Adevarata capitala culturala a Romaniei, Sibiul a fost cuprins si in toamna aceasta, de zarva unui festival international. Cu mic, cu mare, alaturi de invitati si turisti veniti din alte orase sau din alte tari ale Europei, sibienii au petrecut o saptamana plina de arta si de emotii, pe care le vor duce cu ei pana in lungile nopti de iarna, la gura sobei. Dupa cum si zidurile orasului vechi vor pastra multa vreme in amintire, alautele muzicantilor ce insoteau stegarii si vorniceii care anuntau, pe strazi, sarbatoarea. Asa a si fost. O sarbatoare pentru spirit si suflet, celebrata intr-un oras de basm.
Inceputurile
In urma cu aproape 20 de ani, cand romanii abia incepeau sa invete libertatea, s-a nascut la Sibiu ideea unui festival de film documentar. Dumitru Budrala, creatorul si presedintele acestui important festival, isi aminteste: "In 1993 nu existau filme care sa prezinte realitatea. Erau mai degraba filme de propaganda.Cine voia sa cunoasca adevaruri nu avea de unde sa le afle, nu avea de unde sa inceapa sa cunoasca lumea, sa vada realitatile. Pentru majoritatea romanilor era imposibil sa calatoreasca in strainatate. Si atunci am zis, hai sa facem aici un festival, sa vina aici filmele si cineastii din lume. Asa ca am chemat la Sibiu oameni care stiu sa faca filme, oameni destupati la minte, liberi, care nu fusesera inchisi in cliseele care existau la noi in filmul documentar. Artisti care sa ne deschida ochii spre lume".
Dupa doua decenii, initiativa lui Dumitru Budrala s-a transformat intr-un mare festival, ajuns la a 11-a editie. Cu incapatanarea lui de fiu de cioban din Marginimea Sibiului, Budrala a reusit sa construiasca un eveniment de nivel international, in ciuda tuturor greutatilor. Sprijinit de stralucitii profesionisti de la Astra-Sibiu, precum si de sponsori increzatori in calitatea proiectului, Dumitru Budrala a dovedit ca visele mari sunt posibile si-n Romania, daca vrei, daca stii, daca perseverezi. La mai mare si la multi ani!
Competitia
Alaturi de filmele straine prezente in concurs, competitia romaneasca din acest an a fost una dintre cele mai puternice. "Daca la inceput am creat o sectiune speciala pentru documentarul romanesc, stiind ca nu sunt de nivelul celor internationale, anul acesta sunt cateva filme romanesti care pot, fara probleme, sa tina piept unei competitii internationale" - spunea Dumitru Budrala la inceputul editiei. De acest adevar aveam sa ne convingem cu totii, pe parcursul celor cateva zile de festival.
Premiile
* Castigatorul Premiului Astra, pentru Cel mai Bun Documentar Romanesc, a fost filmul "Crulic - drumul catre dincolo" al Ancai Damian, pe care il puteti urmari deja in salile de cinema din tara. "Mi se pare ca filmul Ancai Damian, Crulic, e un film important si ma bucur ca a luat premiu. E important, pentru ca e un inceput in cinematografia romana, e un start bun in ceea ce priveste animatia. Cel putin din punct de vedere al desenelor, este o minune de film", spunea regizorul Cristi Puiu, membru al juriului festivalului.
* Castigatorul premiului Astra, pentru Cea mai Buna Imagine, a fost filmul "Teodora pacatoasa", regizat de Anca Hirte, o poveste emotionanta a unei fete ce intra in calugarie, fericita sa devina o "mireasa a lui Hristos". Michael Yorke, unul dintre cei mai prestigiosi profesori de film documentar din Anglia, aflat pentru a patra oara in scaunul juriului de la Astra-Sibiu, a tinut sa precizeze: "Am iubit, pur si simplu, acest film. Portretul pe care i-l face Anca Hirte acestei fete este de-a dreptul remarcabil. Mi-a placut atmosfera lui, ritmul lui, omenia lui, si mi-a placut ca, in ciuda seriozitatii monastice a subiectului, filmul ne arata fata umana a acelei lumi - lucru foarte greu de obtinut. E pur si simplu frumos, iar frumusetea de pe ecran coboara si iti inmoaie inima. L-am admirat enorm". De ce a ales Anca Hirte sa faca un film despre juramantul calugariei, am aflat chiar de la ea. "Eu cu Dumnezeu am avut intotdeauna o relatie foarte privata. Biserica a fost ceva care nu m-a atras, din cauza reprezentantilor ei, care nu sunt totdeauna asa cum dorim. Dar Iisus este intruchiparea iubirii.Cand am auzit ca maicutele spun ca ele se casatoresc cu Iisus, curiozitatea m-a purtat catre ele. Cum e dragostea aceasta pur sufleteasca, cu un mire care nu are corp, pe care nu-l pot atinge, in bratele caruia nu se pot refugia? Stiti cum e cand esti in bratele unui barbat care te iubeste: nu-ti mai e frica de nimic. Dar cum poti trai asta, fara acea imbratisare fizica? La aceasta intrebare am cautat raspuns". Dincolo de emotia temei, Anca Hirte isi dezmiarda privitorii cu imagini superbe, care descriu viata monastica, asa cum niciodata n-a fost vazuta intr-un film: joaca maicilor pe fondul alb al zapezii, buzele Teodorei in cantec si rugaciune, ochii ei cei senini si plini de iubire, silueta ei de fecioara despletita si pura.
