Miracole Crestine
Convertirea unui american la ortodoxie poate fi considerata "minune"
Ieromonahul Seraphim Rose
Cel mai spectaculos, dar si cel mai prestigios caz de convertire mistica s-a petrecut in a doua jumatate a acestui secol, tocmai in indepartata America!... Istoria Parintelui Seraphim Rose a devenit aproape legendara, dupa ce cartile sale s-au tiparit in intreaga lume, in milioane de exemplare. Pentru Rasaritul Ortodox, misterul calugarului din California exercita o adevarata magie inca dinaintea caderii comunismului, fiindca unele dintre volumele sale circulau in ceea ce se numea, pe atunci, "samizdat", adica traduse, dactilografiate si difuzate in mod clandestin. In Romania, cazul sau a capatat notorietate abia in ultimii ani, cand cartile ieromonahului au vazut lumina tiparului, cu tiraje neasteptat de mari, insa foarte putina lume stie ca Seraphim Rose, cu un an inainte de moartea sa, l-a vizitat pe parintele Ilie Cleopa!
"Astfel L-am intalnit eu pe Hristos!"
Pe la inceputul anilor ‘60, un tanar care nu implinise nici macar trei decenii de viata, pe nume Eugene Rose, scria, cu mare infrigurare spirituala, o carte despre razboiul omului modern impotriva lui Dumnezeu. Proiectul acestei tentative de anvergura se numea "Imparatia Omului si Imparatia lui Dumnezeu". Volumul nu a fost tiparit niciodata, dar fragmente ale acestui text, publicate separat, au devenit best-seller-uri mondiale, fiind citite de milioane de credinciosi crestini. Tanarul isi inchiriase o camaruta in subsolul unui bloc din centrul orasului San Francisco. Un perete era acoperit de icoane ortodoxe, deasupra micului pat ardea o candela, iar in restul incaperii stateau, stivuite cuminti, vrafuri intregi de carti teologice. In acei ani, cand in Europa se mai vedeau inca ruine ramase dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in timp ce ateismul comunist incepuse sa faca ravagii, intreaga America, dar mai ales California, traiau euforia lumeasca a bunastarii si a libertatii. Delirul "societatii de consum" cuprinsese toate straturile sociale, iar bisericile crestine de dincolo de ocean se goleau, una dupa alta... Intr-un surprinzator si total dezacord cu mersul acelei lumi spre o prapastie nevazuta, Eugene Rose postea, traia in castitate si se ruga la Dumnezeu! Cu catva timp in urma, tanarul primise botezul crestin-ortodox si incepuse o noua viata. San Francisco era orasul studentiei sale. Acolo devenise licentiat in limbi orientale, dupa absolvirea Academiei de Studii Asiatice. Nascut si crescut intr-o familie tipica de americani protestanti, Eugene Rose devenise un rebel fascinat de Confucius si de Taoism. Dar frecventarea templelor buddhiste din indepartata Californie nu a reusit sa-i consoleze nici macar curiozitatea intelectuala si rebelul fu prins in capcana "imparatiei omului", incepand sa consume mari cantitati de alcool si sa se drogheze, pentru a-si invinge anxietatea si disperarea. "Obisnuiam sa ma razboiesc cu Dumnezeu, pe care il declarasem mort, fiindca nu intelegeam de ce nu-mi raspunde!" La un moment dat, cand se afla intr-o asemenea stare de criza, a scris: "Sunt bolnav, asa cum sunt toti oamenii lipsiti de iubirea lui Dumnezeu!". Peste decenii, cand ucenicii i-au cerut sa le descrie acest cosmar dinaintea iluminarii, el n-a putut spune decat: "Am fost in iad...".
