Stirea cu pricina e pe cat de corecta, pe atat de amputata moral. Altfel spus, inlocuind cauza cu efectul, rezulta ca profesorii au pretentii absurde, ca nu inteleg greutatile prin care trece tara etc. Ce mai conteaza ca dublarea invocata se aplica unui mizer salariu de 800.000 de lei? Ce mai conteaza ca elevii isi iau notite cu manusile in maini, iar dascalii lor raman cu salariul neplatit chiar in ziua de Craciun? Sa fie limpede: aici nu e vorba de bani, ci de umilinta.
Este rusinos tot ce se intampla in jurul acestei greve: indiferenta guvernantilor, atenti doar la miscarile de balet sindical din Cfr; comunicatele tot mai agresive emise de Ministerul Educatiei sau presiunile crescande ale inspectoratelor scolare. De ce atatea amenintari? Cui folosesc derapajele mediatice menite sa sublinieze doar o singura revendicare: dublarea salariului?
In avalansele si frigul crancen de afara, greva profesorilor ar fi trecut, probabil, neobservata. Indiscutabil, organizatorii ar fi trebuit sa-si aleaga un moment mai prielnic decat saptamana de dinaintea vacantei. Ce mai conteaza acum? Exasperati, profesorii au simtit ca nu se mai poate. Daca dorea sa fie corecta, Televiziunea Romana trebuia sa anunte ca profesorii cer nu dublarea salariilor, ci dreptul elementar de a-si cumpara o carte, un costum nou si o pereche de pantofi, dreptul de a-si plati intretinerea si de a nu mai sta intr-o sala incalzita doar de suflarea elevilor.
Probabil, greva se va stinge de la sine, cu infiintarea unei comisii si cateva promisiuni. Nicaieri in lume, asemenea actiuni nu reusesc sa obtina mai mult decat admiratia si bucuria copiilor. Oricum, indiferent de rezultate, semnalul de alarma tras de profesori ramane. Chiar daca anul scolar nu va fi inghetat, frigul intelectual de afara este o realitate pe care domnii guvernanti trebuie sa o invete cat mai repede, singuri, fara profesori.