Pe Drumul Soarelui, la Braila M-am nascut intr-un oras de la Dunare, plin de soare si de neprevazut. Mereu curgatoare, apele raului aduceau si duceau cu ele alte si alte intamplari... M-au dus si pe mine, cand am crescut, dar nu destul de departe ca sa uit firul intoarcerii inapoi. Revin mereu in orasul copilariei mele, Braila, pentru a cauta urmele vechilor amintiri: pomisorul din poarta casei, care are acum o coroana imensa si este arbore ocrotit, pragul de lemn, pe care impreuna cu fratii mei cantam cu glasuri pitigaiate "Juna Rodica voioasa trece", indrumati cu energie de tata, care visa sa ne formeze "voci muzicale". Am devenit afoni, in frunte cu dirijorul, respinsi cu totii din corurile liceelor prin care am peregrinat. Totusi, cand ne intalnim in curtea casei noastre de la Braila, mai inganam cantecul, cateodata asa, ca o amintire dintr-un alt timp. Dar nu mai stam pe prag, ca atunci: azi genunchii ne ajung pan? la gura...
Cel mai frumos era pe "Drumul Soarelui", dimineata, cand plecam cu totii la Dunare sa inotam. Ne lasam hainele la nea Vasile ("un leu tinutul"), luam cativa pepeni sa-i avem mai tarziu de mancare, apoi ne luam la lupta cu Dunarea, band apa limpede din mijlocul ei (era atat de curata, ca ne vedeam degetele de la picioare). Seara tarziu, cand ne intorceam catre casa, mamele noastre stateau pironite in mijlocul drumului, speriate sa nu ni se fi intamplat ceva. Le-a ramas numai umbra acolo... Azi, nu mai sunt.
Patima Dunarii era impartita frateste cu placerea plimbarilor prin oras - o adevarata citadela balcanica, populata de fel de fel de nationalitati. "La Armeanu" era o bacanie mica, inghesuita, cu o firma sprijinita de usa, pe care scria: "Zahar candel", "Nahut", "Cafea pisata". Adeseori, plasam cu carbune o sedila sub litera "s",declansand fuga leganata, dupa noi, a bacanului. Ne aducem cu nostalgie aminte de el si de barba lui stufoasa si neagra. Si de vecinii de peste drum: cofetaria "La Stoiciu", de unde cumparam sarailii si braga rece, debitul de tigari "La Maria Popescu", de unde trebuia sa aducem acasa Nationale, Cuvantu? si restu?, frizeria "La Smil", al carei "maestru" nu avea niciodata foarfecii ascutiti, bagand groaza in scafarliile noastre, pravalia de coloniale si delicatese "La Grigore Bezanov"... Si de cate nu ne mai amintim cand ne intoarcem acasa... De libraria "La Cartea de Aur", unde intram cu sfiala, de biblioteca "Petre Armeanu", unde uitam cateodata sa ducem cartile inapoi, de colegii de clasa, de invatatorii si profesorii nostri, de Biloi, Mortu?, Cocosel sau de Clei, fiecare cu hazul si cu porecla lui. Mai erau si serbarile de sfarsit de an, jocurile din Gradina Mare sau din Parcul Monument, plimbarile cu parintii la Lacul Sarat si cu vaporul pe Dunare, la Galati.
Intr-un concediu, am adus intr-o glastra un bradut. L-am sadit in fata intrarii. Azi, varful lui depaseste cu mult streasina casei si acoperisul. Ii ajustez mereu ramurile, sa putem trece nestingheriti. Si pomii copilariei noastre au crescut. Bucurosi ca venim sa-i vedem si ca i-am lasat sa traiasca, infloresc primavara de primavara, dau toamna roade bogate, de care ne bucuram. Vara, fac coroana de umbra si roti de racoare in jurul casei. Stropim iedera si florile cu stropitoarea bunicului. Greblam cu grebla bunicii. Asezam masa afara, cu scaune multe pentru cei care sunt si pentru cei ce-au plecat dintre noi. In parfumul de iasomie, incet-incet, amintirile noastre incep sa miroasa a vara si a Dunare. Abia asteptam sa vina mai repede dimineata, ca sa fugim pe Drumul Soarelui, catre ea. Valeriu Avramescu -
Str. Remus Opreanu nr. 10 A, bl. L3,
sc. A, ap. 3, Constanta Nostalgii basarabene Ma numesc Tamara si sunt nascuta pe 24 ianuarie, in anul 1931, in comuna Oliscani din judetul Orhei. O localitate inecata in praf si noroi, dar cea mai frumoasa din lume pentru sufletul meu. L-a vrajit si pe Stefan cel Mare, care a ajuns pe acolo intr-o lupta cu turcii si a dat locului numele fiicei sale, Olisca (diminutiv de la Olga).