Abia spre sfarsitul anilor ‘50, Eugene Rose a primit, sub cele mai banale aparente, miraculosul Raspuns, pe care il astepta cu disperare. O realitate pe care niciodata n-ar fi putut-o prevedea, a patruns in existenta sa. "In prima tinerete, paream multumit ca studiile mele se aflau, oarecum, <<deasupra tuturor traditiilor confesionale>>, desi avusesem unele simpatii explicite si subiective pentru filosofia orientala. Dupa perioada de criza dramatica pe care am traversat-o putin mai tarziu, riscand sa-mi pierd definitiv sufletul, am vizitat <<din intamplare>> (caci nu stiam sa recunosc semnele lui Dumnezeu) o biserica ortodoxa rusa din San Francisco. Mi se parea ca am facut acest gest numai pentru simplul motiv de a <<vedea o alta traditie confesionala>>, dar mi s-a intamplat un lucru pe care nu-l mai simtisem nicaieri, niciodata... Ceva misterios in intreaga mea fiinta imi spunea ca ma aflam <<acasa>> si ca toate cautarile mele luasera sfarsit! Inca nu stiam prea bine ce insemna acest fapt, fiindca slujba imi era straina si se desfasura intr-o limba necunoscuta. Asa am inceput sa ma duc mai des la Liturghiile ortodoxe, invatand, treptat, limba si riturile. Apoi au venit discutiile cu acei crestini si primele lecturi... O data cu daruirea mea Ortodoxiei si credinciosilor ortodocsi, o noua lumina mi-a patruns in constiinta, anume ca <<Adevarul Absolut>> nu este doar o idee abstracta, descoperita cu mintea, ci este ceva de-a dreptul particular - poate chiar o Persoana - pe care sufletul o cunoaste si o iubeste. Astfel L-am intalnit eu pe Hristos!"
"E mult mai tarziu decat iti inchipui tu!"
Eugene Rose a fost primit in Biserica Ortodoxa si botezat crestin in februarie 1962. Dupa cum avea sa marturiseasca peste ani, la cea dintai Sfanta Taina a Impartasaniei cu Trupul si Sangele Mantuitorului a simtit un gust absolut coplesitor, care i-a ramas pe limba vreme de o saptamana... In scurt timp, harnicia sa duhovniceasca impresionanta l-a facut sa devina chiar ucenicul celui care il convertise, anume Fericitul Arhiepiscop Ioan Maximovici, ce traia intr-o manastire ortodoxa din San Francisco si era un ierarh foarte cunoscut in intreaga lume crestina, mare ascet, "nebun pentru Hristos" si facator de minuni, considerat de credinciosi, in parohia sa, "parinte al orfanilor" si izbavitor al tuturor exilatilor fugiti de comunismul din Europa Rasariteana. Cu aceasta calauza spirituala, Eugene Rose va incepe sa urce treptele duhovnicesti, lasandu-se patruns, incet-incet, de ceea ce el va numi mai tarziu intr-o scrisoare "mireasma suprafireasca a Ortodoxiei". Impreuna cu un alt credincios rus, tanarul barbat crestin pune bazele unei Fratii Misionare, asezata sub tutela celui dintai sfant ortodox al Americii, Sfantul Herman din Alaska. Cei doi deschid o librarie de carti teologice in San Francisco si incep sa editeze revista "The Orthodox Word" ("Cuvantul Ortodox"). Intre 1966 si 1969, Eugene Rose - insotit de primul sau ucenic - face experienta ascetilor crestini ai pustiei, retragandu-se in munti, la Noble Ridge, in nordul Californiei. Intr-o America obsedata de sex, bani, droguri, violenta si crime, in 1970, la numai 36 de ani, Eugene Rose este tuns calugar, primeste cele trei voturi monahale si isi alege prenumele ecleziastic al marelui ascet rus, Sfantul Serafim de Sarov. Traind intr-o aspra pustnicie si prin treptata curatire interioara, cel ce devenise "Seraphim Rose" incepe sa-si aplece mintea spre inima, este iluminat si capata uimitoare calitati de vazator cu duhul!
