Monologuri cu scriitori
Octavian Soviany
Vacanta cu Sofrosina, fetita cu jupon apretat
Fiindca in cea mai mare parte a timpului meu sunt un slujbas al provinciei pedagogice, imi petrec intotdeauna vacantele cam dupa acelasi ritual. Adica, in timp ce junii familiei mele pleaca la bunicuta, eu raman in Bucuresti si plec in acelasi timp intr-un loc care nu figureaza pe nici o harta si care, vara aceasta, se numeste Montsalvat. Altfel spus, ma folosesc de vacanta mea de profesor pentru a ma deda celui mai mare dintre viciile mele, acela al scrisului. Nu ma consider, din cauza asta, Doamne fereste, un napastuit, ci dimpotriva, un privilegiat caruia Dumnezeu i-a dat infinit mai mult decat ar fi meritat. S-ar putea ca altii sa resimta scrisul ca pe o damnare. Pentru mine, e insa o mare, o teribila bucurie. Cu atat mai mult cu cat locul acesta, numit Montsalvat, e populat cu tot felul de prezente angelice (ce sa fac, pentru a scoate dracii din mine, incerc sa-mi construiesc un fel de eu ideal, in chip de "copil de pe alta lume" sau inger) si cu tot felul de obiecte ciudate si fermecatoare. Eu, Xavier, copilul din Montsalvat, nu sunt indragostit de "balaia Isolda", nici macar de "Isolda cu dalbe maini", ci de o fetita cu ghetute rosii si jupon apretat. Se numeste Sofrosina. Si, ca sa revin la subiectul vacantelor, problema mea, in aceste zile in care innegresc cu inversunare hartia, e cum as putea deveni, facand versuri, macar cu o farama mai bun. Caci a scrie inseamna, in fond, sa desenezi mandale. Nu indraznesc sa spun ca a scrie inseamna sa te rogi, caci imi sunt buzele prea pacatoase pentru o asemenea afirmatie.
Invatatoarea mea cu gene lungi
(Adica domnisoara Seraphita)
Avea un sortulet virstat cu dungi
Si o durea mereu apendicita
De cite ori se avinta in sus
Mulatra dezinvolta si divina
In pitorescul sau costum tungus
De pe a scolii noastra trambulina
Iar toti copiii de pe Popa Nan
Se minunau atuncea peste poate
De-al domnisoarei sold de portelan
Si de centura ei de castitate
Iar felcerita scolii le dadea
Piramidoane dulci si aspirine
Caci nu arareori se intimpla
Ca domnisoara noastra sa lesine
Ciocnindu-se in zbor de vreun Icar
Cu nasturi mov si panglice puzderii
Si-atunci din avionul sanitar
Ieseau in pas de dans brancardierii.
Care aveau stelute pe veston
Si ghete de culoarea portocalei
Isi aminteste micul Ulrich von...
Tinindu-se de fusta domnisoarei
Pe care o culcau pe targa lor
Si o ungeau cu ir pe intrecute
Cind aerul e plin de parasute
Dintre volumele autorului:
"Ucenicia batranului alchimist", Editura "Dacia", 1983; "Stralucirea si suferintele filosofilor", Editura "Ghepardul", 1991; "Cantecele desavarsirii interioare", Editura "Albatros", 1995; "Provincia pedagogica", Editura "Cartea Romaneasca", 1997; "Turnul lui Casanova", Editura "Pontica", 1997.
Carte cu pret redus
Trecand de-a lungul strazilor bucurestene, presarate cu tonete de tot felul - de la cele cu acadele, covrigi, tricouri pana la cele cu ziare, reviste si carti - ramai uimit de bogatia si diversitatea de titluri a acestora din urma. Cititorul, doritor de noi achizitii, e nevoit sa-si stapaneasca repede entuziasmul, la aflarea preturilor. Comparandu-le cu preturile de carte "de altadata", cuprinse intre 5 si maximum 30 de lei, fata de o medie de salariu de 1500 lei, media veniturilor noastre ar trebui sa fie astazi de cel putin 5 milioane de lei. Or...
Ma intrebam ce fac iubitorii de carte (din fericire, inca foarte multi astazi in Romania), studentii care-ar vrea sa-si alcatuiasca o biblioteca, fie ea si "de suflet" macar.
Nu de mult, am intalnit doi entuziasti, doi tineri generosi - familia Adrian si Ioana Tutu - care s-au hotarat sa-i incurajeze si sa-i ajute pe cumparatorii de carti. Si-au infiintat asadar o societate cu un nume sugestiv, "Amic", deocamdata depozit de carte, situat pe langa Gara de Nord (str. Ioan Bianu 18 - fosta Fagotului), tel. 092/70.77.51, ce vinde cartile cu o substantiala reducere de 20%. Organizat pe domenii - de la beletristica, parapsihologie, literatura religioasa la carti de medicina, drept, economie etc. - depozitul cuprinde un impresionant numar de titluri, vadind totodata interesul si dragostea patronilor, la randul lor mari iubitori ai cartii.