Aici am auzit pentru prima data duiosia nespusa din glasul mamei, care povestea ca padurea noastra este mare, mare de tot, iar in mijloc ascunde o poiana foarte frumoasa, smaltata cu sute de flori. Acolo, in coltisorul acela de rai, ingerasii coboara din cer si pun in iarba copiii care se nasc. Baba Duta, moasa satului, ii ia si ii duce familiei care si i-a dorit. De cate ori vedeam vreo baba cu desaga in spate, credeam ca in sacul ei gros se afla un copil.
Tot glasul mamei mi-a povestit despre un baietel care nu inceta sa ceara paine de-acasa, fugind apoi iarasi la joaca de pe ulita satului. Iar venea, iar cerea, pana cand, intr-o zi, mama l-a intrebat:
- Unde cari tu painea pe care o ceri?
- I-o duc celui mic, raspunse baiatul.
- I-ai dat destul, spuse mama, e timpul sa-ti dea si el tie acum.
Spasit, baiatul merge la copilul cel mic si-i spune:
- N-am paine. Mama zice sa-mi dai si tu mie. E randul tau.
Indata se pomeni ca tine in brate o paine mare si proaspata. Bucuros, a fugit degraba sa duca acasa darul. Mama l-a luat atunci de mana si a mers sa-l vada si ea pe "copilul cel mic".
Condusa de fiul ei, mama ajunge la biserica veche din sat, in fata icoanei Maicii Domnului cu Pruncul in brate.
- Lui i-am dat si El mi-a dat inapoi, glasui baietelul. Botul de mamaliga Timpul a trecut si a venit anul 1940. Venea mereu pe la noi o batranica cu o fetita in brate. O luam si dansam. Imi placea ca era usurica. Parea un fulg. A venit din nou batrana cu ea la noi. Eu aveam bomboane frumos ambalate in staniol. Am alergat sa ii dau. Fetita nu le-a primit, ci a plans cu lacrimi care dor si acum. Dezamagita, intreb bunica de ce nu vrea.
- Nu stie ce e, imi raspunde batrana. Ia da-i o bucata de mamaliga!
Pe-un fund de lemn era o bucata de mamaliga ramasa din ajun. M-am rusinat sa i-o dau.
- Da-i mata!, i-am spus batranei care-o tinea.
Fetita a apucat mamaliga cu amandoua manutele, indesand-o in gura. Darele de lacrimi tot ii mai curgeau pe obraji, dar ochisorii ii straluceau. Masina neagraIntr-o zi, primarul comunei ne-a anuntat discret...
- Fugiti! Vine masina neagra pentru Siberia.
Dar iata ca a sosit si ziua mult asteptata. Prin fata casei noastre curgea armata. Imbracata in costum strajeresc, cu toate insignele si cu stegulet tricolor, stateam in fata portii ore in sir, salutandu-i pe vitejii soldati. Un ostas a ras, spunandu-le camarazilor sai: "Uite, fetita asta ne da onorul in costum strajeresc!". Rusinata de remarca lui am renuntat la costum. In picioarele goale, am fugit in fundul gradinii si m-am urcat in nucul batran. Din varful lui am strigat: "Vin romanii! Au venit romanii!", pana am ragusit. Odata cu mine, oamenii din sat se salutau, si ei, fericiti:
- Au venit romanii!
- Adevarat c-au venit!
Doamne! Va mai veni vreodata un Stefan cel Mare care sa alunge dusmanul din tara? Va mai curge vreodata armata romana prin dreptul casei noastre din Basarabia?
