O Data Pe Luna Aveti Cuvantul
Draga Formula-As"Astept cu nerabdare ca revista sa-mi soseasca peste Atlantic"
Ma numesc Maria Stanciu, locuiesc in Sua de aproape 10 ani si in vara anului 1998, v-am cunoscut prin intermediul fratelui meu si al celor doua nepoate, de 13 si 14 ani, care au venit la mine intr-o vizita de trei luni. Tot timpul mi-au vorbit despre "Formula As" si drept sa va spun, am ramas uimita de afectiunea si cuvintele de lauda pe care le rosteau toti trei la adresa revistei dv., totodata fiind profund uimita de faptul ca nepoatele mele, atat de tinere (de aceea v-am scris si varsta), dovedesc atata atasament si caldura fata de un ziar. Fireste, mi-am dorit si eu sa fac cunostinta cu aceasta revista atat de laudata si indragita, si de cand am primit cateva exemplare, expediate de fratele meu, le citesc si le recitesc, fiind foarte incantata de continutul si de calitatea lor.
Prin intermediul acestei scrisori, vreau sa va exprim admiratia si simpatia mea fata de saptamanalul excelent pe care il editati, si cred ca nu cu putine sacrificii. M-au impresionat in mod deosebit faptele caritabile pe care le faceti, de un umanism si o sensibilitate ce ne ating sufletul, fiecare articol fiind plin de omenie si sentimente nobile. (Citesc cu o deosebita placere si rubrica "Din lumea necuvantatoarelor", iubesc animalele, am si eu doua pisici frumoase).
D-na directoare Sanziana (aveti un nume frumos), din revista dv. am inteles ca v-ati dedicat oamenilor si in special celor necajiti, cu sfaturile dv. de o rara inteligenta, cu sfaturile cititorilor si specialistilor (eu, personal, am inceput sa folosesc cu succes cateva retete admirabile din revista), sunteti de admirat. Imi doresc mult sa am aceasta revista "Formula As" (este un As intr-adevar), o astept cu nerabdare, saptamana de saptamana, sa soseasca peste Atlantic. Initiativa si munca dv. sa fie binecuvantate. Va doresc multa sanatate, dv. si intregului colectiv.
Maria Stanciu - Philadelphia (Sua) "Nu avem nevoie de articole ciudate si periculoase despre Satan. Vrem sa citim ceva care sa ne duca la Credinta, Iubire si Nadejde"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Citesc revista dvs. cu placere si o cumpar regulat. Personal, pot sa acord nota 10 pentru articolele semnate de Mircea Nedelciu, nota 10 pentru paginile de medicina naturista, sanatate, cititorii raspund; bine, pentru pagina culturala si de multe ori stiinta si fenomene paranormale.
Ce m-a decis sa va scriu acum nu este insa un motiv de bucurie, ci dimpotriva. Este vorba de pagina "Spiritualitate" din numarul 329 al revistei. Daca este vorba de a prelua si traduce un articol dintr-o publicatie straina, nu s-a gasit decat acest articol cu cele "13 profetii ale lui Satan"?, articol care pare a fi destul de ciudat, si impresia creata este aceea de dezlanare, nedocumentare si pare a fi scris de un ziarist neprofesionist si nu bine intentionat.
Nu sunt convinsa de acesti "clerici" care au avut viziuni cu Satan (ei trebuia prin insasi profesia lor de credinta sa caute si sa obtina legaturi cu Divinitatea si nu invers). Iar dupa ce au avut "conventii secrete" s-au decis, totusi, sa aduca la cunostinta publicului cumplitele profetii comunicate de Diavol. De fapt, ce a experimentat acest reverend Marthey? Nu cumva insusi Satan s-a intruchipat intr-un preot si propovaduieste "Visul lui Satan"? In ce sa credem? In sporovaiala acestor falsi clerici care sfarsesc cu "Satan va iesi victorios din batalie"? Insusi Mantuitorul se indoia de multi falsi propovaduitori ai credintei, iar noi, in zilele noastre, ii vedem cum isi numara argintii sau cum baiguie neinteligibil in 10 minute o asa-zisa slujba la care te duci cu speranta ca este facuta pentru indepartarea fortelor raului si a farmecelor necurate.
De ce nu il traduceti pe Malraux? Parca el a spus ca secolul urmator va fi unul religios sau nu va fi deloc?
