Reviste
Lada de zestre a satului nasaudean
Cine sa se incumete azi sa scoata o revista de folclor si etnografie, cand presa noastra, impamantenita deja, isi numara zilele? Si totusi, minunea asta s-a intamplat.
O mana de impatimiti ai folclorului din judetul Bistrita-Nasaud editeaza, sub indrumarea profesorului Alexandru Uiuiu, revista de etnologie si etnografie "Zestrea".
Primele trei numere ale publicatiei ne-au parvenit la redactie prin bunavointa doamnei Valerica Peter-Predescu, cunoscuta cantareata a plaiurilor nasaudene, inflacarata sustinatoare a revistei, prin pana sa si prin experienta sa. Cu tristete am aflat ca numarul patru al publicatiei este gata de tipar, dar - din nefericire - lipsa fondurilor ii intarzie aparitia. Ilustrata superb, cu fotografii ale lumii satului realizate de mari maestri, bogata in reportaje facute in vetrele pastratoare de traditii (portrete de mesteri si creatori populari, obiceiuri, datini, calendare populare si agricole) si in articolele scrise cu dragoste pentru marea noastra civilizatie traditionala aflata pe cale de disparitie, revista "Zestrea" este un produs de exceptie in zona vietii spirituale a satului romanesc. Remarcam, in primul numar al publicatiei, interviul cu profesorul Sever Ursa - una dintre personalitatile marcante ale zonei, fondatorul muzeului "Cuibul Visurilor" din Maieru, eseul dedicat Valeriei Peter-Predescu - marea purtatoare a cantecului nasaudean, portretele artistilor populari Ioan Poleac ("Ca sa faci un blid la strungu" de lemn, trebe" sa dai din picior cat ai mere pe jos pan" la Bistrita") si Lucia Todoran (care a dus faima cusaturilor cu margele de pe Valea Salautei dincolo de Ocean), precum si reinvierea unor ritualuri stravechi- "Cautarea leacului si nenorocul in cateva texte populare din zona Nasaud", "Cantarile mortasti".
Cat de importanta este pentru noi si pentru generatiile viitoare cunoasterea comorilor din lada cu zestre a spiritualitatii neamului nostru, ne explica - in graiul nasaudean atat de minunat - doamna Valeria Peter-Predescu: "Daca pe copil il invatam de mic, sa-i deschidem lada de zestre ca sa vada care o fost costumul lui tana si tanu si ca asa s-or imbracat mosii si stramosii nostri, atunci o sa prinda si el drag de straiul romanesc. Ar trebui sa ne imbracam cu fala portul - vedeti ca sunt unele tari in Europa care platesc oameni in localitatile rurale ca sa umble imbracati permanent in costum popular; sunt tari care nu mai au folclor, traiesc din reconstituirea lui si, daca au gasit undeva o lingura sau o potcoava, e minunea lumii. Or, femeile din satele noastre sunt extraordinar de bune gospodine si pastratoare ale traditiei, astfel ca pe Valea Salautei si pe Valea Somesului toate casele sunt invargate, cu cergeaua roata casa, cu paretare, cu soluri, cu poclute, cu perini cusute si nu-i nevasta sa nu aibe cateva costume cusute si barbat sa n-aibe pus in lada, acolo, ceptar cu ciucuri, curea, chimir, camasa romaneasca. Numai ca trebuie sa le mai scoatem din lada, ca le mananca moliile, sa le scoatem si sa le imbracam asa, stiu eu, macar ca intr-o impacare cu noi insine".
C. P.
Claviaturi Estivale
Gil Dobrica
"Marea este medicamentul meu"
Tocmai m-am intors de la Craiova, unde am fost invitat de un vechi prieten sa cant la Hotelul Parc. Am avut cinci reprize de cate opt piese, a fost vin bun, bucate alese, o seara deosebita. Am trecut si pe acasa, pe la mortii mei, am aprins lumanari, m-am vazut cu rudele, ca am acolo frati, surori, nepoti. A fost o iesire din asfaltele si betoanele Bucurestiului, o bucurie de verdeata care mi-a luat cu mana stressul unei perioade in care m-a chinuit guta. Anul trecut am avut un sezon plin la mare, acum astept ofertele de concerte. Marea e medicamentul meu cel mai bun: merg descult pe plaja 10-15 km, in aerul ala exceptional.
Vreau sa va spun cat sunt de fericit pentru compact discul ce mi-a aparut la "Electrecord", cu sprijinul unor sponsori inimosi (fam. Cutarida). Cd-ul cuprinde selectii dupa cele doua discuri ale mele, in total 17 piese. In Occident, asta e un fleac; te-ai lansat, imediat vine Cd-ul. Pentru mine, el este o mare implinire. La cei 53 de ani ai mei, intrasem in panica: scoate Cd, nea Gica! Scot toti copiii, si eu, care am maturat toata tara cu turneele... A fost o treaba extraordinara pentru sufletul meu; am zis: "stai domnule, sa ramana si in urma mea ceva".
Catalin Tarcolea
De la jazz la rap
Sunt asaltat de propuneri si proiecte, drept pentru care nu-mi ajunge timpul sa fac si muzica pe care-o iubesc cel mai tare: jazzul si muzica serioasa, clasica. Ma ocup in primul rand de proiectele comerciale, pentru ca altfel ar trebui sa fiu taximetrist sau sa lucrez intr-un aprozar, pe cand asa pot trai din muzica - lucru pe care-l consider un lux. Sunt aproape de finalul unui disc cu o eleva de-a mea in varsta de 14 ani, Simona Nae - cea mai dotata cantareata de varsta ei din tara. Discul contine noua piese compuse si orchestrate de mine, muzica dance, rap, hip-hop.
Am totodata doua proiecte la care tin foarte mult. Primul este un album cu standarde jazz - care sper sa fie bine primit atat in Romania, cat si in Statele Unite, unde va aparea - album la care am colaborat cu Sorin Romanescu, un excelent chitarist. Al doilea disc este foarte special: contine compozitii de-ale mele pe care le voi interpreta la nai, pian si vioara.
Privind putin in urma, trebuie sa spun ca premiul special al juriului la sectiunea jazz, pe care l-am primit anul acesta din partea Uniunii Compozitorilor pentru activitatea de anul trecut, imi este foarte drag. Pentru mine, colegii de breasla inseamna enorm; ei sunt furcile caudine: daca "treci" de ei, atunci e bine!
Iulian Ignat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