(Cu dragoste, pentru toti cititorii revistei) Tamara Pe Valea Calmatuiului, intr-un sat... Viata m-a despartit de satul meu natal, risipit pe Valea Calmatuiului din Teleorman, dar eu nu l-am uitat si ma intorc decate ori imi este dor. Ajunsa la margine, ma opresc acolo sus, in Dealul Baduleni, imi odihnesc privirea peste sat, vad turla bisericii ce straluceste in zare si spun cu lacrima din coltul ochiului "am ajuns acasa".
In casuta mea de peste garla ma intalnesc seara cu Drumul pulberii, Closca cu puii de aur, Fata cu cobilita, Carul mare, Carul mic... Ma napadesc amintirile. Gandul ma duce in copilarie. Ce fericita am fost cu cei dragi alaturi! Ce frumoase erau obiceiurile copilariei mele! Multe dintre ele nu mai sunt, iar eu le duc dorul. Cu un rest de tinerete ce-mi zornaie in buzunar, imi pregatesc intoarcerea definitiva in satul meu. Am primit mostenire de la cei dragi ciurelul de faina, capisterea de framantat paine. Simt si acum gustul cocociului copt in spuza tastului. Nu pot uita strachina cu lapte in care imi dumica maicuta painea sa se rabuneasca pana ma trezeam eu. Vantul nelinistit al toamnei a stins lumina ochilor dragi mie: parintii si bunica mea. Neputinta mea de a o reaprinde face ca durerea sa nu-mi moara. S-au dus cu totii in cimitirul de sub Dealul Baduleni, sa-si odihneasca viata. Pauna, Tudora, Traian - nume dragi, in trei cruci, pentru eternitate. Cat voi trai, mereu imi va fi dor de ei.
In amintirea timpului ce nu se mai intoarce, am pus in traista parintilor mei patru anotimpuri, un colt de amintire, o bucata de copilarie si le-am atarnat pe toate in cornul boului de la jug. Ma pregatesc sa merg si eu dupa ele, in satul meu risipit pe frumoasa Vale a Calmatuiului. Iosif Gica -
Str. Soveja nr. 68, bl. O1, ap. 68, Constanta Pe drumuri BucovineneEternizata de Eminescu, "dulcea Bucovina" este un rai romanesc, care si-a pastrat neatinse insemnele: privelisti de vis, oameni harnici si gospodari, respectul credintei si al traditiei. O calatorie pe aceste meleaguri, cu nimic mai prejos de orice alt paradis de pe harta turistica a lumii, bucura in egala masura ochiul, mintea si sufletulVatra Dornei Situata in sud-estul judetului Suceava, Depresiunea Dornelor este imprejmuita ca o fortareata de inaltimi carpatice (Muntii Giumalau, Rarau, Suhard) si de parfumul peren al fagilor si brazilor semeti. Iarna-i frig si multa zapada, vara - o explozie de culori si de prospetime. De la apreciabila sa altitudine de 810 m, Vatra Dornei nu este numai o renumita statiune balneo-climaterica, ci si "comandamentul" Antrec-ului din judetul Suceava, ce numara - la cinci ani de la infiintare - 100 de pensiuni omologate. In mare parte, acestea sunt catalogate cu doua margarete (dupa modelul austriac, s-au inlocuit stelele cu florile), ceea ce inseamna: intrare separata pentru turisti, telefon, un grup sanitar la doua camere, apa calda, acces la bucatarie. Pret: 10-12 dolari/camera de doua persoane. Pentru pensiunile cu trei margarete: grup sanitar propriu, Tv color in camera, pretul este de 20 dolari. Indiferent de margarete, puteti alege varianta pensiunii complete, cu trei mese/zi. In cei 10 dolari, pot intra toate specialitatile moldovenesti, de la sarmalutele premiate de doua ori la Festivalul Sarmalelor, la ciorba de ciocanele, tocinei cu smantana sau pastrav la cobza (afumat in crengi de brad). Oricum, meniul se bazeaza pe produse naturale. Pe langa masa si cazare, se pot adauga, dupa voie, plimbari cu sania trasa de cal, cina festiva, spectacol folcloric, foc de tabara, vizita la stana si ceva aventura: sarituri cu parapanta, plimbari cu biciclete de munte, coborare cu barca pe raul Bistrita (river-rafting).
