Uneori, e greu de crezut ca prezenta viermisorilor nu sta doar la baza tulburarilor gastro-intestinale, precum constipatie, diaree, greata, varsaturi, dureri de stomac, enterita sau enterocolita, dar provoaca la fel de des si boli ale aparatului respirator, pneumonie, reactii alergice sub forma de eruptii cutanate. Tot infestarilor cu viermi se datoreaza si unele boli neurologice (de la iritatie nemotivata, dureri de cap, ameteli, la ticuri nervoase si chiar convulsii epileptice), sindromul de oboseala cronica si tulburarile mentale. Toxinele viermilor au efect deprimant asupra sistemului sangvin uman si provoaca anemie care, in cazuri extreme, se poate agrava, incat se ajunge si la cancer de sange. Impactul cu toxinele eliberate de viermi asupra sistemului nervos duce la tulburari de somn, tulburari ale tonusului muscular. Toxinele produse de viermi slabesc sistemul imunitar, impiedicand procesul de vindecare a multor boli. Deseori este foarte dificil de detectat cauza adevarata a bolilor, astfel incat este posibila chiar moartea pacientului. Cand invaziile sunt minore, boala poate fi asimptomatica. Dar purtatorii care nu stiu ca sunt infectati vor transmite helmintii si altor persoane, cel mai des membrilor familiei. Daca medicul pune diagnosticul si prescrie tratamentul bolilor fara a lua in considerare posibilitatea de infestari intestinale parazitare, urmeaza un tratament lung si istovitor, ce nu scuteste pacientul de suferinta si nu duce la vindecare. Mai mult decat atat, boala este adesea agravata de efectele secundare ale medicamentelor. Dificultatea consta in faptul ca, de multe ori, examinarea microscopica a fecalelor nu detecteaza ouale viermilor intestinali, din cauza etapelor de viata ciclice ale parazitilor si din cauza imperfectiunii echipamentelor de laborator.
Alternativa cea mai raspandita de tratare a parazitilor intestinali sunt medicamentele sintetice. Agentii chimici ce omoara o forma sau alta de viermi au insa adeseori o toxicitate ridicata. Organismul copiilor suporta greu tratamentul cu preparate sintetice. In plus, o categorie de pacienti refuza sa "ia pastile."
Nici tratamentele cu plante medicinale nu sunt foarte eficiente. Unele plante sunt toxice si produc efecte secundare in caz de supradozare sau intoleranta, altele au contraindicatii pentru un anumit numar de boli. Utilizarea infuziilor de plante medicinale cu concentratii scazute (pentru a reduce actiunea toxica) produce efecte negative, deoarece viermii supravietuitori devin agresivi si acceseaza mai multe organe, fapt pentru care impactul asupra acestora devine problematic.
Clisme cu bicarbonat de sodiu
Un grup de savanti din domeniul parazitologiei au pus o intrebare logica: ce metode poti sa mai incerci atunci cand folosirea remediilor naturiste sau alopate este imposibila? Ei au analizat si au cercetat mai multe metode si ingrediente ce nu dauneaza organismului uman, dar sunt, in acelasi timp, fatale pentru paraziti. Si au gasit! Iar inventia a fost brevetata dupa o serie de tratamente sub supraveghere medicala atenta, cu rezultate exceptionale.
Inventia utilizata pentru tratamentul contra viermilor intestinali are la baza un ingredient arhicunoscut: bicarbonatul de sodiu. Metoda propusa are o eficienta ridicata, este simpla, accesibila, ieftina, lipsita de complicatii si reactii adverse. Simplitatea metodei permite tratamentul la domiciliu, ceea ce este de asemenea important.
Cum se procedeaza
* Prima masura: se face o clisma cu 2 litri de apa la temperatura de 20-22 gr.C, cu scopul de a curata intestinele si de a crea conditii pentru o actiune mai buna a solutiei de bicarbonat. Pasul urmator: se introduce rectal un amestec de 20-30 g bicarbonat de sodiu (o lingura) dizolvat in 800 ml de apa, la temperatura de 38-42 gr.C. Se mentine in intestin timp de 30 de minute. Dupa eliminarea in jeturi (cu intreruperi) a solutiei, se mai face o clisma de 2 litri, la temperatura de 22 gr.C. Tratamentul se repeta din doua in doua zile.
