Anul acesta s-au implinit 50 de ani de la moartea lui Celine si Editura Nemira a incheiat reeditarea romanelor lui cu ultimul volum din "Trilogia germana", bine tradusa de Irina Negrea, desi stilul atat de original al autorului nu e deloc usor de transpus. Rigodon-ul romanesc apare intr-o editie exemplara, preluata dupa cea de la Gallimard, ingrijita de un celinian doct, Henri Godard. Acestuia ii apartin, pe langa multele note lamuritoare la text, si informatii privind geneza romanului si primirea facuta de critica la aparitia lui postuma, in 1969. Tot in anexa avem o convorbire revelatoare a lui Celine din 1957 cu un ziarist elvetian care-i pune intrebari incomode, precum si o expunere, inregistrata initial pe disc, a scriitorului, despre roman in general si scrisul sau in special, care ne ajuta sa-i intelegem mai bine proiectul literar si sa-l plasam corect la locul ce i se cuvine: printre geniile literaturii franceze. Caci, oricat de blamabila moral ar fi fost atitudinea violent rasista si pro-nazista a acestui om contradictoriu, intre 1938 si 1944, judecata asupra operei s-a disjuns de ea si azi (desi pacatele nu i se iarta) i se recunoaste lui Celine meritul de a fi, alaturi de Proust, marele novator al artei literare franceze din sec. XX, un exceptional stilist si inventator de tehnici romanesti. Dovada a acestei recunoasteri inconturnabile, opera i-a fost editata in cea mai prestigioasa colectie franceza, La Pleiade, romanele ii sunt periodic retiparite si in editii ieftine cu tiraje mari, au aparut mai multe volume de corespondenta, biografii, marturii ale celor ce l-au cunoscut, iar exegeza sporeste mereu. Pentru aceia dintre dvs. care nu stiti in ce consta "cazul Celine" (important si pentru intelegerea romanului pe care vi-l recomand azi), dau cateva succinte informatii biografice. Louis Ferdinand Auguste Destouches (1894-1961), care si-a luat pseudonimul Celine dupa numele mic al bunicii materne, era de origine modesta, a luptat in Primul Razboi si a fost ranit, apoi a facut studii de Medicina si a lucrat ca doctor in dispensare pariziene de mahala. Doctorul Destouches scria insa in timpul liber si in 1932 a debutat cu un roman socant de original ca stil - elaborat pornind de la limbajul popular oral - si constructie: Calatorie la capatul noptii. Revolutia limbajului care dadea temelor sociale un impact puternic a continuat cu Moarte pe credit - o capodopera in care se definea proiectul urmatoarelor sase romane avand ca materie fapte reale, autobiografice, organizate narativ, remodelate prin intermediul imaginatiei si purtand marca stilistica exclusiva, reteta proprie de a capta si transmite emotii ca nimeni mai inainte. Intre 1938 si 1941, scriitorul acesta de o autenticitate viscerala, ulcerat si sfidator, cu un simt special al grotescului, o ia razna: scrie pamflete antisemite pline de vehementa si ura, mizeaza pe nazism, iar sub ocupatie publica articole colaborationiste. Dupa victoria aliatilor, fuge cu sotia lui in Germania si de acolo in Danemarca. Un mandat de arestare emis de francezi il urmeaza la Copenhaga, unde in 1950 e judecat si condamnat. Amnistiat dupa 18 luni, se intoarce in Franta si traieste izolat la Meudon, inconjurat de caini si pisici. "Trilogia germana" scrisa in anii '50 cuprinde romanele "De la un castel la altul" (1957), "Nord" (1960) si "Rigodon", sfarsit in chiar preziua mortii (de un anevrism) si aparut postum. Toate alcatuiesc un ciclu coerent, al lungii calatorii de salvare catre Copenhaga si sunt impreuna o cronica a Germaniei in ultimele luni de razboi. Intitulat initial "De-a baba-oarba", Rigodon (cuvantul francez are doua sensuri: denumeste un dans, dar inseamna si lovitura la tinta) nareaza orbecairea si nesiguranta fugii prin Germania bombardata, catre Sigmaringen, unde se repliase guvernul de la Vichy, cu aceeasi transfigurare a realului trait ca si in romanele anterioare. Celine isi definea cartea ca pe o "divagatie intr-un peisaj", iar pe sine, "ca un colorist al anumitor fapte. M-am aflat in imprejurari unde din intamplare materia de descris era interesanta". "Materia" e aici traversarea oraselor germane distruse, peripetiile autorului, nevestei si motanului lor printre primejdii de moarte, cu imagini din cele mai frapante si emotionante. Aparent nihilist, mizantrop (romanul e dedicat animalelor) si pesimist, dar si de un comic muscator si un farmec irezistibil al scriiturii, Celine e, si in acest roman, uimitor. As avea toate motivele sa-mi fie antipatic, dar nu ma pot impiedica sa-l admir ca scriitor.