Sanda Anghelescu
Expozitii
La umbra Acropolei - Atena Veche
Cei care, cu bugetul sfrijit de tranzitia care nu se mai termina, au ravnit sa mearga in stravechea Atena, pot sa recurga la o solutie care impaca dorul de drum cu propensiunea catre pictura. Fara bagaj, fara bataie de cap, fara griji, doar cu un drum la Palatul Sutu (pe tinerii nostri cititori ii invatam amical ca acolo este Muzeul de Istorie si Arta - Bucuresti si ca se afla vizavi de cladirea Universitatii) ne putem intalni cu Frumosul. Este vorba de o expozitie care reuneste 40 de desene, picturi, gravuri si litografii, din care ne privesc maiestuoase si seducatoare locuri din Atena. Majoritatea acestor lucrari dateaza din a doua jumatate a secolului al Xix-lea.
Sunt expuse si cateva fotografii si documente financiare ale Bancii "Chrisovelonis" - una dintre cele mai importante banci private din Romania din prima jumatate a secolului al Xx-lea. Palatul Sutu a fost, intre anii 1933 si 1948, sediul Bancii "Chrisovelonis".
Expozitia este prilejuita de deschiderea la Bucuresti a International Commercial Black Sea Bank Romania, filiala a Bancii Comerciale a Greciei. Timp de o luna, pana pe 9 octombrie, expozitia isi asteapta vizitatorii.
La vernisaj au participat, intre altii, academicienii Dan Berindei si Virgil Candea, Dimitris Michalopoulos (directorul Muzeului Vouros-Eutaxias din Atena), diplomati, bancheri si oameni de afaceri greci, protipendada bucuresteana. Ca sa-l citez pe d-l Ionel Ionita, directorul muzeului, "<<Atena veche>> este mai mult decat o expozitie; este o oda inchinata frumusetii si elegantei orasului eternei intelepciuni".
Claudiu Ionescu
La telefon, actorii
George Alexandru
Vacanta in ghips
Am avut ghinion in vara asta: chiar la ultimul spectacol de la Nottara cu "D"ale Carnavalului" (eu sunt barmanul mai ametit decat consumatorii) am sarit de pe tejghea si mi-am rupt clavicula. Drept care, in loc de litoral, am stat in spital, in ghips. Noroc ca am o constitutie rezistenta, pentru ca am facut mult sport - fotbal, atletism - si oasele s-au sudat repede. Am inceput imediat repetitiile la un musical scris de Eugen Rotaru dupa "Tache, Ianche si Cadar". Eu sunt baba Safta si ma aflu la primul travesti din viata mea de actor, ceea ce ma distreaza. Cant pe muzica lui Laurentiu Profeta si dansez in coregrafia Roxanei Colceag - o echipa cu care lucrasem cu multi ani in urma la musicalul de mare succes al teatrului nostru: "Pagubosii". Pe atunci, colega mea Tania Filip era incepatoare in ale actoriei; azi, ea face primul pas in regie, cu acest spectacol. Alaturi de veselia generala, nici n-am simtit cand a trecut vara, concediul si ghipsul.
Clara Voda
Premiere de familie si o Eclipsa din avion
Nu stiati? Exista si in familie premiere. Eu am avut chiar doua: una la tara si alta la mare. Vladut al nostru, in varsta de doi ani si un pic, a fost pentru prima oara in viata lui la tara, la bunici, la Branesti - Pucioasa. Acolo a descoperit livada cu mere si prune, ce puteau fi culese direct din pom si mancate fara cicaleala de a le spala. A descoperit zbenguiala prin iarba cu picioarele goale si a fost atat de incantat, incat nu stiu cum se va mai obisnui cu mocheta de acasa. Iar cu marea, ce sa va mai povestesc! A fost mai fascinat decat la primul lui pom de Craciun. A facut cunostinta cu nisipul cald, in care s-a cufundat fericit, a vazut pentru prima oara pescarusii si i-a fugarit pe plaja, apoi s-a balacit in apa, incat nu-l mai puteam scoate de acolo. Dar si cand a cazut frant, a dormit ore in sir Vladut al nostru, dragul de el... Iar noi, batranii lui parinti de doi ani, am redescoperit minunile vietii prin ochii copilului, ca intr-o premiera absoluta. Un alt eveniment al verii (pentru mine si colegii mei de turneu, cu spectacolul "Callas - La Divina", in regia lui Radu Gabrea): am fost invitati sa jucam spectacolul la inchiderea festivalului din Tampere. Am plecat chiar pe ziua de 11 august si am contemplat Eclipsa din avion. Miracol cosmic greu de descris. Am ajuns in Finlanda pe un frig de 10C, dupa o vara torida cum nu mai fusese in ultima suta de ani. Pe strada, localnicii purtau manusi si caciuli. Noroc ca noi am jucat in salile celor mai importante teatre ale lor, la Tampere si la Helsinki. Stiam ca nordicii sunt mai reci, mai rezervati, dar ne-au primit cu atata caldura si lacrimi in ochi, incat ne-au impresionat de-a binelea.
A. M.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
