Majoritatea analistilor vietii politice romanesti socotesc ca actuala coalitie guvernamentala si-a trait traiul. Sondajele de opinie din ultima vreme au indicat, de altfel, pierderea ei accentuata de viteza, Cdr plasandu-se de acum in spatele Pdsr-ului, iar Pd-ul in urma ApR. Daca alegerile parlamentare ar avea loc maine, administratia ar fi preluata, mai mult ca sigur, de Pdsr cu sprijinul, eventual, al unor partide noi. Alegerile se vor tine, totusi, la termenul normal, lasand concurentilor de la Putere si din Opozitie un spatiu de manevra pentru pregatirea startului. Cum pana la acesta nu mai este mult, toate formatiunile politice se comporta ca si cum s-ar afla in campanie. Cele aflate la guvernare incearca sa-si refaca imaginea, cautand explicatii - dar si "tapi ispasitori" - pentru caderea masiva in preferintele electoratului; cele din Opozitie cauta, prin atitudini si pozitii transante, sa-si mentina avansul.
Cea mai afectata dintre formatiunile Puterii este, fara indoiala, Cdr. Alianta care a fost principalul beneficiar al alegerilor din 1996 se afla, in momentul de fata, in pragul destramarii. Cauzele prabusirii ei electorale sunt multiple si cunoscute. Caderea Cdr nu se datoreaza doar uzajului normal generat de putere. In Cdr nu prea exista, dupa trei ani de guvernare, motive de exaltare electorala. Desi a dominat coalitia guvernamentala si - cel putin formal - administratia, alianta grupata in jurul tandemului Pntcd-Pnl a parut, tot timpul, cea mai inertiala componenta a coalitiei guvernamentale. Pentru multi electori, putinul care s-a facut, s-a facut mai degraba prin actiunile energice ale reprezentantilor Pd-ului si, pe domeniile specifice, ale celor ai Udmr-ului. Pd-ul si-a impus treptat oamenii in cateva sectoare-cheie ale administratiei si acestia au stiut "sa joace", devenind - in raport cu "administratorii" din Cdr - segmentul cel mai dinamic al guvernarii. Pd-ul a stiut sa-si speculeze imaginea si, chiar daca este atins si el de esecul ansamblului, apare in context drept principalul pol reformist al Puterii. Chiar daca vor ramane in guvern pana la sfarsitul mandatului, reprezentantii sai vor cauta sa apara, pe mai departe, drept singurii politicieni dispusi sa faca, totusi, ceva. Anuntul ca, dupa alegeri, Pd-ul nu va mai participa la guvernare cu Cdr-ul este, in consecinta, o formula subtila de a sugera electoratului ca Reforma nu poate fi facuta cu actualii parteneri, ca - in urma constatarii esecului ei - partidul lui Petre Roman va cauta alte formatiuni dispuse ferm sa o finalizeze.
Criza Cdr a mai fost analizata. Nu vom relua promisiunile electorale care i-au permis sa castige alegerile din 1996, promisiuni ramase neonorate. Am aratat de mai multe ori ca, daca urmarea realmente transformarea ireversibila a societatii romanesti, Cdr trebuia sa propuna schimbarea intregului sistem administrativ. Adoptarea legilor functionarului public si a responsabilitatii ministeriale a fost tergiversata, permitand "oamenilor noi" sa se comporte, in fapt, precum cei pe care i-au inlocuit. Lipsa celor "15.000 de specialisti" a impus utilizarea aparatului administrativ mostenit, cu toate tarele lui verificate. Pentru multi cetateni, politicienii Cdr-ului au devenit copii palide ale "mlastinii" Pdsr-iste. Pdsr-ul a reusit insa, invatand lectia Opozitiei, sa-si refaca imaginea. Cdr-ul s-a afundat, spre deosebire de el, intr-un imobilism marcat, accentuat de amendarea dura a oricarei "miscari in front". Pierderea avansului electoral din 1996 era, in consecinta, previzibila si inevitabila. Ea se datoreaza, in principal, incapacitatii Cdr de a se reforma intern din mers. Conducatorii aliantei au realizat, abia acum, ca - pentru a fi in pas cu vremurile - Protocolul care a stat la baza constituirii ei trebuie schimbat. Daca, inainte de alegeri, el fixa ca obiectiv "scoaterea tarii din criza si instaurarea in Romania a unui regim democratic", acum tinta ar trebui sa fie "redresarea tarii printr-o reforma morala, economica si sociala de substanta". Pe fondul prabusirii economice generalizate, schimbarea ar putea sa vina prea tarziu.