Emigrat in 1990 in Germania si stabilit in Irlanda, "sasul" Dieter Auner este la al doilea sau film documentar si la al doilea sau premiu la Festivalul International de Film Documentar Astra, Sibiu.
"Multumesc revistei "Formula AS" pentru premiu. Inseamna mult aceasta recunoastere. Ma bucur, pentru ca in viata asta n-am facut decat ce-am crezut eu ca poate fi valoros. M-am intors de fiecare data sa fac film aici, pentru ca vreau sa nu pierd ceea ce se mai poate pastra, spiritual vorbind. Am gasit in familia ciobanilor Creta o constelatie rustica. Toate week-end-urile petrecute, copil fiind, la bunica, le-am retrait in sanul acestei familii de ciobani. Eu, nemaiavand radacini nicaieri, caut legatura cea mai simpla, care pentru mine e Romania".
Filmul urmareste doi ani din viata familiei Creta, o familie autentica de ciobani, unita cum rar se mai vede in ziua de azi, trei generatii traind si muncind cot la cot, o familie vesela, in ciuda tuturor necazurilor, o familie pe care nu poti decat s-o iubesti pe loc. Iubiti au fost si de publicul prezent la proiectie, care i-a primit, alaturi de echipa de realizatori, la sesiunea de intrebari si raspunsuri ce a urmat vizionarii, in lungi aplauze si urale (nu e deloc o exagerare!).
"In 2006, cand am pornit sa caut personajele pentru acest film, stiam ca vreau sa fac un film despre ciobani. Am cautat trei luni de zile pana am dat de satul asta. Pe unde umblam, tot ce inseamna traditie in oierit disparuse. Plecasera prin Anglia, prin Germania... Toti. Mai gaseam cate un batran care mai tinea oi si care se plangea ca n-are oameni. Si mi-am dat seama ca gata, s-a dus ce cautam eu. M-am lamurit ca lumea aceea catre care ne gandim noi orasenii cu nostalgie, lumea aia din varful muntelui unde, vezi Doamne!, ciobanii traiesc curat, nu mai exista sub forma aceea. Asa ca am hotarat sa fac un film cu ciobani din ziua de azi, din care sa se inteleaga care e pretul progresului. Un film neidilic. Asta era teza mea. Eu stiam ca pretul progresului este pierderea unor valori umane. Fiind sas, am trait asta pe propria piele, emigrand cu familia. Stiu ce inseamna sa nu mai ai radacini, casa, masa, familie unita, neamuri gard-in-gard, tot ce ai vazut in film. Eu am pierdut toate lucrurile astea acum 20 de ani. Am facut acest film pentru a arata cat de importanta e identitatea unui neam, cata siguranta de sine castigi cand esti aproape de radacini, cat de valoroase sunt traditiile si modul de viata invatate din mosi-stramosi; fericirea noastra depinde de ele".
Epilog
Festivalul Astra e, fara indoiala, unul dintre evenimentele care plaseaza Sibiul printre capitalele culturale ale lumii. El ne propune, cu fiecare editie, o desteptare.A privi prin ochii din ce in ce mai abili ai documentaristilor romani realitatile care ne inconjoara, nealterate de parti-pris-urile presei si ale televiziunilor care trec, din prea multa vorbarie, pe langa esential, e o nevoie la fel de prezenta azi, ca si acum 18 ani. Dar, desi este cel mai bun festival de film documentar din Romania, totul se infaptuieste in conditii tehnice foarte dificile: pentru aceasta saptamana de film si sarbatoare, organizatorii sunt nevoiti sa schimbe salile de spectacol, de la Casa de Cultura din Sibiu, in sali de cinema improvizate - un efort urias, pe care si-l asuma senin si cu multa imaginatie. Asa ne-am dat seama ca reusita lor, de 11 editii incoace, se datoreaza, in primul rand, pasiunii si tenacitatii catorva oameni, mereu aceiasi, care au facut din acest eveniment un copil de suflet, pe care-l cresc dupa chipul si asemanarea lor: frumos, vesel, ager si priceput.