Un As al presei, despre mierea si otrava ei
Cristian Tudor Popescu
Redactor-sef al cotidianului "Adevarul"
"Presa este ca tara: nici mai buna, nici mai rea"- D-le Cristian Tudor Popescu, de curand, Clubul Roman de Presa a dat publicitatii un protest adresat noului Guvern condus de d-l Mugur Isarescu. Ce trebuie sa citim in comunicatul cu pricina? E chiar atat de grav pentru presa ca Tva-ul a crescut cu cateva procente?
- E foarte grav. E o gafa. Tva-ul e un lucru normal in orice tara, dar nicaieri nu exista o cota atat de mare impusa presei. In Franta, Germania, Suedia, se practica un Tva de 4-5%. Noi am trecut brusc la 19%, in ton cu absurditatea in care traim. Primul ministru a recunoscut acest fapt si a promis masuri reparatorii. Ar fi bine sa le urgenteze. Presa nu are nevoie de sprijin, ci de corectitudine legislativa. Altfel, risca sa intre curand intr-o criza financiara fara iesire. Stam foarte prost. La noi, tirajul ziarelor e anormal de mic. Ca termen de comparatie, in Ungaria, tirajul mediu al unui cotidian central este de 500.000-600.000 de exemplare.
- Cum se explica acest decalaj? Nu cumva de vina este calitatea - uneori indoielnica a publicatiilor romanesti?
- Sondajele de care dispunem arata altceva. Pana sa ajungem la calitate, ne omoara contextul economic mizer in care ne zbatem cu totii. Oamenii nu mai au bani. Intre un ziar si o paine, ei aleg, fireste, painea. Noi, cei din conducerea "Adevarului", stam tot timpul cu ochii pe tiraj si abonamente, asa cum stau aviatorii cu privirea atintita pe cadranele de altitudine. Concluzia este ca tirajul creste si scade neliniar, in timp ce numarul cititorilor din Romania ramane, practic, constant. Asta inseamna ca cei care cumpara ziare fac parte dintr-o categorie sociala relativ restransa - categoria oamenilor care nu depind direct de inflatie sau de cursul ascendent al dolarului. Deja am atins o limita. Atunci cand se produce, cresterea tirajului apartine unor momente singulare, cum a fost sosirea fostului rege Mihai fara acceptul guvernului din acea vreme. Ziarul nostru republican a publicat in exclusivitate fotografia regelui in usa avionului. Si asta ne-a marit tirajul. Altfel, in actuala situatie economica, nu ne facem nici o iluzie. Important e sa ne pastram cititorii si sa ramanem un cat mai bun furnizor de opinie. Ne obliga concurenta celorlalte ziare, dar mai ales televiziunea. Concurenta Tv este devastatoare. Peste 70% din piata de publicitate este luata de audio-vizual.
- Nu cumva, in numele acestei concurente, presa scrisa face concesii nepermise senzationalului ieftin, agresivitatii si negatiei cu orice pret? Nu cumva tirajele scad si din aceasta cauza? Vine o zi cand oamenii se satura de babe spanzurate de grinda si de false dezvaluiri.
- Toata presa lumii acesteia face la fel. Dintotdeauna, cel mai bine s-au vandut insulta si barfa. Dar chiar daca nu faci acest lucru programatic, sunt situatii cand trebuie sa creezi evenimentul, sa exagerezi. E vorba de ceea ce noi numim "Ziua cainilor striviti", ziua in care esti obligat sa te ocupi si de fleacuri. Asa s-a intamplat cu o stire de doi lei, despre o biata lacusta care mancase cateva fire de porumb la Arad. Un titlu apocaliptic - "Lacusta marocana se napusteste asupra Romaniei" - si o fotografie pe masura, au suplinit lipsa evenimentului de pe prima pagina. Exagerarea intra in reteta meseriei, important e sa nu minti, sa nu dai curs oricarei elucubratii. Daca cineva declara ca a vazut un sarpe portocaliu pe cer, asta nu e o informatie. Va mai amintiti scandalul provocat de Vadim Tudor, cu Rona Hartner. Ziarul "Adevarul" s-a delimitat, refuzand sa publice aceasta "stire". Chiar daca "Nationalul" ne-a injurat din aceasta cauza, trei zile mai tarziu si-a cerut public scuze. O inventie nu poate fi sub nici un motiv subiect de presa.
- Nu credeti ca presa putea sa ajute mai mult Romania? Modelul acesta negativ, cultivat de multe ziare, nu se regaseste cumva si in mentalitatea defetista a romanului de astazi? Oamenii au nevoie sa fie incurajati!
