Un pas decisiv, pe drumul civilizatiei si al omeniei
Cainii Vagabonzi, Sub Protectia Primariei
Din initiativa si sub tutela primariei din Bucuresti, soarta cainilor vagabonzi incepe sa se normalizeze. Primarul capitalei, Viorel Lis, si medicul veterinar Romelus Ploscaru au demarat un proiect generos, pe care revista noastra, impreuna cu cititorii ei, il sustin si il sprijina. Cu ajutorul lui Dumnezeu, epoca hingherilor sangerosi a apus
Dr. Romelus Ploscaru
"M-am angajat in acest proiect dintr-o nevoie organica de ordine si curatenie"
La marginea de sud a Bucurestiului, pe un teren abandonat, Primaria capitalei a inchiriat doua grajduri care apartineau Fermei de animale a S.C. "Agricola" Berceni. Acolo, printre brusturi si maracini, printre hartoape si gunoaie, intr-un peisaj aproape dezolant, Administratia pentru supravegherea animalelor din cadrul Primariei generale si-a propus sa organizeze unul din cele mai moderne adaposturi de caini fara stapani si un loc de tranzit pentru cainii comunitari aflati in tratament. Initiativa pare cu atat mai salutara cu cat in toate sondajele, care au dat fiori candidatilor la postul de primar general al Capitalei, situatia cainilor vagabonzi a figurat ca fiind cea de-a treia prioritate, dupa curatenia orasului si dupa repararea drumurilor. In Romania de azi, imaginea nesfarsitelor haite de caini vagabonzi s-a suprapus aproape simbolic saraciei de fiecare zi, dar si haosului organizatoric si administrativ in care traim. De aceea, initiativa primariei bucurestene de a rezolva problema cainilor prin mijloace civilizate, trebuie privita cu interes si buna credinta. Despre stadiul si perspectivele proiectului Berceni, am aflat mai multe amanunte de la dr. Romelus Ploscaru, directorul Administratiei pentru supravegherea animalelor din Primaria Capitalei.
Colaborare romano-austriaca
- Domnule director, ma simt datoare sa va intreb, mai intai, daca iubiti animalele.
- Imi plac animalele, e si firesc din moment ce mi-am ales meseria de medic veterinar, dar nu sunt un fanatic si nu imping niciodata bunele mele sentimente dincolo de limita bunului simt. M-am angajat in acest proiect dintr-o nevoie organica de ordine si curatenie. S-au implinit, iata, sase luni de cand sunt directorul Asa, de cand mi-am lasat propriul cabinet veterinar in grija altora pentru a ma putea ocupa cu toata energia de problema cainilor fara stapan. Am facut un pariu cu mine insumi si mi-am zis ca, daca intr-un an nu voi reusi sa tin sub control aceasta problema, trebuie sa parasesc postul. Va marturisesc insa ca de multe ori am simtit nevoia sa las jungla administrativa, hatisul legilor si al decretelor si sa ma intorc la masa de operatie. Cineva trebuia sa faca, totusi, si acest lucru.
- Lucrati de mult ca medic veterinar?
- Am absolvit facultatea in 1993, dar lucrez inca din timpul studentiei. Am facut apoi un an de practica in Germania, unde am beneficiat de o bursa din partea organizatiei "Dthw", iar la 1 aprilie 1998 am fost numit in functia de director al Administratiei pentru supravegherea animalelor. La venirea mea, nu exista nici un proiect coerent, organigrama era defectuoasa, dotarea tehnica - insuficienta.
- Care e situatia in clipa de fata?
- Potrivit noului proiect de lucru, avem deja 9 medici, care pot acoperi toate sectoarele Capitalei, si 9 masini, folosite la transportul cainilor, la ridicarea cadavrelor si la aprovizionare. In colaborare cu Consiliul National pentru Protectia Animalelor, am modernizat si baza de lucru din strada Theodor Pallady, si centrul de primire a cainilor de la Mogosoaia, care functioneaza, de altfel, din 1983. La centrul din str. Pallady, ne bucuram deja de sprijinul si colaborarea organizatiei "Vierpfoten" din Austria, prin intermediul careia vin, temporar, cate 41 de medici si sterilizeaza cainii fara stapan. Pentru acest centru a donat o masa de operatie si Brigitte Bardot, cu prilejul vizitei sale in Romania. Aici avem trei sali de operatie, in care lucreaza, zilnic, 14-15 medici romani si straini, realizand 40 de interventii in cursul unei zile de munca. Sterilizari se mai fac si la Facultatea de Medicina Veterinara.
- Ce se intampla cu Centrul de ecarisaj, o institutie de trista amintire pentru iubitorii de animale din Bucuresti?
- Serviciul vechiului Centru de ecarisaj a fost preluat de administratia noastra. Ii rog pe cititorii revistei sa retina ca pe un amanunt important faptul ca angajatii nostri au uniforme speciale (verde cu alb si portocaliu), circula cu masina administratiei (pe ea sunt inscrise telefoanele unde se poate suna pentru a prelua cainii din teritoriu si are desenat pe partile laterale un cap de catel). O alta veste buna pentru iubitorii de animale: sinistrul lat de sarma al hingherilor a disparut. Cainii se prind cu crose speciale, de cea mai buna calitate, aduse din Germania, crose care nu ranesc in nici un fel animalele. Ar fi bine ca cititorii dv. sa retina aceste amanunte, pentru ca noi n-avem nimic de-a face cu hingherii din trecut, ce se foloseau de laturi, bate si rangi.
- O intrebare ce "arde" in multe dintre scrisorile cititorilor nostri: ce viitor au cainii sterilizati?
