Mesaje din Germania
"O ducem bine aici, dar ceva ne lipseste"
Ma numesc Schuster Rebeca, am 74 de ani si in prezent locuiesc in Germania. Sunt originara din Sighisoara, oras pe care l-am parasit in 1984 cu motivul de "intregire a familiei" (parintii mei plecasera cu patru ani inainte, la un frate al tatalui meu). Motivul acestei scrisori este legat de publicarea in paginile revistei "Formula As", la care suntem abonati, a reportajului despre ultimii sasi din comuna Rosia, judetul Sibiu, care ne-a starnit nostalgii si amintiri dureroase. Cand pleci din tara ca tanar, adaptarea in strainatate e mai usoara; dar cand ti-ai petrecut jumatate din viata in Romania, sufletul ti-a ramas acolo, cu ea. Acolo sunt anii copilariei, jocurile noastre de pe strazile cetatii Sighisoara, comuniunea, nunta, botezul baiatului nostru. Cele mai frumoase sentimente si amintiri sunt acolo. Am adeseori impresia ca jumatate din mine traieste mai departe in casa noastra frumoasa, asezata pe deal, si cealalta jumatate aici, in orasul Mnchen, unde domiciliez in prezent. Nu stiu care din ele este mai fericita. O ducem bine aici, sunt multi germani plecati in valuri din Romania, dar ceva ne lipseste si, cand ne adunam mai multi, nu incetam sa evocam clipele minunate petrecute acolo, candva. Stiu ca amintirile idealizeaza intotdeauna realitatea si ca, daca as veni acum acolo, n-as mai recunoaste aproape nimic din ce a fost. Pe noi, sasii, istoria ne-a lovit foarte tare prin deportarile din timpul razboiului, cand in lagarele din Rusia au fost dusi si copii, prin confiscarea averilor si exodul catre Germania. De aceea eu cred ca asemenea reportaje, cum este cel publicat de dvs. in revista, chiar daca nu mai intorc lucrurile unde au fost odata, cel putin readuc in atentia publica drama saseasca din Transilvania. Va indemn sa continuati in directia aceasta si sa stiti ca aici, unde aveti destui cititori, sunteti pretuiti si iubiti.
Cu multa stima, a dvs.
Rebeca
"Bunica a plans cand a citit despre Rosia"
Bunica mea, Gerlinde Weber, originara din satul Vulcan de langa Brasov, a plans cand a citit articolul despre sasii din Rosia, publicat in paginile revistei, pe care eu i-o scot de pe Internet. Cea mai mare dorinta a ei ar fi sa se mai intoarca o data in tara, in locurile unde a copilarit, ceea ce va fi imposibil, fiindca are 94 de ani. Dar eu voi veni cu siguranta acolo si m-as bucura daca as putea sa va vizitez la redactie. Am inceput sa fac un interviu (fara pretentii de publicare) cu bunica si poate ca unele date din el ar putea sa va intereseze. Eu le gasesc fascinante, poate si pentru ca n-am fost niciodata in Romania. Copilaria bunicii mele e cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o candva. Cu stima,
arh. Karl Langewiesche - Dortmund, Germania
In atentia corespondentilor nostri din strainatate, prin posta si Internet Multi dintre cititorii nostri romani ar dori sa intre in corespondenta cu dvs. Va rugam ca, atunci cand ne scrieti, sa specificati daca putem sau nu sa va facem publice adresele."Formula As"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
