Diaspora In Direct
Scrisori din America
"Tinem ca numele de Romania si de Roman sa fie apreciate la justa lor valoare istorica si culturala"
A fi roman, la Paris
De indata ce ajungi in Franta, ramai uimit cat de des e vehiculat - si cu ce conotatii! - numele de roman. Apropierea roman-romanichel (tigan) se face fie din incultura, fie din rea credinta. In orice discutie pe care o ai cu francezii, subiectul devine tabu atunci cand afla ca vii din Romania: "Vous avez vu tous les Roumaines qui mendient dans les rues? C’est honeux, c’est scandaleux!". Sunt prea multi cersetori romani. Ii gasesti chiar si pe primul bulevard al tarii, Champs-Elysees. Taci si inghiti. Asa e! Tigani de-ai nostri (dar nu numai), cu copii in brate, stau in fata Muzeului Louvre sau la metrou, cu figuri de madone atat de ipocrite, de ti se face lehamite. Chiar si asa, publicitatea facuta acestor cersetori ambulanti este exagerata si nedreapta pentru noi, romanii. Un bun prieten francez, invatator dintr-un sat din Meuse, a tinut sa ma invite sa le vorbesc elevilor sai despre Romania. Constiinciosi, isi pregatisera mai multe intrebari, multe inocente, ca si varsta lor: "Copiii romani merg la piscina?"... "In Romania exista maimute in paduri?"... "Oamenii dorm in paturi?" etc. A fost o experienta interesanta sa raspund la tot felul de intrebari unor copii, care stiau totusi sa plaseze corect Romania pe harta Europei, lucru pe care prea putini studenti americani stiu sa o faca.
La Paris, in jurul unei masute, pe terasa cunoscutului restaurant "Le Select", de pe bulevardul Montparnasse, alaturi de mine se afla un bun amic parizian si o doamna de origine romana, stabilita de mai multi ani in capitala franceza. Deodata isi face aparitia o trupa de muzicanti tigani, ce canta pe la mese. Speriata, doamna imi spune repede, soptit, in franceza, sa nu mai vorbim romaneste intrucat indivizii sunt tigani din Romania! Marturisesc ca am ramas "bouche bee" la aceasta reactie alarmista! Explicatiile ei ulterioare dovedeau mai degraba o psihoza creata, din pacate, in comunitatea romaneasca de la Paris. Impresia execrabila pe care o fac tiganii (romanii) la Paris nu inseamna ca nu trebuie sa ne marturisim originea romana, sa incercam sa aratam deschidere, toleranta, educatie...!
Cateva zile mai tarziu, in avionul ce ma ducea de la Paris la Houston - Texas, asezat alaturi de un sirian si afland ca sunt de origine romana, imi destainuie, fara sa ma supar ("If you don’t mind"): "Stiti, cand se vorbeste despre romani, la noi, in Siria, se inteleg doua lucruri: "tarfe" si "muzicanti"!" Lucrul auzit nu ma mira foarte mult si ii raspund cu amar ironic: "Aceasta este marfa cea mai vandabila, neperisabila si universal valabila!"... Insa, o data in plus, ma simt anihilat si indurerat, ca roman!
Aruncati in Lumea Noua
Aici, in San Antonio - Texas, unde locuiesc de mai multi ani, suntem in jur de 20 de romani. Ne intalnim din cand in cand, fie acasa la cate unul dintre noi, fie la biserica greceasca "Sf. Sofia" din oras. Americanii care ne cunosc mai mult sau mai putin bine, ne inconjoara cu amabilitatea lor superficiala. Din lipsa de cultura, prin prezenta unor idei preconcepute (mass-media isi are oricum efectul ei!), impresiile lor nu ne sunt nicicum favorabile. Conotatiile "romanian" sunt dintre cele mai generale, fara valoare, ambigue, daca nu exotice! De multe ori, ei ne aseamana cu vecinii lor mexicani (cu nici o valoare, altfel spus!). Unindu-ne recent intr-o "Societate romano-americana", aici, in San Antonio, speram sa ne facem mai mult simtita prezenta si personalitatea, valorile culturale traditionale. Intalnirile noastre romanesti din San Antonio nu sunt, desigur, cele de acasa; incercam insa sa le traim la toate dimensiunile romanesti, in ciuda dificultatilor si noilor valente acceptate de cultura americana.