- Cainii pe care ii luam pentru sterilizare din teritoriu sunt adusi inapoi, in locul de unde au fost ridicati, si pot fi recunoscuti dupa medalionul pe care il poarta la gat. Multe asociatii de locatari doresc ca "paznicii" blocului sa se intoarca acasa, unde sunt bine ingrijiti si intretinuti. Fireste, daca nu sunt doriti, ii plasam in centrele noastre.
- Ce reprezinta de fapt aceste adaposturi? Un fel de orfelinate pe termen lung?
- D-le doctor, cine mai sustine acest proiect? Cu cine mai colaborati?
- Colaborez, intai de toate, cu organizatiile de profil: cu Fundatiile "Speranta", condusa de d-na Florina Tomescu, si "Colt Alb", condusa de dr. Ruxandra Nicolescu, cu Consiliul National pentru Protectia Animalelor, condus de Maria Patrascanu, si cu organizatia austriaca "Vierpfoten", de care am mai amintit. Dar cei mai apropiati si mai de nadejde colaboratori ai mei sunt chiar subalternii mei, secretara Jenica Zamfir si contabilul Ion Anton, oameni admirabili, care ma sprijina cu toata fiinta lor in ceea ce fac.
- Ce presupune concret proiectul Berceni?
- Acolo am initiat un proiect mai mult decat ambitios, dar lucrurile se misca greu din cauza lipsei de bani. Patronat de Fundatia "Speranta", centrul de la Berceni e, deocamdata, destul de modest. Sunt acolo doua grajduri, care trebuie compartimentate si acoperite, si 132 de boxe exterioare, construite - acestea din urma - cu ajutorul financiar al firmei franceze "Bouygues" si al revistei "Formula As". Din pacate, banii au fost insuficienti, asa ca au ramas neacoperite boxele exterioare. Eu sper totusi ca vom gasi resursele necesare si in cel mult doua saptamani macar adaposturile exterioare sa fie utilizabile.
- Ce mai e de facut?
- Mai trebuie compartimentate grajdurile, trebuie infiintat un punct sanitar-veterinar, trebuie amenajat un microdepozit pentru hrana. Mai e nevoie de doi medici si de doi tehnicieni veterinari. Macar tehnicienii sa-i angajam rapid. Prezenta lor acolo e urgenta. Cand totul va fi gata, centrul din Berceni va putea adaposti 792 de caini si va oferi 30 de locuri de munca. Proiectul e insa in derulare, dupa cum ati vazut. Sigur, eu am si alte ambitii. As vrea ca acolo sa construim si voliere pentru porumbei, adaposturi pentru iepuri si veverite si sa initiem o colaborare cu scolile. N-ar fi minunat ca elevii sa ingrijeasca aceste mici animale si sa se bucure de dragalasenia lor?
- Ce v-a induiosat cel mai mult in cariera dumneavoastra de pana acum?
- Un catelus, Red. In timp ce hoinarea neatent pe langa benzinaria de pe Calea Serban Voda, a fost lovit de un tramvai. Era un caine al nimanui. L-am luat, l-am operat si m-am vazut silit sa-i amputez ambele picioare din fata. Nu se mai putea face nimic. Ei bine, dupa operatie a ramas acelasi catel vioi. Desi are doar doua picioare, topaie pe ele cu o voiosie de copil. Vointa lui de a trai a fost fabuloasa. M-a coplesit, pur si simplu.
Otilia Sitaru
Viorel Lis
"Solutia uciderii cainilor mi se pare criminala"
- Domnule Viorel Lis, multe dintre fundatiile de protectie a animalelor ne spun ca v-ati interesat personal de starea in care se afla adaposturile, ca in sfarsit statutul lor - pana nu de mult, destul de ingrat - s-a modificat in bine. Ce solutie vedeti in continuare pentru a rezolva aceasta situatie penibila: cainii comunitari?
- Ca primar, am cautat sa rezolv aceasta problema si legal, si respectand cele doua opinii legate de aceasta trista realitate. In general, cam jumatate din cetatenii Capitalei sustin protectia animalelor, cealalta jumatate vrand sa dispara cainii, sa fie eventual ucisi. Or, aceasta ultima solutie mi se pare criminala. Am luat, asadar, calea de mijloc: strangerea cainilor comunitari in adaposturi, in afara orasului, si sterilizarea lor. In acelasi timp, se pune problema mancarii - cum spunea contracandidatul meu, care se plangea ca nu vor avea cainii mancare. Dar un caine nu mananca numai fripturi... mananca resturi, oase, paine uscata. Or, cu atatea restaurante, abatoare, macelarii, brutarii, mancarea le este pe deplin asigurata. Un exemplu incurajator este orasul Bratislava, unde aceasta problema a si fost rezolvata. Eu sunt absolut convins ca pana in anul 2000, cainii vor fi stransi in adaposturi si, prin sterilizare, se vor imputina.
Urgente Ale Centrului Pentru Protectia Animalelor
• 2 m cubi de scandura de brad necesara pentru a termina acoperisurile boxelor.
• 2-3 aeroterme sau un calorifer electric pentru centrul chirurgical.
• 100 europoleti din lemn pentru protejarea cainilor operati .
• mancare.
Cei care ne pot ajuta sa sune la telefoanele: 310.01.92 si 310.01.91.
Important
Revista "Formula As" cedeaza gratuit spatii de reclama pentru proprietarii de restaurante, fabricile de paine si de mezeluri care sunt de acord sa ofere resturile alimentare Centrului de protectie a animalelor din Bucuresti.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
