Cum am invins INTUNERICUL

Medic pensionar, d-l Aristide T. din Ploiesti si-a tratat ani de zile o depresie recurenta cu ajutorul medicamentelor alopate.

Le recomandase el insusi pacientilor sai, crezand cu tarie in eficienta lor. Vazand ca boala persista, intr-o zi s-a gandit sa descopere singur procedee ale vietii imediate despre care simtea ca ii sunt de-ajutor. Incet-incet, tabletele cu litiu de pe noptiera au disparut si barbatul, pe atunci in varsta de 60 de ani, a simtit cum tristetea il paraseste, lasand in locul ei o stare de bine sufletesc si trupesc. Cititor fidel al "Formulei AS", ploiesteanul plecat de o vreme in Australia, la fiul sau, ne-a transmis experienta traita intr-o scrisoare, menita sa le fie de folos nenumaratilor oameni chinuiti de depresie, aceasta boala "care musca din noi pe tacute, indoliindu-ne mintea si sufletul". O relatare despre binecuvantarea naturii, a miscarii si a frumosului, a iubirii si-a prieteniei, pentru care ii multumim.

Miscarea

Dintotdeauna, miscarea a fost pentru mine unul din principalii sustinatori in fazele depresive. Dupa iesirea la pensie, cand m-am mutat la tara, in casa parintilor mei, am practicat, in special, alergarea si mersul pe bicicleta. Am constatat din experienta ca, dupa circa 30 de minute, apare un efect antidepresiv evident. Mergeam cu bicicleta mai ales dupa-amiaza, fiindca atunci simteam o revigorare vizibil mai puternica decat dimineata si, in plus, dispozitia buna pe care o aveam se prelungea pe tot parcursul serii. De regula, in aceste zile, descurajarea si tristetea nu-mi mai reveneau sau, cel putin, nu intr-o forma greu suportabila. In ce priveste alergarea, am recurs la ea de sase-sapte ori pe saptamana. Pentru un om sanatos n-ar fi nici o problema, insa pentru un depresiv inseamna deja un exces. Cate o ora, de trei-patru ori pe saptamana, este suficient ca sa evadezi din depresie pentru cateva ceasuri. Chiar si o simpla febra musculara imi dadea un sentiment de imensa usurare, pentru ca imi confirma ca eu, corpul meu, facusem ceva cu sens.

Relaxarea

Si relaxarea m-a ajutat mult sa-mi suport depresia. Fie ca e vorba de respiratie totala, relaxare musculara progresiva sau, pur si simplu, o rugaciune, relaxarea abate atentia de la toti factorii exteriori, indreptand-o spre universul tau launtric. In ce ma priveste m-am rugat zi de zi, acasa si la o manastire apropiata, si datorita acestei consecvente, am reusit din ce in ce mai bine sa-mi conectez din nou sufletul la echilibru, redobandindu-mi linistea si calmul.

Muzica/ arta

Muzica aduce lumina in suflet. Eu prefer opera, si mi-am facut o colectie de CD-uri cu cei mai mari interpreti. Ele mi-au oferit mai multa bucurie decat orice altceva, in timpul depresiei mele. Multi compozitori isi prelucreaza in creatiile lor muzicale propriile stari depresive, cu care eu puteam sa ma identific. Apoi, am luat lectii de acordeon de la un lautar din sat. In perioadele mai dificile, puneam degetele pe clape, mai ales noaptea, ori seara tarziu, pentru ca doar atunci ma simteam indemnat s-o fac. Nu izbuteam de fiecare data sa exersez cu destula concentrare, dar insusi faptul ca trageam de burduful acordeonului imi ridica moralul cat de cat. Apoi m-am apucat sa fotografiez lucrurile marunte din preajma mea: flori, fluturi, pietre Si aceasta indeletnicire a adus un strop de bucurie in zilele mele sumbre.

Planificari riguroase

Un cadru solid al vietii iti asigura puncte de sprijin. Cum ar fi mesele luate la aceleasi ore, vizionarea regulata a unei anumite emisiuni de televiziune, de exemplu a Telejurnalului, termenele fixe in cursul saptamanii - cumparaturile, mersul regulat la biserica, intalnirea cu fiul meu si familia sa, cat erau inca in tara. Viata cotidiana de familie, cu indatoririle ei marunte, mi-a ajutat sa mentin acest schelet exterior al existentei mele. Am incercat sa-l completez, stabilindu-mi singur unele termene regulate, de pilda plimbari sau miscare. Astfel, ziua avea macar o structura de baza - un suport de care ma puteam agata, ca sa nu cad in gol.

Cultivarea contactelor

Intr-o depresie, iti vine foarte greu sa intretii contactele cu oamenii din jur, si inca mai greu, daca nu imposibil, sa stabilesti unele noi. Asadar, depinzi de disponibilitatea celorlalti de a cultiva aceste contacte. Insa multi oameni au o teama nelamurita in fata unui depresiv, nestiind exact daca nu cumva il obosesc pe bolnav, daca el doreste sau nu sa pastreze aceste contacte. Se poate spune ca depresia supune prieteniile la un test de rezistenta. Pentru mine a fost un prilej de uimire si bucurie sa vad ca oameni care nu-mi fusesera foarte apropiati pe vremea cand eram sanatos s-au strans deodata in preajma mea. Dar au fost si cativa prieteni buni care au batut in retragere.