De obicei, gazda ne este familia Draghici, stabilita in acest oras cu mai bine de 16 ani in urma. Recent, am creat - prin eforturile sustinute si pasiunea fara de pereche a domnului Valescu - o societate romano-americana, iar in curand vom deveni membri ai prestigiosului "Institute of Texan Cultures", ce cuprinde exponate din mai bine de 50 de etnii! Ne gandim sa invitam si unele personalitati culturale din Romania si sa atragem, cu aceasta ocazie, intreaga comunitate romaneasca din Texas. Tinem ca numele de Romania si de Roman sa fie apreciate la justa lor valoare istorica si culturala.
"Suntem romani de mai multe generatii, valuri aruncate in lumea cea noua". Cei sositi recent (cazul unui tanar roman intalnit in metroul din Montreal care m-a abordat de indata ce a auzit ca vorbeam in franceza cu un amic quebecois despre Romania, fiind dornic sa auda ce e mai nou in tara noastra!), isi recunosc mai usor originea romaneasca, fara nici o retinere. Ramane totusi o categorie importanta a celor dinainte de ‘89, ce tradeaza o comportare pe cat de bizara, pe atat de anacronica fata de ceea ce e roman si romanesc in afara tarii. De ce nu avem curajul, bunavointa si sinceritatea de a ne recunoaste public, printre straini, originea romaneasca, de a comunica si de a trai "en bonne intelligence", asa cum o fac alte etnii, cu mandrie si incredere? Sa fim oare condamnati in apucaturile noastre bizantino-delatoare, raspandite in toate colturile lumii? Ce dorea oare sa spuna recent ministrul francez de externe, H. Vedrine, prin misterioasa-i sintagma: "Europeaniser les Balkans?", daca nu aducerea pe calea civilizatiei a unei zone delicate, vulnerabile, a Europei, prin fanatismul etnic, dar si printr-o inapoiere mai mult sau mai putin voita a inaintarii spre o adevarata democratie si civilizatie?
Libertatea dupa ‘89 a ravasit, din pacate, si unele sedimente urat mirositoare ce inca ametesc pe multi din amintita zona. Regretabil este faptul ca o parte din romanii din diaspora, adaptati intrutotul realitatilor din tarile care i-au adoptat, impartasesc cu cei din jurul lor aceleasi imagini si ganduri stereotipe despre Romania, cu nuante de superioritate, pe cat de rauvoitoare, pe atat de daunatoare.
O doamna de origine romana din New York imi marturisea ca a fost de curand in Romania, si ca s-a intors "scarbita" de ceea ce a vazut acolo! Un domn din San Antonio nu a fost de mai bine de 20 de ani in Romania pentru ca acest lucru "nu-i spune nimic"! O alta doamna din Paris face vizite "fulger" in Romania pentru a nu se contamina prea mult de mizeria fizica si morala a tarii! Acestea nu sunt, din pacate, cazuri singulare. Exista insa - suntem siguri - mult mai multe exemple de romani din diaspora care stiu si simt sincer ceea ce e romanesc.
Desigur, realitatile inca dure din Romania, nu incurajeaza pe nimeni. Comparand unele cifre economice din revista "The European", ramai uimit de diferentele mari pe care Romania le inregistreaza fata de celelalte tari vecine: Romania - productia industriala: -18,6 (iulie); inflatie: 51,9; somaj: 8,5. Bulgaria: - 14; 6,1; 11,1. Ucraina: - 0,3; 2,1; 3,1. Polonia: +6,1; 11,3; 9,8; Ungaria: +16; 14; 9...
Ce fac politrucii nostri? Tot in lupte bizantino-fanariote de partide asuda? Oare vor fi pusi si ei la zid intr-o buna zi pentru nelegiuirile, coruptia si nepasarea crasa fata de destinele tarii si linistea multimii infometate si scarbite de palavrele lor?
Si totusi, romanii sunt de admirat si de neuitat la ei acasa!... Nu pot sa uit trairile de-a dreptul fenomenale ale amicilor mei din Texas, invitati la mine acasa, in primavara trecuta, de Paste. Dincolo de ambiguitatea, de socul cultural si temporal (se vedeau intorsi in timp cu peste 40 de ani!), pe care l-au trait si imortalizat prin zeci de fotografii, ei au ramas, totusi, impresionati pana la lacrimi de ospitalitatea romaneasca si de caldura umana romaneasca: de orice imbratisare, invitatie, amintire oferita etc., gesturi si trairi greu de gasit la asemenea dimensiuni in Sua!
Acestia suntem noi, romanii de-acasa, si asa ar trebui sa ramanem, pentru destinul nostru istoric patent. Intr-o buna zi, va trebui sa ne regasim cu totii, romani din tara si din afara, intr-o unica simtire si o unica cugetare, cu adevarat romaneasca. Numai asa vom putea birui si vom fi din nou fruntea Europei, asa cum eram odinioara!
George Paturca
San Antonio, Texas, Sua