Scrisori in dezbaterea cititorilor
"Sufar ingrozitor de singuratate"
(F. As nr. 385)
Scrisoarea publicata in numarul trecut al revistei sub semnatura Ion, un cititor care nu si-a dezvaluit identitatea civila, ci numai pe cea sufleteasca, a starnit mai repede si mai mult decat ne asteptam interesul. Se pare ca maladiile sufletesti le egaleaza, daca nu cumva le intrec pe cele trupesti, iar una dintre ele este singuratatea. Inclinam sa facem aceasta apreciere in urma numeroaselor scrisori sosite deja pe adresa redactiei si pe care le vom publica (selectiv) in paginile de mijloc ale revistei, intr-un reportaj chiar cu acest continut delicat: Despre Singuratate. Pentru astazi, am ales un raspuns deosebit prin profunzimea si calitatea sa, care apartine tot unui barbat, de origine libaneza, d-l Assem Hassan.
"Sa redescoperim forta de apropiere a cuvantului"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Sunt un vechi cititor al revistei "Formula As" si constat cu placere ca, incetul cu incetul, in continutul ei s-au desprins cateva directii salutare, care se ocupa cu extrema sensibilitate si gingasie de suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor. Apreciez ca aceasta este cea mai corecta explicatie a succesului de care va bucurati, al numarului mare de cititori pe care-l aveti. Scrisoarea semnata Ion si publicata in numarul trecut al revistei este, de fapt, un semnal de alarma pentru inca zeci de mii de alte asemenea cazuri, cand oamenii ajung la disperare, traind in melancolie si deznadejde. Fenomenele de izolare si de inchidere in sine, de insingurare sunt aproape generale astazi. Ele ii privesc si pe copii - abandonati de mici si lipsiti de afectiune - ca si pe bietii batrani a caror viata se sfarseste adesea intr-un azil. Bineinteles, nu sunt exclusi de la singuratate nici adolescentii, tinerii fara loc de munca (in ciuda diplomelor pe care le-au dobandit), bolnavii, infirmii, pensionarii ajunsi cersetori. Totusi, eu sunt din fire un om optimist si cred ca marile dificultati ale vietii, cu care intr-un fel sau altul ne confruntam absolut toti, nu trebuie sa ne faca sa vedem numai negrul din spectrul luminii. In sensul acesta, incerc sa va propun o viziune mai luminoasa asupra problemelor expuse de d-l Ion in scrisoarea sa, analizandu-le punct cu punct. 1. Sotia d-lui are calitati evidente - e frumoasa, inteligenta, gospodina, dar... rece, dominatoare si perfectionista. 2. Indiferenta ei l-a facut sa creada ca are pe altcineva. 3. Dificultatile materiale plus cicaleala sotiei i-au creat o stare sufleteasca negativa. 4. Prietenii au inceput sa-l ocoleasca. 5. Dupa ce a fost scos in somaj, a gasit de lucru, dar noua slujba nu-i mai da satisfactie. A devenit ursuz, apatic si necomunicativ.
Recunosc ca incercarea mea de a-l ajuta pe d-l Ion sa-si vada intr-o lumina mai blanda viata, vizeaza si alte persoane aflate in cumpana existentiala si carora sper sa le fiu de ajutor. Sa folosim, deci, aceeasi "strategie" a punctelor enumerate mai sus:
Calitatile sotiei d-lui Ion (frumusete, inteligenta etc.) au rost intr-un singur context: daca ele sunt orientate spre bine. Degeaba esti frumos daca n-ai suflet. O frumusete fizica lipsita de bunatate, de rabdare si gingasie, de compasiune si de puterea de a ierta duce in mod fatal spre inghetul celor mai fierbinti sentimente. Ce sa faci cu frumusetea unei femei daca ea nu tine de cald si de bine, daca nu se comunica si nu face sa arda spiritul unei casnicii? Eu n-o cunosc pe d-na Ion, dar daca portretul facut i se potriveste, autorul scrisorii ar trebui sa reflecteze profund asupra anilor care vin... Totusi, parerea mea este ca in realitate lucrurile stau cu totul altfel. Sotiile nu pot sa fie frumoase si bune in sine, indiferent de climatul familial. Ele au nevoie de atentie si de afectiune, de posibilitatea de a comunica (un capitol la care autorul scrisorii nu exceleaza, din cate spune), ele sunt mult mai sensibile ca barbatii, indiferenta le ingheata. Greutatile care se abat asupra familiei trebuie sa ne apropie, nu sa ne desparta: la greu se cunoaste omul adevarat, nu atunci cand are de toate. Forta unui barbat consta tocmai in capacitatea lui de a-si pastra echilibrul, mai ales in imprejurarile dure ale vietii. Poate ca si cicaleala sotiei vine tot din lipsa comunicarii. Daca demersul nostru de a explica si vorbi, de a capta participarea tovarasului de viata se loveste de un timpan surd, vorbele noastre devin simple automatisme. Repetam de o mie de ori acelasi lucru, fiindca el nu este inteles. Insusirea de a asculta si de a participa la ceea ce ti se spune este o mare calitate omeneasca. Un semn de generozitate si de respect fata de cel alaturi de care traiesti. In ce-i priveste pe prieteni, de care d-l Ion se plange ca a fost parasit, ei sunt cel mai adesea imaginea starii noastre. Cand