Zilele intunecoase ale iernii par sa nu se mai sfarseasca. Suntem prost dispusi si deprimati si toata lumea ne sfatuieste cum sa scapam de mohoreala ce ne-a cuprins: plecati undeva in sud ca sa scapati de ceata, cautati mai multa lumina, invitati-va prietenii si iesiti din starea de amorteala, faceti sport, tineti o cura, luati vitamina C...
Toate bune si frumoase, dar lipseste exact acel "ceva" care sa ne scoata din criza. Si care exista. Este vorba despre o reteta al carei autor, profesorul american Martin Seligman, se numara printre cei mai renumiti specialisti in studierea si vindecarea bolilor depresive. Stie cum trebuie sa luptam impotriva melancoliei si tristetii, in fata carora ne simtim dezarmati.
In primul rand: raul trebuie combatut de la radacina. Depresiile psihice, de care sufera atata lume, au de fapt doua faze: la-nceput, simtim ca totul devine anevoios si ca lucrurile merg tot mai greu. N-avem nici un elan, n-avem energie si nu ne mai bucuram de nimic. Pe urma, incepe sa functioneze creierul. In mintea noastra se deruleaza adevarate filme: imagini insorite dupa care tanjim, dar si povesti agresive in care le platim cu varf si-ndesat celor ce ne-au facut zile fripte. Dupa care urmeaza autoindemnuri la rezistenta: aduna-ti puterile, nu te lasa coplesit!
Instructiuni pentru stoparea gandurilor negre
Gandurile acestea, in fond monologurile noastre interioare, sunt punctul de pornire al retetei psihologice pentru combaterea depresiilor sufletesti. O data cuibarite, ele sunt greu de oprit: se inlantuie ca mataniile, se rotesc permanent in cap ca o placa stricata de patefon. Ca niste rozatoare neobosite, dialogurile pesimiste cu noi insine rup bucata dupa bucata din constiinta noastra de sine. Iar daca le alungam, revin automat, in secunda urmatoare, ca stolurile de ciori.
Ce sa facem? Sa asteptam sa vina primavara? Iata cele cinci faze cu ajutorul carora vom reusi sa iesim - pas cu pas - din starea depresiva in care ne aflam. Unii scapa foarte simplu si usor din mlastina de ganduri in care s-au scufundat: se duc la prima usa sau la primul perete ce le ies in cale, o (il) lovesc cu palma si urla cat pot de tare: "Stop!". Metoda folosita se cheama, fireste, "stoparea gandurilor". Nu e prea delicata si nu poate fi practicata - in forma ei cea mai simpla - in public. Dar este foarte eficienta. Altii nu lovesc peretele, ci isi lovesc palmele sau folosesc clopotelul (ca presedintii de adunari), al carui clinchet pune capat dezordinii din mintea lor. Sau, de ce nu, le ordona tare si raspicat propriilor ganduri sa se potoleasca (ca arbitrii de tenis cand spectatorii devin prea galagiosi: "Liniste, va rugam!").
Urlati, o data pe zi, dar din rasputeri
Profesorul Seligman le recomanda persoanelor depresive sa poarte la incheietura mainii un elastic cu care sa se ciupeasca atunci cand gandurile sumbre (de iarna) nu se mai opresc. Sau sa aiba permanent la ele cuvantul "Stop": ca talisman in portmoneu, inramat pe birou sau pus la vedere, indiferent unde - langa soba de gatit, langa calendar sau langa telefon - acolo unde caruselul gandurilor ne chinuie cel mai frecvent. Oare chiar ajuta? Faceti urmatorul test: ganditi-va la ceva gustos - o chifla proaspata, scoasa chiar acum din cuptor sau o inghetata cu frisca si sos de zmeura fierbinte. Simtiti ca va lasa gura apa? Da? Ei bine, ridicati-va, loviti cu palma peretele si urlati cat va tin puterile: "Stop". Observati ce se-ntampla? Instantaneu, pofta si senzatia de placere dispar pentru ca redeveniti constienti ca este vorba de o iluzie. Inseamna ca trucul functioneaza. Dupa ce-ati invatat - repetand de vreo 20 de ori - sa urlati cuvantul "Stop" (dar din rarunchi, caci altfel efectul este nul), este suficient s-o faceti o singura data, in fiecare dimineata. Pentru restul zilei sunt suficiente elasticul de la incheietura mainii si cuvantul "Stop" care sare-n ochi la tot pasul.
