996, serial difuzat pe Zdf), "Moartea vine on line" (1997, un film difuzat pe Rtl), "Increderea este totul" (difuzat, cu mare succes, in februarie anul acesta pe Zdf). Alaturi de filmele pentru micul ecran, Alexandra urca adesea pe scena teatrului din Charlottenburg. Pentru prestatia ei ca actrita de teatru, in 1992 a fost distinsa cu Premiul Else-Adrian, o recunoastere mult ravnita in lumea scenei. Din 1999, cand Alexandra si-a lasat pentru prima oara parintii sa plece singuri in vacantele de familie, ea a devenit si actrita de cinema. De curand, pe ecranele din Germania ruleaza filmul "Fisimatenten", unde frumoasa si talentata romanca apare alaturi de un monstru sacru al cinematografiei internationale, Maximilian Schell. Alte proiecte aflate la o faza finala: "Honolulu", o adaptare dupa un roman german de mare succes ("Crazy") si "Tunelul", un film in care Alexandra joaca rolul unei emigrante sosite din Est. Prea tanara la data plecarii sale din Romania, actrita a folosit din experienta parintilor sai, pe care "i-a stors" de informatii si amintiri. Un bun prilej ca sa-si reaminteasca de tara ei de origine si de spaimele si angoasele emigrarii, care nu se termina o data cu viza de intrare pe pasaport. "O actrita de o imensa sensibilitate si expresivitate, despre care se va vorbi si pe care dorim s-o vedem cat mai des", suna finalul portretului Alexandrei Maria Lara (numele ei de artista), publicat in revista "Horzu". Dar amanunte despre proiectele sale, in interviul acordat in exclusivitate revistei "Formula As".Frumusete latina, farmec carpatin
Sunt fericita sa informez publicul din Romania, prin intermediul unei reviste pe care multi romani din Germania o citesc cu fidelitate, ca am ajuns sa joc alaturi de Maximilian Schell in mod... natural, fara a intreprinde ceva special in acest scop. Pur si simplu, vazandu-ma in cateva dintre cele 20 de filme in carejucasem pana atunci, regizorul Suso Richter m-a intrebat daca nu m-ar tenta sa joc rolul principal in filmul sau, inspirat dintr-o poveste adevarata. Citind scenariul, am spus "da" fara intarziere. Mare mi-a fost surpriza cand, in platouri, l-am intalnit pe maestrul multor generatii de actori germani, marele domn si aristocrat Maximilian Schell.
- Cum au decurs filmarile in compania acestui "monstru sacru" al cinematografiei europene?
- S-a filmat repede si fara prea multe reluari. S-a filmat ca niciodata! Ma socotesc o mare norocoasa. La inceput, nici nu mi-a venit sa cred ca traiam experienta vietii mele. Maestrul Schell este un barbat foarte modest, foarte linistit, asa cum sunt, de altfel, toate marile talente ale cinematografiei. Are o forta si o expresivitate fermecatoare, un dar unic de a-ti inspira incredere si de a te incuraja in modul cel mai colegial cu putinta.
- Vorbind acum despre frumoasa dvs. cariera, de ce ati ales pseudonimul "Lara"?
- Am dorit foarte mult sa-mi pastrez numele de familie, mai ales ca Platareanu are frumoase rezonante in memoria celor de varsta a doua si a treia din Romania. Producatorii germani s-au opus insa. Ei spuneau ca e prea lung, ca nu poate fi pronuntat de public. Am fost nevoita sa ma supun; la varsta de 11 ani, daca ti se ofera ocazia unui rol principal intr-un film de televiziune, nu prea poti rezista tentatiei si ajungi sa consimti chiar si la un astfel de compromis.
- Din 1989, cand ati debutat in "With Love, Rita", pana in 1996, anul rolului principal interpretat in serialul de 16 episoade "Mensch, Pia", ati detinut roluri principale in alte trei filme. Cum ati reusit aceasta performanta?
- Aveam, asadar, 16 ani cand am facut primul serial Tv in zece episoade. La aceasta situatie, am ajuns tot pe cale... naturala, adica mi s-a propus, pur si simplu, rol dupa rol. Regizorul Robert Sigl ("Stella Stellaris") obisnuia sa spuna: "Tu, Alexandra, te-ai facut de neinlocuit pentru regizorii filmelor de televiziune. Publicul admira frumusetea si ingenuitatea ta latina, naturaletea si farmecul tau carpatin inconfundabil".
- Cu un record de sase filme in 1997, trei in 1998 si tot sase in 1999, nu e de mirare ca un important ziar din Berlin va considera "ein Glck fr die deutsche Theater, Film und Fernsehlandschaft" (un noroc pentru teatrul, filmul si televiziunea germana). Cine v-a calauzit pe calea succesului?
- Tata, desigur. De altfel, in vara aceasta voi absolvi Facultatea de Arta Actorului, al carei profesor si proprietar este chiar Valentin Platareanu. Desi am facut atatea filme fara a avea diploma de actor, el a insistat sa urmez o facultate, sa-mi perfectionez tehnica. Astazi, ii dau dreptate. In Europa nu prea functioneaza "romantismul" american, unde o florareasa ajunge un mare star doar fiindca i-a zambit nu-stiu-cum unui regizor. In Europa se tine inca seama de o diploma care confirma studii de specialitate.
- Apropo de America: v-ar tenta o cariera la Hollywood?
- Nu. Succesul de tip Hollywood nu e genul meu. Am lucrat foarte dur sa ma impun aici; am ajuns sa pot sa-mi aleg rolurile, fara a forta, fara ambitii deplasate, fara disperare.
- Dar in Romania?