Cum se petrec, totusi, atatea vindecari miraculoase? Specialistii in parazitologie au obtinut dovezi ca bicarbonatul de sodiu creste rezervele alcaline in sange si reduce vascozitatea mucusului. In acelasi timp, viermii care au patruns adanc in mucoasa intestinala devin vulnerabili la efectul solutiei apoase de bicarbonat de sodiu, ce le cauzeaza relaxarea musculara, si ca urmare se desprind de peretii intestinelor si ies in timpul procedurilor de curatare. Bicarbonatul de sodiu contribuie si la diureza osmotica si, prin urmare, toxinele eliberate de viermi si cele aparute in urma mortii lor sunt eliminate din organism. Efectul anti-inflamator al solutiei de bicarbonat de sodiu duce la vindecarea ranilor in locurile de unde s-au desprins parazitii.
In timpul procedurilor n-au fost observate reactii adverse, dereglari ale tractului gastro-intestinal, ale sistemului biliar si ale cailor urinare. Tratamentul a fost bine tolerat de catre pacienti, mai ales ca acestia puteau vedea cu ochi proprii "confirmarea documentara" a cauzei bolii lor.
In gospodariile taranilor, pericolul de infestari cu paraziti intestinali a fost cunoscut dintotdeauna, caci oamenii se aflau in contact permanent cu animalele si fecalele lor, uneori pline de limbrici. Zeci de ani, "babele" de la tara au prescris tratamente suferinzilor care se vaicareau de dureri de burta, colici, voma, convulsii, pierderea masiva a parului, dureri de inima, vartejuri repetate, slabiciune si dereglari de vedere. Se considera ca cea mai buna perioada pentru depistarea prezentei helmintilor este in faza de Luna noua, atunci cand cornul lunii este foarte subtire. Recomandarile vracilor de la tara incepeau obligatoriu cu schimbarea meniului, in perioada de pregatire pentru cura de eliminare a limbricilor. In prima zi, se consuma numai hrana lichida: supe, lapte acru cu o felie de paine uscata. Seara, se administreaza 25-30 de grame dintr-un remediu purgativ (sare amara sau sulfat de magneziu). A doua zi dimineata, se face o clisma cu irigatorul ca sa usuram procesul de expulzare a limbricilor, ce vor iesi pe parcursul a 2-3 zile. Pentru fiecare specie de helminti, in medicina populara s-au elaborat metode specifice si remedii cu efect vermifug. Iata cateva exemple.
Remedii contra TENIEI
* O lingura de seminte de dovleac uscate bine, dar neprajite, neaparat cu pielita verde pastrata, se piseaza in piulita. Se face o pasta, adaugand pe parcurs 7-10 picaturi de apa. La un pahar de seminte se adauga 50-60 ml de apa. Pentru imbunatatirea gustului (pentru copii) se mai adauga o lingura de miere de albine sau dulceata. Preparatul obtinut se consuma incet, cate o lingurita odata, si se mesteca mult, timp de o ora. Dupa 30 de minute, se bea cu inghitituri mici un pahar de lapte in care a fost fiarta in prealabil o capatana de usturoi, taiata in 6-8 bucati. Dupa ce trec 30-40 de minute, se bea un preparat purgativ puternic, iar peste 1,5-2 ore, se face o clisma cu apa calda, in care a fost fiarta o capatana de usturoi.
* Se amesteca in parti egale flori de vetrice, seminte de dovleac si scoarta de crusin rasnite. O lingura de amestec se fierbe in 200 ml de apa, timp de 7 minute, pe foc mic, dupa ce da primul clocot. Se beau cate 200 ml de doua ori pe zi, dimineata pe nemancate si seara, inainte de culcare, timp de 5 zile consecutiv.