Selectia "Formula AS"
Louis Ferdinand Celine, "Rigodon", traducere de Irina Negrea, notite si note de Henri Godard, editura "Nemira", colectia "Babel", 400 p.
Anul acesta s-au implinit 50 de ani de la moartea lui Celine si Editura Nemira a incheiat reeditarea romanelor lui cu ultimul volum din "Trilogia germana", bine tradusa de Irina Negrea, desi stilul atat de original al autorului nu e deloc usor de transpus. Rigodon-ul romanesc apare intr-o editie exemplara, preluata dupa cea de la Gallimard, ingrijita de un celinian doct, Henri Godard. Acestuia ii apartin, pe langa multele note lamuritoare la text, si informatii privind geneza romanului si primirea facuta de critica la aparitia lui postuma, in 1969. Tot in anexa avem o convorbire revelatoare a lui Celine din 1957 cu un ziarist elvetian care-i pune intrebari incomode, precum si o expunere, inregistrata initial pe disc, a scriitorului, despre roman in general si scrisul sau in special, care ne ajuta sa-i intelegem mai bine proiectul literar si sa-l plasam corect la locul ce i se cuvine: printre geniile literaturii franceze. Caci, oricat de blamabila moral ar fi fost atitudinea violent rasista si pro-nazista a acestui om contradictoriu, intre 1938 si 1944, judecata asupra operei s-a disjuns de ea si azi (desi pacatele nu i se iarta) i se recunoaste lui Celine meritul de a fi, alaturi de Proust, marele novator al artei literare franceze din sec. XX, un exceptional stilist si inventator de tehnici romanesti. Dovada a acestei recunoasteri inconturnabile, opera i-a fost editata in cea mai prestigioasa colectie franceza, La Pleiade, romanele ii sunt periodic retiparite si in editii ieftine cu tiraje mari, au aparut mai multe volume de corespondenta, biografii, marturii ale celor ce l-au cunoscut, iar exegeza sporeste mereu. Pentru aceia dintre dvs. care nu stiti in ce consta "cazul Celine" (important si pentru intelegerea romanului pe care vi-l recomand azi), dau cateva succinte informatii biografice. Louis Ferdinand Auguste Destouches (1894-1961), care si-a luat pseudonimul Celine dupa numele mic al bunicii materne, era de origine modesta, a luptat in Primul Razboi si a fost ranit, apoi a facut studii de Medicina si a lucrat ca doctor in dispensare pariziene de mahala. Doctorul Destouches scria insa in timpul liber si in 1932 a debutat cu un roman socant de original ca stil - elaborat pornind de la limbajul popular oral - si constructie: Calatorie la capatul noptii. Revolutia limbajului care dadea temelor sociale un impact puternic a continuat cu Moarte pe credit - o capodopera in care se definea proiectul urmatoarelor sase romane avand ca materie fapte reale, autobiografice, organizate narativ, remodelate prin intermediul imaginatiei si purtand marca stilistica exclusiva, reteta proprie de a capta si transmite emotii ca nimeni mai inainte. Intre 1938 si 1941, scriitorul acesta de o autenticitate viscerala, ulcerat si sfidator, cu un simt special al grotescului, o ia razna: scrie pamflete antisemite pline de vehementa si ura, mizeaza pe nazism, iar sub ocupatie publica articole colaborationiste. Dupa victoria aliatilor, fuge cu sotia lui in Germania si de acolo in Danemarca. Un mandat de arestare emis de francezi il urmeaza la Copenhaga, unde in 1950 e judecat si condamnat. Amnistiat dupa 18 luni, se intoarce in Franta si traieste izolat la Meudon, inconjurat de caini si pisici. "Trilogia germana" scrisa in anii '50 cuprinde romanele "De la un castel la altul" (1957), "Nord" (1960) si "Rigodon", sfarsit in chiar preziua mortii (de un anevrism) si aparut postum. Toate alcatuiesc un ciclu coerent, al lungii calatorii de salvare catre Copenhaga si sunt impreuna o cronica a Germaniei in ultimele luni de razboi. Intitulat initial "De-a baba-oarba", Rigodon (cuvantul francez are doua sensuri: denumeste un dans, dar inseamna si lovitura la tinta) nareaza orbecairea si nesiguranta fugii prin Germania bombardata, catre Sigmaringen, unde se repliase guvernul de la Vichy, cu aceeasi transfigurare a realului trait ca si in romanele anterioare. Celine isi definea cartea ca pe o "divagatie intr-un peisaj", iar pe sine, "ca un colorist al anumitor fapte. M-am aflat in imprejurari unde din intamplare materia de descris era interesanta". "Materia" e aici traversarea oraselor germane distruse, peripetiile autorului, nevestei si motanului lor printre primejdii de moarte, cu imagini din cele mai frapante si emotionante. Aparent nihilist, mizantrop (romanul e dedicat animalelor) si pesimist, dar si de un comic muscator si un farmec irezistibil al scriiturii, Celine e, si in acest roman, uimitor. As avea toate motivele sa-mi fie antipatic, dar nu ma pot impiedica sa-l admir ca scriitor.