- Sincer sa fiu, nu cred in caracterul educativ al presei. Daca nu vrem sa ne intoarcem la comunism, e bine sa lasam presa libera, chiar si atunci cand exagereaza si critica in exces. Nu sunt de acord cu ziare de genul "Atac la persoana", cu obscenul, scabrosul si prostul gust promovate de televiziunile patriei, dar trebuie sa intelegem ca presa e un animal, fie el parfumat si cu fundita, cum e in Occident, fie jegos, cu blana plina de scaieti - cum este la noi. Problema pentru un sef de publicatie este cum sa faca fata unei concurente neloiale. Prin ce mijloace si cu ce pret sustii o presa serioasa, profesionista. Tentatia de a face ce fac altii e mare. Noi, la "Adevarul", ne ferim de senzationalul ieftin. E suficient ca, atunci cand ai o crima oribila, sa dai o fotografie de prim plan macabra, oribila. Noi nu facem asa ceva si ma bucur sa aflu ca in Franta asemenea imagini sunt interzise. Daca Parlamentul roman ar impune o asemenea lege si la noi, as fi primul care sa o aplaude.
- Ca vrem sau nu, presa joaca un anume rol in viata cetatii. Va vine in minte un moment fast, pe care sa-l legati de presa? Ce a facut bine si ce a facut rau pana acum media romaneasca?
- Nu vreau si nici nu am distanta necesara pentru a generaliza. Asemenea momente exista, insa. Un moment fast pentru ziaristi il reprezinta mineriadele. Cand totul parea scapat de sub control, ultima reduta ramasese presa. Imi amintesc foarte bine acele clipe. Deja primisem numeroase amenintari, incat mi-am trimis familia in provincie ca sa o protejez. Am vorbit la Tv si am scris cu toata duritatea impotriva lui Miron Cozma. La fel au procedat si alti ziaristi. Felul in care au relatat de la fata locului evenimentele, riscurilepe care si le-au asumat in acele zile - toate dovedesc ca, in ciuda oricaror derapaje, presa romana s-a maturizat. Nu acelasi lucru pot spune despre penibila campanie starnita pe seama "cutremurului" de pe 15 ianuarie. Cum poti sa dai credit unei persoane zdruncinate psihic, care aparea la televizor incaltata in adidasi si cu cravata la gat? Si mai uimit sunt de tacerea autoritatilor. Elucubratiile "profesorului" Hancu atingeau, in definitiv, o problema a sigurantei nationale. Trebuiau operate niste arestari: cineva trebuia pana acum sa plateasca pentru pierderile suferite de unii oameni in acele zile. N-a fost joaca. Preturile la case au scazut simtitor, puteam sa avem o psihoza de masa. Din pacate, s-a trecut prea usor peste acest episod.
- Prin profesionalism si echilibru, ziarul "Adevarul" si-a castigat increderea de durata a cititorilor sai. Conduceti detasat in topul tirajelor. Cum se vede lumea presei din varful plutonului? Ce betesuguri mai vechi sau mai noi persista inca?
- E greu de spus. In primul rand, ma nemultumeste faptul ca exista inca o mare confuzie a valorilor. Media romaneasca a fost invadata de lideri de opinie si analisti politici fara nici un fundament. Faptul ca iti apare excesiv de usor semnatura in presa a facut posibila, printre altele, impostura crasa si senina. Apoi, ma deranjeaza cumplit tipul de gazetarie facuta pe bani negri. Cum e posibil sa castigi mai mult nescriind despre cineva, decat scriind? Cand vezi ziare cu 7.000-8.000 tiraj impanate de publicitate, iti dai seama ca la noi totul e posibil.
- Nu avem inca piata pentru asa ceva. Nici macar pentru reviste tip "Playboy". Costa prea scump si, cum ziceam, cititorul roman este sarac. Iti trebuie mult curaj si multi bani ca sa investesti acum, asteptand o piata viabila peste ani si ani. In orice caz, disparitia saptamanalelor "Expres" si "Zig-zag" trebuie pusa fata in fata cu succesul revistei dvs., "Formula As". E o formula foarte bine gasita. A reusit sa prinda o nisa exceptionala de receptare. Nu e putin lucru sa redescoperi spatiul familiei fara a face nici un rabat de la calitate. Mai mult chiar, "Formula As" s-a apropiat curajos de cultura, in paginile revistei citind asiduu rubrica regretatului Mircea Nedelciu, foarte bune reportaje de factura literara. Poate un ziar sa fie si popular, si de tinuta? "Formula As", care inteleg ca implineste acum 400 de numere, dovedeste ca presa romana saptamanala nu e lipsita de profesionisti.
- V-as propune un mic joc al imaginatiei. Cum vedeti presa noastra peste zece ani, sa zicem?
- Imi cereti prea mult. Eu nu stiu spre ce va evolua Romania, darmite presa. In orice caz, presa va fi ca tara: - nici mai buna, nici mai rea.
Sorin Preda
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
