Cilindrul de beton din centrul Pietei, ramas acolo ca o borna a amintirii, a fost multi ani afumat de lacrimile lumanarilor stinse pe piatra rece, acoperit tot timpul de florile celor ce nu uitau.
...Au venit alegerile, s-au separat ape, s-au facut aliante, s-au dezmembrat prietenii - dar nimeni n-a avut curajul sa darame simbolul de beton. "Emanatia Revolutiei" pastra - inexplicabil - un soi de teama (sau respect) de-a pune in acel loc altceva. Centrul Pietei ramasese asa, afumat si trist, ca o inima sangeranda, inconjurat (gratie regulilor de circulatie) de masini si de oameni, ca-ntr-o procesiune eterna...
...Si iar au venit alegeri, limpeziri si schimbari. Numai bontul de beton din Piata Romana ramanea neatins. Simbolul Revolutiei mai traia. S-a propus chiar ridicarea unui monument al evenimentelor din "89. Proiectul a fost scos la concurs. Dar intr-o buna zi, tubul de beton a disparut fara urma. Centrul Pietei, ca o inima mare, se subtia - pe zi ce trecea. Locul lui nu a fost luat de nimic. Brusc, edilii si sculptorii isi pierdusera imaginatia si harul...
Astazi, din amintirea noptii insangerate de iarna a mai ramas doar o limba de asfalt, pe care sta stinghera si neobservata o troita de lemn, sprijinita (cand si cand) de cateva coroane de flori. Troita Revolutiei - "marime" a amintirii noastre. Din ce in ce mai estompata, din ce in ce mai...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