Noi, romanii, ce sa zicem? Satana cred ca ne viziteaza printre primii, desi pamantul nostru pare binecuvantat de Dumnezeu. La noi, totul e pe dos: marii datornici si hotii (de miliarde) - nu patesc nimic, chiar legea pentru ei e scoasa dintre legi (bancruta frauduloasa) de catre un ministru peltic si lipsit de prestanta, suntem guvernati de echipe de gafeuri, afaceristi, ei sau copiii lor, nepotii lor, organisme infiintate care nu dau socoteala nimanui (vezi F.P.S.), "greseli" pentru care nimeni nu poarta raspunderea, crima si viol "pedepsite" cu 5 ani inchisoare, din care se fac 2 ani pentru purtare "buna", minciuna, coruptia, faradelegea - sunt la ele acasa si bine canta copiii din trupele dance "niste nimeni devin peste noapte bosi", si intreaga asa-zisa coalitie care ne guverneaza, prezidata de batrani fara Dumnezeu (doar cu nepoti hoti) - coalitie care nu are nimic de a face cu interesele tarii. Deci, noua, nu ne mai trebuie un articol ciudat si periculos, precum cifra 666. Noi avem satanii nostri. Vrem sa citim ceva care sa ne duca la credinta, iubire si nadejde.
Sper ca noi, cititorii, avem dreptul atat la "replica" (nu e cazul de fata), cat si la parere.
Cu stima,
Elana - Ploiesti "Multumiri , colaboratorilor si conducatorilor ei"
Sunt un pensionar, veteran de razboi si fost detinut politic. Am 83 de ani pe care ii traiesc, pot spune, cu curaj normal, datorita, in mare parte, aplicarii in activitatea zilnica a multor invataturi-indicatii, primite si insusite prin "Formula As", pe care o astept in fiecare zi de luni la chioscul de ziare din Scheii Brasovului. O citesc cu mare placere, cu atentie, cu satisfactie si extrag indicatiile folositoare - o imprumut si vecinilor, si toate numerele le pastrez in biblioteca casei.
E greu sa spun cat m-ati ajutat si ma ajutati in sperantele de viata pe care le mai am. M-am vindecat de constipatie, de hemoroizi, de anemie, de stressuri, de insomnie, de ganduri neplacute si-mi traiesc zilele dupa indrumarile receptionate - prin activitati, miscare, sport, masaje, fara timpi morti, fara ganduri negre, cu intelegerea fiintei umane, cu alimentatie si programe corespunzatoare, cu credinta in dragoste si sperante.
"In Credinta stramoseasca
Multumesc conducerii si colaboratorilor acestei reviste, cu respect si recunostinta, si nu pot sa nu-mi exprim si admiratia pe care o port si pentru faptul de a fi atasata cititorilor fideli prin concursul initiat si, mai ales, prin deplasarile organizate prin cele mai importante orase din tara, incepand cu Brasovul nostru. Am participat si eu la intalnire, ca un batran cuminte si recunoscator, dar fara curaj de a lua cuvantul. Impresionat de amicala discutie dintre revista si cititorii ei fideli, n-am mai avut timp sa vorbesc, desi - ca toti cei din sala - aveam ceva de spus, cu scopul de a va multumi direct, pe fata.
Pentru toate acestea si pentru multe ce ne veti mai aduce, va multumesc mereu si va declar deschis "As-ul revistelor Romanesti", care:
Ajuta Sanatatea,
Alina Suferinta,
Aduna Sperantele,
Amelioreaza Societatea.
Popa Octavian - Str. Democratiei nr. 1, Brasov "Multumiri din Australia!"
Un gand curat de departe, d-nei Sanziana Pop si intregii redactii a revistei "Formula As". Asteptam de multa vreme aparitia revistei dv. pe Internet. Acum sunt fericita. Imi lipsea foarte mult aici un ziar scris intr-adevar pentru oameni. Am intalnit in revista dv. increderea si bunatatea de care avem cu totii nevoie. Suntem plecati din tara de aproape un an. Eu sunt bolnava de dor. Cel mai mult imi lipsesc oamenii. Nu sunt in lume oameni mai buni ca romanii nostri! Abia astept sa ma reintorc unde imi va fi intotdeauna locul, printre ai mei. Va saruta cu drag,
Mihaela Purdea - Australia "Scrieti mai mult despre locurile ucise de Ceausescu. Fiti depozitarii testamentari ai trecutului romanesc"
De mult ma framanta gandul sa va scriu. Sunt o cititoare fidela a revistei "Formula As", pe care o citesc cu incantare si mult interes. In zilele noastre, cand respectul fata de om a disparut, cand la cei aproape 75 de ani ai mei, cu durere in suflet aud de copii care isi omoara parintii, de frati si surori care se ucid intre ei, ma rog lui Dumnezeu sa ne salveze de pe drumul pe care ne indreptam. Noi am fost sase copii la parinti, dar am fost crescuti si educati cu dragoste, in spiritul dreptatii si al cinstei fata de om si munca. Parca-i vad pe parintii mei mangaindu-ne, vorbindu-ne cald, niciodata ridicand glasul la noi sau batandu-ne. E drept ca lumea de azi e mai nervoasa, are alta mentalitate, alt fel de a concepe viata. M-am nascut si am crescut la oras, dar n-am auzit vecinii sa se certe intre ei sau sa ajunga prin tribunale.