* Doi-trei dovlecei se curata, se toaca sau se rad pe razatoare, se adauga putina miere de albine si se consuma cruzi, pe nemancate, 5 linguri. Imediat se bea sulfat de magneziu sau un alt preparat purgativ.
* Va propun un program antiparazitar cu trei plante.
Remediul nr. 1. Coaja verde de pe nuci se culege atunci cand incepe sa se desfaca, se toaca marunt si se umple cu ea 2/3 dintr-un borcanel sau o sticla cu gatul larg. Se toarna tuica, cat sa acopere cojile cu doua degete. Dupa 3 zile de macerat la intuneric, se bea in prima zi o picatura de solutie dizolvata in 100 ml de apa, in urmatoarea zi - 2 picaturi, in urmatoarele 3 zile se mai adauga cate o picatura. Din ziua a 6-a, se bea aceeasi doza, si anume: 2 lingurite de macerat amestecat cu 2-3 linguri de apa. Se tine in gura mai mult timp, pana la 15 minute, apoi se inghite. Nu se bea nimic dupa inghitire!
Remediul nr. 2. Se macereaza 4 linguri de pelin, in 500 ml de alcool, la 70 de grade, timp de 10 zile. In primele 2 zile se bea cate o lingura, cu putina apa, inainte de culcare, in urmatoarele doua zile se beau cate 2 linguri de tinctura in putina apa. Zilele urmatoare doza se mareste, dupa aceeasi schema, pana la 7 linguri. Se beau in continuare cate 7 linguri, o data pe saptamana, timp de un an.
Remediul nr. 3. Se rasnesc seminte de cuisoare (condiment). Pulberea se bea cu putina apa, inainte de masa de pranz. O doza este de 500 mg (echivalent cu o pastila de marime medie). In prima zi se administreaza cate o doza, de trei ori pe zi, a 2-a zi cate doua doze, de 3 ori pe zi, din ziua a 3-a pana pe ziua a 10-a, se beau cate 3 doze, de 3 ori pe zi. In continuare, se beau 3 doze, de 3 ori pe zi, o data pe saptamana, timp de un an.
Limbrici si oxiuri
Din timpuri stravechi, bunicile le dadeau copiilor dimineata, pe nemancate, cateva visine pentru profilaxie. Acum putem folosi fructele congelate.
Vara, in bucate se puneau frunze verzi de dud si de iarba-mare, iar iarna - uscate. In cazuri grave, copiilor li se ungea zona buricului cu gudron de mesteacan. In mancare, se puneau cateva floricele de pelin negru, iar cand lucrau la camp, oamenii rupeau si mestecau floricele amare, cu apa de izvor.
1. Se amesteca in parti egale flori de musetel, vetrice si pelin amar. Seara, se oparesc in termos 2 linguri de amestec, in 500 ml de apa fierbinte. Dimineata, se strecoara si se bea ceaiul.
2. Popoarele din tarile caucaziene folosesc deseori remedii din lamai. O lingurita (copii) sau o lingura (adulti) de seminte pisate de lamaie se consuma dimineata, pe nemancate, timp de 5 zile. Dupa o pauza de 3 zile, se repeta. In cazuri mai complicate, se face o cura cu lamai. Se incepe cu consumul a 1/2 de lamaie, apoi zilnic se mananca o doza marita, pana se ajunge la 10 lamai pe zi. Apoi numarul lor scade treptat, pana la 2 lamai. Timp de 4-5 saptamani, zilnic, se mananca 1-2 lamai. Pentru copii, se infuzeaza timp de 2 ore o lamaie spalata bine si tocata marunt, cu coaja si seminte cu tot, in 200 ml de apa, amestecata cu o lingurita de miere de albine. Lichidul strecurat se bea inainte de culcare.
3. Inainte de culcare, se face o clisma cu 250 ml (pentru adulti) de lapte in care s-a fiert o capatana mare de usturoi. Pentru copii, doza este mai mica (75-125 ml), in functie de varsta.
Contraindicatii. Nu se dau remediile cu actiune vermifuga femeilor insarcinate, in timpul menstruatiilor sau bolnavilor cu stari febrile grave.