Anul acesta s-au implinit 50 de ani de la moartea lui Celine si Editura Nemira a incheiat reeditarea romanelor lui cu ultimul volum din "Trilogia germana", bine tradusa de Irina Negrea, desi stilul atat de original al autorului nu e deloc usor de transpus. Rigodon-ul romanesc apare intr-o editie exemplara, preluata dupa cea de la Gallimard, ingrijita de un celinian doct, Henri Godard. Acestuia ii apartin, pe langa multele note lamuritoare la text, si informatii privind geneza romanului si primirea facuta de critica la aparitia lui postuma, in 1969. Tot in anexa avem o convorbire revelatoare a lui Celine din 1957 cu un ziarist elvetian care-i pune intrebari incomode, precum si o expunere, inregistrata initial pe disc, a scriitorului, despre roman in general si scrisul sau in special, care ne ajuta sa-i intelegem mai bine proiectul literar si sa-l plasam corect la locul ce i se cuvine: printre geniile literaturii franceze. Caci, oricat de blamabila moral ar fi fost atitudinea violent rasista si pro-nazista a acestui om contradictoriu, intre 1938 si 1944, judecata asupra operei s-a disjuns de ea si azi (desi pacatele nu i se iarta) i se recunoaste lui Celine meritul de a fi, alaturi de Proust, marele novator al artei literare franceze din sec. XX, un exceptional stilist si inventator de tehnici romanesti. Dovada a acestei recunoasteri inconturnabile, opera i-a fost editata in cea mai prestigioasa colectie franceza, La Pleiade, romanele ii sunt periodic retiparite si in editii ieftine cu tiraje mari, au aparut mai multe volume de corespondenta, biografii, marturii ale celor ce l-au cunoscut, iar exegeza sporeste mereu. Pentru aceia dintre dvs. care nu stiti in ce consta "cazul Celine" (important si pentru intelegerea romanului pe care vi-l recomand azi), dau cateva succinte informatii biografice. Louis Ferdinand Auguste Destouches (1894-1961), care si-a luat pseudonimul Celine dupa numele mic al bunicii materne, era de origine modesta, a luptat in Primul Razboi si a fost ranit, apoi a facut studii de Medicina si a lucrat ca doctor in dispensare pariziene de mahala. Doctorul Destouches scria insa in timpul liber si in 1932 a debutat cu un roman socant de original ca stil - elaborat pornind de la limbajul popular oral - si constructie: Calatorie la capatul noptii. Revolutia limbajului care dadea temelor sociale un impact puternic a continuat cu Moarte pe credit - o capodopera in care se definea proiectul urmatoarelor sase romane avand ca materie fapte reale, autobiografice, organizate narativ, remodelate prin intermediul imaginatiei si purtand marca stilistica exclusiva, reteta proprie de a capta si transmite emotii ca nimeni mai inainte. Intre 1938 si 1941, scriitorul acesta de o autenticitate viscerala, ulcerat si sfidator, cu un simt special al grotescului, o ia razna: scrie pamflete antisemite pline de vehementa si ura, mizeaza pe nazism, iar sub ocupatie publica articole colaborationiste. Dupa victoria aliatilor, fuge cu sotia lui in Germania si de acolo in Danemarca. Un mandat de arestare emis de francezi il urmeaza la Copenhaga, unde in 1950 e judecat si condamnat. Amnistiat dupa 18 luni, se intoarce in Franta si traieste izolat la Meudon, inconjurat de caini si pisici. "Trilogia germana" scrisa in anii '50 cuprinde romanele "De la un castel la altul" (1957), "Nord" (1960) si "Rigodon", sfarsit in chiar preziua mortii (de un anevrism) si aparut postum. Toate alcatuiesc un ciclu coerent, al lungii calatorii de salvare catre Copenhaga si sunt impreuna o cronica a Germaniei in ultimele luni de razboi. Intitulat initial "De-a baba-oarba", Rigodon (cuvantul francez are doua sensuri: denumeste un dans, dar inseamna si lovitura la tinta) nareaza orbecairea si nesiguranta fugii prin Germania bombardata, catre Sigmaringen, unde se repliase guvernul de la Vichy, cu aceeasi transfigurare a realului trait ca si in romanele anterioare. Celine isi definea cartea ca pe o "divagatie intr-un peisaj", iar pe sine, "ca un colorist al anumitor fapte. M-am aflat in imprejurari unde din intamplare materia de descris era interesanta". "Materia" e aici traversarea oraselor germane distruse, peripetiile autorului, nevestei si motanului lor printre primejdii de moarte, cu imagini din cele mai frapante si emotionante. Aparent nihilist, mizantrop (romanul e dedicat animalelor) si pesimist, dar si de un comic muscator si un farmec irezistibil al scriiturii, Celine e, si in acest roman, uimitor. As avea toate motivele sa-mi fie antipatic, dar nu ma pot impiedica sa-l admir ca scriitor.