suntem fericiti, sunt de fata. Cand incepem s-avem probleme, fug ca iepurii de camp. Nu totdeauna din lasitate, ci pentru ca nu prea stiu cum sa reactioneze, se tem sa ne compatimeasca pentru ca nu cumva sa ne doara, sau pur si simplu nu vor sa se amestece. Asa este omul, slab. Nu vrea sa se implice. Cu atat mai mult trebuie sa-i pretuim pe aceia care nu ne parasesc in momentele grele, care stiu sa ne respecte nevoia de singuratate, dandu-ne totusi permanent sentimentul ca sunt alaturi de noi. Asemenea oameni sunt, intr-adevar, prieteni buni. Ultima problema si poate cea mai importanta din toate priveste profesia d-lui Ion. Dupa o munca rodnica si onesta, a fost scos in somaj. Acum lucreaza din nou, dar noua slujba nu-l satisface. E normal, dupa umilinta prin care a trecut. Forta unui barbat rezida inainte de toate in constiinta valorii proprii, singura in stare sa il ajute sa-si asume responsabilitatea familiei. Din fericire pentru d-l Ion, fiul sau a terminat facultatea si este un om pe picioarele sale. Sprijinul material de pana acum se va transforma tot mai mult intr-un sprijin moral. Dar atentie! Si in zona aceasta, necomunicarea poate sa fie fatala. Copiii au la fel de multa nevoie de afectiune ca si femeile. In concluzie: eu cred ca d-l Ion ar trebui sa-si verifice resorturile afective si sa-si intoarca fata catre familie. Singurul antidot impotriva singuratatii se afla acolo. Numai o comunicare totala si sincera cu sotia, chiar pe problemele cuplului lor marital, ar putea reincalzi atmosfera. In ce ma priveste, sunt sigur ca daca ne deschidem sufletul cu smerenie, fara invinuiri reciproce si vaicareli, vom izbuti sa ne facem pe deplin intelesi. Singuratatea se alunga cu vorbe. Cu dialog si cu comunicare. Sa redescoperim forta de apropiere a cuvantului, asa cum l-a facut Dumnezeu. El a facut din cuvant o lume. Sa nu uitam!
Le doresc tuturor cititorilor "Formulei As", multa sanatate si bucurie.
Assem Hassan
Cititorii romani din strainatate isi intensifica ajutoarele acordate prin intermediul revistei "Formula As"
Umezeala si toamna urata de-afara fac ca saracia sa para mai grea ca pana acum. Numarul cererilor de ajutoare creste si creste, dandu-ne sentimentul ca dorinta noastra de-a face bine nu inseamna mai mult decat o picatura de apa intr-un ocean. Dar poate ca o paine in plus pe masa celui sarac, chiar daca nu inseamna nimic in comparatie cu infinitul tristetii, inseamna enorm in comparatie cu... nimic. Iar spre marea noastra bucurie si multumire, alaturi de ajutoarele cititorilor nostri din Romania, in ultima vreme se adauga si ajutoarele unor cititori din strainatate. Ce fericire ca solidaritatea are nevoie de suflet, nu si de pasaport! Mai ales acum, in preajma iernii si a Craciunului, aceasta libera miscare de sentimente romanesti, dincolo de granitele batute in cuie, e datatoare de moral si de bucurie. In numele nostru si al tuturor solicitantilor de ajutoare, care isi pun atata nadejde in bunatatea omeneasca, le multumim iubitilor nostri cititori romani din strainatate, ca nu-i uita pe cei dintre care au plecat.
Sanziana Pop
Suedia - d-na Anca Maria Dumitrescu - va multumim cu recunostinta pentru cei 150 de dolari expediati pe adresa revistei si care au fost impartiti conform dorintei dvs. in urmatorul fel:
1. Pentru reconstructia Manastirii Bisericani (F. As nr. 374/99) - 1.000.000 lei.
2. D-nei Terezia Pintea - Aleea Filaturii nr. 3/36, Baia-Mare (F. As nr. 375/99) - 1.000.000 lei.
3. D-nei Vilau Andreea - Str. Drumul Taberei nr. 82, bl. C16, sc. D, ap. 204, Bucuresti (F. As nr. 376/99) - 1.000.000 lei.
In privinta pachetelor pe care doriti sa le trimiteti de Craciun, expediati-le tot pe adresa revistei noastre: Sanziana Pop, str. Intrarea Armasului nr. 5. Taxele vamale vor fi achitate de noi. In ce-i priveste pe adresanti - fie ii veti alege din pagina de "Cazuri de extrema urgenta" (toate scrisorile publicate sunt verificate in redactie), fie ne creditati cu aceeasi incredere ca si pana acum, lasandu-ne noua sarcina de a-i alege pe cei mai saraci dintre saraci.
Multumim pe aceasta cale si familiei Nicoletta si Mihai Pascutiu din Troy, Michigan (S.U.A.) pentru intentia de a trimite ajutoare, ca si Parintelui Gh. Naghi din Holly Cross Monastery (S.U.A.), ale caror impresionante misive le vom publica in numarul viitor al revistei, nominalizand totodata si posibilitatile de contact.
Israel - D-na Anca Ciurariu - expediati pachetele pe adresa revistei noastre. Le vor fi remise destinatarilor. Va multumim.
Erata
In nr. 385 al revistei noastre s-au publicat eronat numerele de telefon la care se pot face programari pentru Cojoterapie. Numerele corecte sunt: Fundatia "Mirabilis" - 01/230.17.76; Dr. ing. Constantin Cojocaru - 092/34.80.16; Dr. Elena Chitimia - 092/59.80.71.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
