Ceva in aer - inceput de mai
Pare a fi o perioada fasta a anului acest inceput de mai, nu totdeauna la fel de capricioasa ca aprilie, dar nici totdeauna lipsita de surprize. Este vremea cind inca se mai seamana la porumb, iar daca s-a insamintat, se asteapta ploaia, dupa vorba: "Ploua in mai, ai malai". Cel putin pentru "poporul mamaligii", inca din istorie zilele faste s-au aglomerat la inceputul lui mai. Independenta, ziua regelui etc. In acest secol, s-au adaugat motive de sarbatoare si pentru restul lumii: ziua victoriei in cel de-al doilea razboi mondial, ziua Europei etc. In acest an, Romania ne pare mai mult decit oricind conectata la lume, tocmai prin perioada cea fasta. Principala ingrijorare pentru noi, razboiul din Iugoslavia, primeste o sansa de rezolvare la 6 mai din partea puternicului G8. Speranta incheierii razboiului este mai mare decit oricind. La 7 mai si in zilele urmatoare, Sanctitatea Sa Ioan Paul al Ii-lea viziteaza Bucurestii. Cum e singura vizita a unui Papa intr-o tara ortodoxa, orasul pare sa pluteasca deasupra lumii si deasupra mileniului care aproape s-a scurs de la marea schisma. Partea de inger din fiecare om a iesit din el si ride la soare. Aproape ca se aud aripile filfiind deasupra caschetelor de politisti, deasupra potcapurilor de prelati si a basmalelor de maicute care repeta coruri sfinte. Taranci din Ardeal sau Moldova comunica fara sa stie cu intelectuali rasati din Bucuresti si cu muncitori polonezi. Televiziunile se inghesuie sa prinda partea de efemer a evenimentelor, dar vibratia din aerul Bucurestilor nu va fi inregistrata pe nici un fel de pelicula. Ce se va pastra, se va pastra in memorii si spirite.
Despre ce vom sti sa pastram si sa valorificam din aceste trei zile de gratie pentru care ne-am antrenat sute de ani, ar merita sa mai vorbim si sa ne amintim de fiecare data cind reluam ciclul agricol al porumbului, continuind sa fim noi insine si sa fim in lume. Este prima data cind ne putem permite sa speram ca va dura. Ca nu vom rata din nou continuarea in seriozitate, tocmai pentru ca momentul nu este unul strict material. Ceva staruie de data asta in constiinte si, cum ziceam, pluteste in aerul curatit de verdele plantelor plapinde.
Sa ne revenim dupa aerul tare al sarbatorii, dar sa nu lasam sa dispara continutul ei, ci sa-l cultivam ca pe un lujer pretios, fata de care avem cea mai mare raspundere. Chiar si cind in aer nu va mai fi acest inceput de mai fast, ci viscol sau grindina, sa ne intarim sufletele cu ceea ce am pastrat din aceste zile, sa ne alungam teama, sa ne rugam si sa... inviem. Sa ne inaltam.
Mircea Nedelciu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