Azi, cartierul unde am copilarit nu mai este. Din ordinul lui Ceausescu a fost demolat. Din cand in cand, ma duc sa-l privesc de pe pasarela care traverseaza linia ferata, de langa fosta gara de marfuri. Imi dau lacrimile si mi se strange inima cand inaintea ochilor am o imagine de cosmar. Din tot cartierul, n-a mai ramas decat scoala si biserica, si ici si colo cate o casa. Parca ar fi dupa un cutremur devastator. Scoala nu mai functioneaza, iar biserica veche, de peste 100 de ani, functioneaza numai duminica si de sarbatori, cand vine un preot si oficiaza slujba, la care iau parte fostii locatari ai cartierului, razletiti astazi prin toate micro-raioanele oraselor.
Doamna Sanziana Pop, imi permit sa va sugerez sa scrieti mai mult in revista despre aceste pierderi care ne-au strivit sufletul. Scrieti mai mult despre locurile ucise de Ceausescu. O data cu ele ne-au fost ucise copilaria, amintirile si trecutul, radacina prin care tineam de lumea aceasta si care ne definea. Nu trebuie ca raul acesta sa se mai repete vreodata. Trecutul este certificatul de nastere al unui popor. Fiti dv. depozitarii testamentari ai trecutului romanesc.
Maria Popovici - Micro-raion 17, Bl. F8, Ap. 4, Galati"Va felicit pentru campania de salvare a arborilor din Bucuresti"
Stimat, apreciat si mult indragit colectiv al revistei As,
Sunt un pensionar cu venit foarte modest, dar care citeste, totusi, saptamanal revista dv. As vrea sa va felicit si sa va multumesc totodata pentru campania pornita in paginile revistei, pentru salvarea arborilor din Bucuresti. Adevarata cauza a disparitiei lor este ofensiva (aprobata de primarie) locatarilor bine chivernisiti in urma afacerilor facute, si care nu obosesc sa-si construiasca vile, garaje, tarabe si pravalii, pe care le ridica prin taierea copacilor. Aceeasi situatie se prezinta si pe strada mea, aviator Serban Petrescu, sectorul 1, in zona Pietii Dorobanti. Locuiesc pe aceasta strada, de peste 50 de ani, aici mi s-au nascut copiii si aici imi cresc si nepotii. Strada avea niste frumuseti de tei, cu coroane umbroase si parfumate, in care ciripeau vrabii, cintezoi si ciocaneau ciocanitori. In lunile mai-iunie, coroanele lor se uneau de la un trotuar la altul, deasupra noastra, parfumand toata strada, ferindu-ne de caldura verii, de poluare si praf. Acum, multi tei au fost taiati fara mila, parca in dusmanie, ramanand in urma lor cioturi, ca niste rani deschise. Ma doare sufletul cand trec pe strada mea, si am plans efectiv in zilele cand copacii erau doborati. Se poate constata ceea ce va spun. Strada noastra e paralela cu Beller, iar teii au fost taiati la numerele 1- 3- 5- 7- 16A, 28 si asa mai departe, pana la capat, unde e sala de sport Floreasca. Poate ar fi bine ca locatarii noilor constructii sa fie Obligati sa sadeasca puieti in locul teilor sacrificati si daca nu au bani (?!), primaria sa le dea gratuit copacei si sa urmareasca sadirea lor. Defrisarea orasului e deja avansata. E de neinteles cum conducatorii acestei tari, care trec zilnic cu masina prin Bucuresti, nu vad cum moare orasul in jurul lor. Daca de progresat nu putem, sa salvam macar ceea ce ne-a ramas de la inaintasi.
A. Ionescu - Bucuresti "Va multumesc pentru mangaierea singuratatii mele"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Masa de pranz mi se aduce acasa de la Uniunea Scriitorilor. Saptamanal, o data cu mancare, primesc si revista "Formula As". O citesc in aceeasi zi, mai ales noaptea, cand nu pot dormi.
M-a mirat cand am citit marele tiraj pe care-l aveti. Uimitor! 275.000 de exemplare nu are o alta revista. Probabil, tirajul vine si de la continutul enciclopedic. Fiecare gaseste ce doreste, de la sfaturi practice pana la sinteze politice, stiintifice si mai ales reportaje. Citesc aproape tot, mai ales noaptea cand nu pot dormi. Tirajul arata si interesul cititorilor, cititori fideli. Revista este scrisa de oameni priceputi, competenti. Va felicit si va multumesc pentru mangaierea singuratatii mele.
Va multumesc. Cu prietenie, cu toata varsta mare care ne desparte,
Dumitru Corbea
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