Prima intrebare, pe care o poate risca orice cititor, ar fi de ce principala alianta a guvernarii nu a incercat sa se autoreformeze mai demult. Semnale au fost destule. Retragerea Aliantei Civice sau autoexcluderea Par-ului (devenit, intre timp, Ufd) ar fi trebuit sa-i trezeasca liderii din "somnul dogmatic". Fenomenul nu s-a produs. Constituita pe axul Pntcd-ului, Conventia a fost dominata continuu de acesta, i-a aplicat - practic - deciziile. Gerontocratia Pntcd-ista a facut legea, generand nu numai reactii perverse si - uneori - intarziate in staff-urile celorlalte formatiuni, ci si framantari tot mai intense in propriul partid. Diversele subgrupuri, de la "talibani" la "brasoveni", au fost obligate sa-si caute sprijin in afara pentru deblocarea unei situatii sau a alteia. Nu este o taina pentru nimeni ca prabusirea guvernului Ciorbea s-a realizat printr-o alianta discreta a "grupului de la Brasov" cu Pd, Radu Vasile dobandindu-si galoanele de prim-ministru printr-o indatorare evidenta fata de oamenii lui Petre Roman. Ciorba Pntcd-ista a dat in clocot dupa ce, constatand indepartarea de doctrina si morala proprie ca urmare a aservirii fata de Pd, aripa condusa de fostul prim-ministru, Victor Ciorbea, si fratii Boila a decis iesirea din partid si formarea Ancd. Pentru prima oara dupa reconstituirea partidului sub conducerea lui Corneliu Coposu, Pntcd-ul se scindeaza, intrand in caruselul jocurilor politice specific romanesti. Ruptura ar fi trebuit sa dea de gandit d-nilor Diaconescu, Tepelea, Galbeni, Ratiu si cei din conducerea Pntcd ca ceva se intampla si ca singura modalitate de stabilizare a partidului era provocarea unei dezbateri clarificatoare deschise. In locul acesteia, sprijiniti de unii "lupi tineri", precum Remus Opris sau Constantin Dudu Ionescu, ei au preferat sa ignore "disidenta" pe principiul ca ceea ce nu bagi de seama nu exista.
Dominarea absoluta a Cdr de catre Pntcd nu putea sa nu genereze, pana la urma, reactia adversa a celuilalt pilon al aliantei, Pnl-ul. Multa vreme, partidul d-lui Quintus s-a plasat la "remorca" Pntcd-ului, liberalii acceptand fara comentarii deciziile taraniste. S-a ajuns astfel la situatia paradoxala ca, desi diferit doctrinar, Pnl-ul sa fie confundat cu Pntcd-ul, iar politica liberala - singura valabila pentru reformarea economiei romanesti - sa fie aplicata in principal de reprezentantii la guvernare ai unui partid social-democrat, Pd-ul. Mai mult, primind Ministerul Finantelor, liberalii au fost obligati sa propuna - prin demnitarul lor, dl Decebal Traian Remes - masuri fiscale absolut contrarii propriului program. Retragerea din Pnl a unor lideri de marca, precum Viorel Catarama, nu a fost motivata doar prin lupta pentru putere in partid. O continuare a supunerii neconditionate fata de o formatiune politica, Pntcd-ul, cu o doctrina de centru-stanga si o politica de centru-dreapta, risca sa anuleze orice pretentie de identitate liberala. Propunerile avansate sambata, 23 aprilie a.c., la Forumul Alesilor Locali ai Pnl, de catre dl Valeriu Stoica, vicepresedintele executiv al partidului, au demonstrat ca liderii liberali au inteles ca acceptarea inertiala a dominatiei Pntcd-iste nu face decat sa le antreneze partidul pe toboganul prabusirii electorale, anuntata de toate sondajele de opinie. Dl Stoica a propus elaborarea unui nou Protocol al Cdr, care sa consfinteasca egalitatea dintre Pntcd si Pnl si sa asigure alternanta la conducerea aliantei. Mai mult, sustinand necesitatea adoptarii programului continut in Manifestul economic al Pnl, dl Stoica a sugerat asumarea de catre Cdr a ideologiei de centru-dreapta, concordanta cu politica momentului. "Continuitatea optiunilor democratice - a explicat el - depinde de mentinerea la putere a fortelor de centru-dreapta." Pnl este dispus sa testeze impactul acestei optiuni prin prezentarea, la alegerile locale, a unor liste de candidati separate de cele ale Cdr.