La Vatra Dornei se poate ajunge cu trenul (accelerat direct de la Bucuresti), avionul (la 100 km este aeroportul Suceava) sau masina (drumurile E576, Dn 17). De aici, puteti alege un traseu montan - vara 6 ore pana la cabana Giumalau, 10 pana la Rarau, 3 pana la Obcina Mica - sau un traseu al manastirilor. Acesta din urma poate fi organizat de Antrec la pretul de 100 de dolari pentru cazare si masa timp de patru zile si transport la manastirile din patrimoniu Unesco: Humor, Sucevita, Moldovita, Voronet, Arbore.
Daca doriti sa innoptati in Vatra Dornei, puteti alege una dintre cele patru pensiuni Antrec sau un hotel ("Maestro" - 3 stele 300.000/loc, "Bucovina" - 2 stele, 250.000/ single, 350/dubla).
Iata cateva dintre atractiile orasului:
Parcul. Un parc mare si frumos, cu patinoar, cu o alee plina de statuile marilor nostri scriitori si muzicieni, cu chioscuri din acelea in care canta fanfara si cu celebrele veverite.
Partiile. Prima dintre ele se invecineaza cu parcul si este de marime medie si mai putin abrupta, babyski - 2000 lei, teleski - 7000 lei. Inchiriere echipament complet ski: 20.000 lei/ora sau 100.000/zi, iar saniuta 10.000/ora. Cea de-a doua partie necesita folosirea celui mai lung telescaun din tara: 6 km (dus - 20.000 lei, dus-intors - 30.000 lei). Infofoliti-va bine pentru cele 30 de minute de urcare. Partia este foarte lunga, insa nu are grad inalt de dificultate.
Muzeul de etnografie. Un muzeu viu, in care se organizeaza, pentru grupuri de turisti, sezatori, spectacole de datini si obiceiuri. Muzeul are doua expozitii tematice permanente - "Drumul bradului", de la padure pana la plutarit si "Pastoritul in Muntii Dornei". "Un muzeu viu, atat al obiectelor, cat si al gandurilor si starilor de suflet", cum ne-a spus prof. Ion Cruceanu ce si-a deschis in muzeu un atelier de creatie fabulos, despre miturile taranului din zona de munte. Ciocanesti
La 20 de kilometri de Vatra Dornei, kilometri ce pot fi strabatuti cu autobuzul (de la autogara, pe ruta Iacobeni-Carlibaba) se afla acest sat clasic al turismului rural romanesc. Frumusetea locurilor - cu dealurile molcome, padurile adanci, curbele Bistritei - se impleteste cu splendoarea multor case brodate cu gust si simplitate, asemenea unui costum popular, cu traditiile in care un loc aparte il are incondeierea oualor si, nu in ultimul rand, cu ospitalitatea oamenilor. Ciocanestiul - denumire ce s-a nascut, pare-se, datorita numeroaselor familii cu numele Ciocan - a fost intotdeauna un sat de gospodari, cunoscuti in tot judetul pentru harnicia lor. Aici gasiti si fosti plutasi de pe Bistrita ce-si deapana cu placere la un pahar de vin amintirile unei meserii disparute. Antrec-ul are la Ciocanesti cinci pensiuni de doua margarete, omologate, cu cate doua-trei camere, apa calda, televizor, telefon. O alternativa a televizorului ar fi plimbarile prin padure, scaldatul in Bistrita, culesul fragilor, zmeurei, afinilor. Iarna, dealurile din imprejurimi devin gazdele schiurilor si saniutelor.
Recomandarea noastra in Ciocanesti se indreapta spre pensiunea "Moraru Laurentia". Una dintre cele mai frumoase case din sat, destinata exclusiv turistilor, cu trei camere mari, unul sau doua paturi, o bucatarie pe masura si o baie. In casa domneste curatenia si un parfum intim, tihnit, iar in curte animalele accentueaza un decor bucolic deloc exagerat. Cat despre mancare, "le facem ce-i mai bun", spune gospodina. "Nu dam in fiecare zi turistilor aceeasi mancare. Avem de unde alege." Vama Este una dintre cele mai vechi localitati bucovinene, prima sa atestare documentara datand din 1408. A fost un punct devama pentru negustorii sositi din Transilvania si Maramures, iar apoi granita intre Moldova si Imperiul Habsburgic. Ca o dovada a acestei istorii au ramas nu numai numele si influentele asupra populatiei (in mare parte pozitive), ci si doua obiective ce atrag turistii. Primul este Cimitirul Eroilor, iar al doilea "Stalpul lui Voda" - o columna de piatra, inalta de sase metri, ridicata de voievodul Mihai Racovita in urma unei campanii militare victorioase in 1717.