Invatati din trucurile folosite de actori
Stoparea alunga, deci, gandurile negre. Dar pentru ca ele sa nu revina, este indicat sa va abateti atentia spre altceva, folosind trucul atat de util al actorilor profesionisti. In film sau pe scena, acestia trebuie sa treaca repede de la o stare sufleteasca la alta, de la dragoste la ura, de la furie la blandete sau de la tristete la bucurie. Puteti s-o faceti si dvs., concentrandu-va cateva secunde asupra unui obiect neutru si inert, de pilda o pietricica sau o bila pe care sa le priviti in stari diferite: cu duiosie, cu dispret, cu veselie sau ironie, cu infinita uimire, asa cum fac copiii cand casca gura la ceva. Si... chiar sa le puneti pe limba ca sa vedeti ce gust au. Cand toate simturile se concentreaza asupra acestui obiect, gandurile stopate sunt impiedicate sa mai revina.
Dar profesorul Seligman mai recomanda si alte trucuri...
Notati-va gandurile sumbre
Notati tot ce va apasa, pentru ca astfel gandurile "se simt" luate-n serios si "stiu" ca nu trebuie sa-si tot anunte prezenta o data ce dvs. le-ati luat la cunostinta. Si planificati-le; de pilda: diseara o sa ma gandesc la cutare problema. In cazurile mai grave, este bine sa li se rezerve zilnic o ora, poate chiar impreuna cu o persoana de incredere, cu care sa le discutati, ascultand eventual si problemele ei.
"Dialogurile" cu dvs. despre dvs.
Nu numai prietenii ne pot fi parteneri de dialog, ci si noi insine. Si cu noi reusim la fel de bine sa le dam de cap gandurilor negre, respectand urmatoarea schema recomandata de profesorul Seligman:
1. Motivul. Gandirea negativa are un punct de plecare ce trebuie privit cu multa atentie. De unde vine nemultumirea? Sa zicem ca de la vremea mohorata care ne indispune total, de la problemele de la locul de munca, de la intreruperea unui regim de slabit de la care am asteptat enorm.
2. Aprecierea. O data gasite radacinile raului, e cazul sa le apreciem obiectiv. De pilda: ma dispretuiesc pentru ca iarasi n-am reusit sa tin un regim de slabit; sunt incapabil(a) sa scap de straturile de kilograme care ma invelesc, ne spunem de obicei, cu obida. O abatere neinsemnata de cateva calorii de la regimul impus li se pare multora un esec personal total, ea devenind un motiv de autocritica, in loc sa fie unul de mandrie pentru perseverenta dovedita in celelalte zile. "Am dat-o in bara, dar nu e un capat de lume: data viitoare voi izbuti!"
3. Sansele. Cei care apuca sa recunoasca faptul ca autoaprecierile sunt mult prea negative, vor descoperi - cu siguranta- sansele unui altfel de comportament vizavi de ei insisi. Nu va luati judecatile drept sacrosante. Nu suntem toti geniali si intelepti. Petrecem cu noi insine 24 de ore din 24 de ore si-ar trebui ca noi sa ne cunoastem cel mai bine - dar nu este asa!
Multe ganduri si chiar si felul nostru de a privi si a intelege lumea dateaza din timpuri preconstiente, demult trecute, majoritatea din cea mai frageda copilarie. Acest adevar il descopera iar si iar psihoterapeutii. Si aceste structuri ale gandirii raman adeseori stabile pe parcursul intregii vieti, desi nu mai corespund.
O autoimagine falsa pentru toata viata?
Persoanele care in copilarie si-au notat intr-un jurnal gandurile despre lucrurile placute, o vor face si la 80 de ani, cu alte cuvinte, cu experiente si exemple noi, dar au aceeasi stare sufleteasca. La fel se-ntampla si cu gandurile negative si asta inseamna ca noi nu reactionam si nu gandim obiectiv, ci apelam mereu la intreaga noastra experienta de viata: spaime din copilarie imprimate adanc, o timiditate innascuta poate, esecuri scolare, desconsiderarea talentelor si dorintelor noastre intr-o etapa timpurie din viata - toate astea ne marcheaza gandirea chiar si dupa ce am ajuns la maturitate. Si chiar daca astazi suntem niste oameni capabili, activi si curajosi, gandurile noastre pot sa sugereze contrariul. Foarte putini sunt cei mandri si siguri de ei. De aceea si este asa de importanta stoparea gandurilor, pentru ca vocea din capul nostru ne spune foarte rar adevarul despre noi, facandu-ne adeseori viata amara. Iar daca in anotimpul acesta trist, culorile sunt si ele mohorate si sterse, suntem si mai nemultumiti de propria noastra persoana, de parca noi am fi direct raspunzatori pentru starea vremii si starea lumii. Si nu suntem.
Nu uitati: elasticul va asteapta!
Optimismul se poate invata
Psihologul american Martin Seligman se numara printre autoritatile de frunte din domeniul cercetarii motivatiei. In cartea sa "Nu-i mangaiati pe pesimisti", el ofera indrumari "solide" pentru detectarea si modificarea autoaprecierilor care in general sunt exagerat de negative.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