In anul 1977, Seraphim Rose este hirotonisit preot si incepe o ampla activitate pastorala si misionara. Intre lungile sale calatorii gaseste energia si timpul sa scrie cateva carti, care - atat in cei cinci ani pe care ii mai avea de trait, cat si dupa disparitia sa trupeasca - se vor publica in America si se vor traduce in intreaga lume, ajungand la tiraje de cateva milioane de exemplare. Neobosit, el reuseste sa coordoneze editarea revistei "Cuvantul Ortodox" (care continua sa apara, pana in ziua de azi, dincolo de ocean) si sustine o bogata activitate epistolara cu nenumarate fete bisericesti din lumea Ortodoxiei, atat dincoace, cat si dincolo de "Cortina de Fier". In egala masura, devine autorul unui mare numar de articole, in care isi relateaza lungile calatorii pastorale sau dezbate spinoase probleme de teologie ortodoxa. Polemizeaza cu Raymond Moody Jr. - autorul celebrei carti "Viata de dupa Viata", si cu europeanul Paul Misraki - reprezentantul cel mai reputat al curentului "ocult si esoteric" din lumea catolicismului occidental. Cu o stradanie duhovniceasca exemplara, el incearca sa avertizeze lumea contemporana ca se afla pe marginea unei prapastii nevazute si ca mantuirea sufletului se poate castiga dupa moartea trupului, dar se si poate pierde foarte repede, numai in aceasta viata! Invatatura sa, acceptata din punct de vedere dogmatic de Bisericile Ortodoxe contemporane, se inscrie in sfanta traditie a parintilor crestini rasariteni, dar este scrisa intr-un limbaj modern, foarte accesibil omului grabit, cu vederi pragmatice, din ziua de azi, ceea ce explica intr-o larga masura succesul atat de mare al cartilor semnate de el. Referindu-se atat la desfraul moral in care traieste Occidentul, cat si la pericolul sectelor ce ratacesc din ce in ce mai multe suflete de la adevarata mantuire, parintele ieromonah Seraphim Rose, la varsta de 46 de ani, ii scria unui ucenic: "Grabeste, asadar, sa implinesti lucrarea Domnului, caci e mult mai tarziu decat iti inchipui tu!". Dupa numai doi ani de la aceste randuri asternute pe hartie, cuviosul, inca in putere, se muta la cele vesnice... Inainte de inmormantare, asezat in sicriu, in biserica unei manastiri ortodoxe din indepartata Californie, trupul lui Seraphim Rose avea o stralucire neobisnuita, care i-a cutremurat pe martorii prezenti. Inainte de-a fi batut capacul sicriului, aceiasi martori au vazut asezandu-se pe chipul sau o bucurie suprafireasca, de parca rebelul de altadata isi marturisea, pe tacute, fericirea intalnirii cu Dumnezeul pe care il iubise si il slujise cu atata devotament...
Epilog
Intr-un numar al revistei "The Orthodox Word", aparut la San Francisco in toamna anului 1981, Seraphim Rose isi povesteste pelerinajul facut in vara aceluiasi an prin cateva tari din Rasaritul Ortodox al Europei, printre care si Romania. Singura ambasada care ii refuzase viza de intrare pe teritoriul unui stat comunist fusese cea a Uniunii Sovietice, motiv de mare intristare pentru ieromonahul ortodox american, ce isi dorea sa viziteze mai multe lacasuri de cult din vechea Rusie. In schimb, fosta Iugoslavie, Bulgaria si Romania isi dadusera avizul favorabil, pentru ca vizita avea un caracter turistic, cel putin in aparenta, iar renumele parintelui Seraphim Rose inca nu luase atata amploare la acea data, dincoace de "Cortina de Fier". Monahul nu face nici o referire politica in relatarea sa, dar vorbeste in cateva paragrafe despre pelerinajul la manastirile din nordul Olteniei si din Moldova. O singura data este pomenit numele arhimandritului Ilie Cleopa, cu mentiunea expresa ca este un duhovnic impresionant prin "asprime, ca si prin numarul mare al prozelitilor (am citat exact!) care il frecventeaza". Nu stim daca cei doi pastori au purtat vreo conversatie teologica si nici daca si-au scrutat unul altuia duhurile clarvazatoare, dar aceasta consemnare, fie si sporadica, ramane o marturie cu adevarat emotionanta a intalnirii dintre doi mari atleti ai lui Hristos, tocmai in epoca prigoanei comuniste din Europa. La acea data, parintele ieromonah Seraphim Rose nu avea de unde sa stie ca, la acest sfarsit de veac, invatatura sa a ajuns chiar si in Romania...
Marius Petrescu
Nota biobibliografica
La 13 august 1934 se nastea in orasul San Diego, statul California, pe continentul american, Eugene Dennis Rose, intr-o familie de protestanti. Studiile de toate gradele le-a absolvit atat in orasul natal, cat si la San Francisco, unde si-a luat masterul in limbi orientale. Nu a avut alte rude, iar la data mortii sale premature ambii parinti se mai aflau in viata. Ca ieromonah si preot ortodox, a trecut in nefiinta la varsta de 48 de ani, pe 2 septembrie 1982. Ramasitele sale pamantesti odihnesc la Manastirea Sfantul Paisie din nordul Californiei. In traducere romaneasca, au fost tiparite trei volume: "Ortodoxia si religia viitorului" (Editura "Cartea Moldovei", Chisinau, 1995), "Sufletul dupa moarte" (Editura "Anastasia", Bucuresti, 1996), "Nihilismul" si "Revelatia lui Dumnezeu in inima omului" (Editura "Anastasia", Bucuresti, 1997 - ambele titluri intr-un singur volum).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