Replica Pntcd-ista la aceste propuneri a fost pe linia clasica a conducerii partidului. Intrunit marti, 27 aprilie, B.C.C.C. al Pntcd a incercat sa excluda orice incercare de reformare a Cdr. Pntcd nu este dispus sa modifice Protocolul existent sau sa renunte la conducerea aliantei. Dupa vicepresedintele Remus Opris, Pnl "doreste o distantare de Conventie si nu o consolidare a pozitiei sale in interiorul aliantei". Propunerea prezentarii unor liste separate la alegerile locale din anume zone este "de neacceptat" pentru ca, daca vor face acest lucru, liberalii nu vor mai fi, din punct de vedere juridic, componenta a Cdr. Pentru a-si mentine controlul asupra aliantei, excluzand orice egalitate cu Pnl-ul, dl Diaconescu, presedintele Pntcd-ului, s-a declarat chiar de acord cu cresterea rolului asociatiilor civice afiliate, care vor avea dreptul sa isi propuna candidati pe listele comune si chiar sa cenzureze anumite candidaturi. Pnl-ului i s-a atras atentia ca a devenit ceea ce este, partid guvernamental, numai prin participarea la Cdr, iesirea din alianta putand sa il scoata iarasi de pe scena politica. Totusi, Pntcd-ul este dispus sa discute, dupa vizita Papei, o anume refacere a Protocolului de asociere si functionare a Cdr, fara insa ca esenta celui in functiune sa fie afectata.
Evident, conducerea Pnl stie ca, pentru moment cel putin, parasirea Cdr este contraproductiva. Sondajele au aratat ca atat Pntcd-ul, cat si Pnl-ul ar reusi separat mai putine procente electorale decat Cdr-ul. Cele doua partide sunt, aparent, condamnate sa ramana impreuna. Dar tentativa de restructurare a aliantei este justificata: la ce ar mai folosi mentinerea ei in starea actuala daca, in confruntarea electorala viitoare, va pierde posibilitatea mentinerii la guvernare? Rezultatul viitoarelor alegeri va fi, desigur, determinat de o serie intreaga de conjuncturi, de la redresarea situatiei economice a tarii la consecintele razboiului din Iugoslavia, de la realizarea unor transformari institutionale care sa schimbe sistemul administrativ la reinnoirea si "moralizarea" clasei politice. Mentinerea cu orice pret a unei structuri, ce s-a dovedit viabila doar partial, va face insa ca - indiferent de conjuncturi - aceasta sa supravietuiasca fara ca, in plan real, sa functioneze. Ceea ce, din perspectiva obiectivelor majore ale Cdr, va insemna moartea clinica a aliantei. Pentru societatea civila romaneasca, pierderea proiectelor liberale si crestin-democrate ar insemna, pe fondul ascensiunii absolute a formulelor social-democrate si socialiste, o tragedie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