- Sunteti laureata a Premiului "Else-Adrian", cea mai importanta distinctie acordata actorilor in Germania. Ca urmare, un ziar a titrat: "Alexandra Maria Lara - o actrita de care vom auzi si pe care dorim s-o revedem". Unde va pot vedea romanii?
- Pe canalul Tv Rtl. In sinteze sau reportaje de la Festivalul de la Berlin, unde mi s-a facut, recent, o primire care m-a speriat putin: cu covor rosu si sampanie in holul central al cinematografului Zoopalais. A fost locul in care am vazut cu ani in urma "Patul conjugal", cu Gheorghe Dinica, un film putin inteles de publicul german, dar care mie mi-a placut mult, desi eram foarte tanara pe atunci.Ion Longin PopescuMesaje Pe InternetSpectacol romanesc la Toronto
Stimata d-na Sanziana Pop,
Nu v-am scris de multa vreme si nici macar de Sarbatori n-am apucat s-o fac, desi-mi sunteti in minte mereu si, cand posta vine cu plicul cunoscut, ma umplu de energie. As incerca sa va explic un pic ce se intampla cu mine, de nu pot scrie, ca acum cateva luni. Pesemne ca asta face parte din procesul de adaptare. Nu mai pot scrie nimic citibil pentru ca sufletul mi se face greu si nu pot continua. Asa cum spunea cineva, cand alegi (sau te alege Dumnezeu) ca in viata ta sa se petreaca asa, o mare schimbare, sa traiesti in alt loc decat in tara ta, trebuie sa stii ca e ca si cum o parte din tine s-ar amputa...
Dar iata ca a venit februarie, luna in care suntem nascuti si eu si sotul meu, si am decis sa ne facem cadou un Spectacol Romanesc pe data de 5 februarie. Este vorba de un spectacol de o mare tinuta, in care au evoluat dragii nostri Stela Popescu si Alexandru Arsinel, in care au cantat cu suflet Mirabela Dauer, Horia Moculescu, Gheorghe Turda, acompaniati de Stefan Roth si, surpriza spectacolului dupa parerea mea, doamna Gigi Marga, care e stabilita in S.U.A., se pare de ani buni.
Aceste mari personalitati au umplut scena de frumusete si pe noi, cei cam 700 de romani din sala, de energie! Toate comentariile pe care le-am auzit imediat dupa spectacol si la cateva zile au fost si sunt la superlativ! Unii au spus chiar ca de zece ani n-au mai vazut un astfel de spectacol la Toronto. Iar publicul a fost cald si a vibrat la fiecare gluma, la fiecare melodie, reactionand ca un tot. Se vedea ca majoritatea tine legatura cu tara! Am vazut si barbati puternici, stergandu-si lacrimi fugare, scapate de sub control, la nemuritorul "Noi suntem romani" al domnului Gheorghe Turda.
Am fost surprinsa sa constat ca si Miruna, fetita mea care are sase ani si jumatate, a fost profund impresionata, pentru ca a avut pentru scoala de scris cateva cuvinte despre cum si-a petrecut week-end-ul si, desi vineri am avut o zi plina si duminica la fel, ea a povestit la scoala despre spectacolul romanesc de sambata!
Doamna Gigi Marga, intr-o forma vocala de exceptie, asa cum a prezentat-o d-nul Horia Moculescu, ne-a lasat intr-adevar pe toti muti de uimire. Cu vocea ei puternica si grava a cucerit audienta de la primele note. Publicul a aplaudat-o indelung. Dupa fiecare evolutie, a fiecarui artist, palmele ne erau rosii si nu le mai simteam, dar nu ne opream, fiind fericiti. Cand Horia Moculescu a cantat piesa lui de debut, "De-ai fi tu salcie la mal", de la primele acorduri lumea a inceput sa aplaude, iar la "Morarita" Mirabelei, toata sala canta cu bucurie. La un cantec de-al domnului Turda o tanara a tasnit din sala si i-a fost partenera de dans, cateva acorduri. Cred ca era din Sighet, cum i-a zis si dansul, si o ardeau rau talpile! Pe doamna Stela Popescu si pe domnul Arsinel toti voiau sa-i imbratiseze sau macar sa-i vada de aproape si sa simta ca... miroseau a Romanie!
Desi spectacolul a fost de o mare tinuta si artistii intr-o forma excelenta, poate mi s-a parut, dar am simtit o unda de tristete ascunsa, uneori... Stiu cat de mult lupta artistii si oamenii de litere sa le mentina moralul compatriotilor si de aceea ii felicit si le multumesc tuturor, pentru cadoul oferit. Iar dvs. va multumesc ca-mi dati prilejul sa va impartasesc trairile mele. Luna asta se face un an de cand am indraznit sa va trimit primul meu mesaj si sapte ani de cand va citesc si va iubesc cu aceeasi intensitate. Sa va dea Dumnezeu sanatate si numai bine pentru ca existati si faceti oamenii chiar fericiti.
La mai mare!Liliana Chitoi - Toronto, Canada"V-am descoperit pe Internet si sunt fericita"
Dragii mei,
Ma numesc Paula Sicora si va scriu din Szeged - Ungaria. Ma aflu aici pentru un an ca Itc-student in cadrul unui imens Centru de Cercetari Biologice. Azi v-am descoperit pe Internet (dupa mai multe incercari) si sunt fericita ca o sa pot citi in sfarsit revista mea favorita. Cu drag."Salutari din S.U.A"
Ma numesc Georgeta Tampa si, desi locuiesc acum in Statele Unite, nu v-am uitat. Citesc tot atat de mult "Formula As" ca si in tara. Va multumesc pentru momentele minunate pe care le petrec citind ziarul dvs. Cu multa dragoste,Georgeta
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