In afara amprentei istorice, Vama are si un alt avantaj turistic: amplasamentul. Se afla in chiar mijlocul judetului Suceava, la 55 km de capitala, 50 km de Vatra Dornei, 15 km de Manastirea Voronet si tot 15 km de Manastirea Moldovita. Cu padurile, dealurile si plaiurile sale este perfecta pentru cei ce iubesc spatiile largi, aerul curat, drumetiile.
Punctul de pornire este gara, o gara cocheta si nou-nouta, renovata in "99, la implinirea a 110 ani de la inaugurarea liniei ferate Moldovita-Vama. De altfel, grupurile mai instarite de turisti pot inchiria pentru o calatorie inedita locomotiva de epoca, cu aburi. Pensiunea Orsivski Pe langa cele doua camere pentru innoptat, aici veti gasi o oferta mult mai tentanta: muzeul de familie, cu exponate datand din vremea strabunicilor. Puteti admira trei icoane cu o vechime de 200 de ani, componente ale costumului traditional femeiesc (camasa cu altita, catrinta, baticul, bundita), barbatesc (chimirul, itarii), obiecte de uz specific zonei (stergare, laicere, macaturi), obiecte de uz gospodaresc (piua, cofita, fierul de calcat cu carbuni, roata de tors, fusul, vartelnita), oua incondeiate. Casa Nicolescu O casa veche de doua secole, ce adaposteste un muzeu fascinant. Punctele sale forte sunt camasa si fluierul strabunicului, camasile bunicii, un butoias de tuica de luat in padure la lucru, piua de batut graul de acum 200 de ani, panglica tricolora originala de la o intalnire a Cenaclului "Junimea", precum si calendare cu insemnari pline de emotie de la jumatatea secolului. Un razboi de tesut si o carte groasa, in germana, cu date despre Bucovina, editata pe vremea lui Franz Joseph, completeaza acest muzeu ce nu poate lasa rece un iubitor al traditiei romanesti. Pensiunea Aurora Stil cabana, sase camere, trei bai, un living si doua terase, perfecte pentru serile de vara. Pensiunea Nicolae Calinescu Este chintesenta turismului rural. O casa speciala pentru turisti, cu doua camere frumoase, grup sanitar, bucatarie si o mica terasa. O gospodina desavarsita (nu cumva sa plecati fara sa gustati o mamaliguta din cartofi). Un mat care toarce la gura sobei, un grajd plin cu animale. Iarna - plimbari cu sania trasa de Doinita, un cal superb, vara puteti poposi la minicabana familiei Calinescu, din inima padurii. Casa Calin Cea mai moderna si eleganta pensiune Antrec din zona. La intrare, te intampina un living de 60-70 m2 cu un semineu in care troznesc lemnele si cu o aparatura audio ce poate transforma sala intr-un ring de dans. La etaj, se gasesc trei grupuri sanitare si sapte camere. Doua dintre acestea pot functiona calitativ la trei margarete, fiind mai spatioase si mai frumoase decat cele ale hotelurilor de doua stele. Ospitalitatea gazdelor rivalizeaza cu cea a taranilor bucovineni, plusul fiind aici dat de confort si de... lipsa vitrinelor si bibelourilor care in multe cazuri sufoca incaperile.Vatra Moldovitei La 15 kilometri de Vama, se gasesc alte trei pensiuni Antrec, trei case impunatoare: pensiunea Popiuc, pensiunea Moraru (patru camere), la 100 m de poarta Manastirii Moldovita, si pensiunea Bujoreanu (sase camere) ce are in spate o partie excelenta, care in cazul unei amenajari ar face deliciul iubitorilor sporturilor de iarna. La 32 kilometri de Vatra Moldovitei, se afla Manastirea Sucevita. Iulian Ignat
Fotografiile autorului
Asociatia NationalA A Turismului Rural Ecologic Si Cultural -
Antrec Bucuresti: 01/223.70.24; 01/311.28.45.
Antrec Vatra Dornei: 030/37.13.06; 030/37.42.38.
Autogara Vatra Dornei: 030/37.12.52.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