Agenda starilor de spirit

Am aflat despre ea, dupa venirea in Australia. Diverse organizatii de aici au luat initiativa de a edita o asemenea agenda. In paginile ei trebuie sa-ti inregistrezi de mai multe ori pe zi starile de spirit, acordandu-le calificative pe o scara de la 1 (foarte rau) pana la 10 (foarte bine) si, totodata, sa-ti notezi activitatile si evenimentele pozitive. Face parte din natura depresiei sa-ti vezi in negru nu numai viitorul, ci si trecutul. Citind in agenda, eu am avut posibilitatea sa observ ca nici zilele rele nu fusesera in fond atat de pustii si de nefericite pe cat imi sugera dispozitia mea de moment. Aceasta constatare mi-a fost de un real folos. Apoi, revazandu-mi notitele, am putut sa-mi dau seama foarte clar despre legatura existenta intre anumite intamplari si starile mele de spirit. Nu e neaparat nevoie sa ai la dispozitie o agenda tiparita, ti-o poti face si singur, dintr-un caiet: trasezi pentru fiecare zi o scara a starilor de spirit, de la 1 la 10, iar dedesubt lasi loc liber, pentru evenimente. Mie mi s-a parut mai simplu sa-mi codific activitatile: C = cantat la acordeon, R = rugaciune, P = plimbare, S = scris in jurnalul personal pe care il tin, L = lecturi si altele asemenea.

Mirosuri

Receptorii olfactivi ai nasului se afla in legatura directa cu anumiti centri din creier, unde iau nastere sentimentele. In general, ne simtim bine intr-o incapere care miroase placut - acest efect l-am descoperit personal, in ultima mea perioada depresiva. Se gasesc in comert betisoare parfumate cu diverse arome, iar cu ajutorul lor se pot obtine mirosuri dintre cele mai agreabile. La fel de eficiente sunt insa si florile puternic mirositoare (trandafirii, lacramioarele, iasomia). De cand sunt in Australia, mie imi face deosebit de bine parfumul din florile arborelui indian champa (Nag Champa). O a doua varianta este sa arzi rasini si plante maruntite pe o bucata de tabla adusa la incandescenta. In anumite magazine se gasesc si acele pastile de carbune vegetal, pe care se arde tamaia. O serie intreaga de rasini si de plante isi pot gasi intrebuintare aici, cum ar fi frunzele de eucalipt, lavanda, scortisoara si, desigur, tamaia. Aromaterapia da rezultate bune, mai ales in combinatie cu una din metodele de relaxare musculara. In fazele mele depresive, ea m-a ajutat de multe ori sa ma simt bine timp de cateva ceasuri - dar, bineinteles, fiecare trebuie sa experimenteze personal aceasta procedura mai putin obisnuita.

Antrenamentul gandurilor

Gandurile negative conduc deseori la emotii negative, iar acestea la randul lor coloreaza negativ gandurile - asa intram in binecunoscuta spirala descendenta a depresiei. Exista insa posibilitatea de a influenta gandurile si reflectiile descurajante. Pe acest principiu se bazeaza terapia comportamentala cognitiva, foarte la moda, aici, in lumea occidentala. Eu procedez in felul urmator: cand imi apare un gand negativ, il "marchez" ca dusman, imi spun ca nu este gandul meu, si il matur din minte, efectiv, imaginandu-mi ca il dau, cu un tarn, pe o apa: "Ia-l si du-l!". Cu putin antrenament, se poate reusi foarte bine.

Gradinarit

Am, in gradina casei mele de langa Ploiesti, cateva straturi de legume si flori. Ingrijirea acestor plante, sapatul, plivitul, stropitul mi-au adus multa bucurie, inclusiv in perioadele depresive. M-am simtit un om cu rost, distras de la innegurarile mele launtrice.

Plimbari

Chiar si in momentele cand nimic nu mi se mai parea posibil, izbuteam aproape totdeauna sa-mi fac plimbarile. Fara sa percep prea mult din ceea ce ma inconjura, mergeam mai degraba automat, cu privirea in pamant, de unul singur. Prezenta cuiva langa mine as fi resimtit-o ca pe o povara. Miscarea imi facea bine, gandurile negre erau mai usor de suportat, iar timpul trecea mai repede. Cateodata, am parcurs pana la 20 de kilometri pe zi, mereu pe aceleasi trasee. Oricum, era mai bine decat sa zac acasa - desi ai mei faceau ochii mari, cand ma vedeau iesind pentru a treia sau a patra oara in aceeasi zi.

Pastrarea demnitatii personale

Un lucru esential este sa-ti pastrezi demnitatea, chiar si in perioadele cele mai dificile. Depresivul e un om care valoreaza tot atat de mult ca oricare altul, indiferent daca el mai poate simti astfel sau nu. Ar trebui sa ne ferim a deveni neglijenti cu noi insine, sa nu pierdem din vedere ingrijirea corporala, sa ne imbracam adecvat, sa ne asumam mici indatoriri zilnice, sa facem miscare, pentru a ne mentine intr-o forma fizica buna, sa ne cultivam in continuare contactele (macar la un nivel minim). In nici un caz n-ar trebui sa ezitam, atunci cand ni se ofera ajutor. Depresia nu este o rusine, ci o uriasa provocare pentru bolnav (si pentru anturajul sau).

Daruri

Cand ma simteam rau, eu imi cumparam adesea CD-uri, carti sau imbracaminte. Gestul de a-ti oferi un obiect frumos poate avea un efect stimulator. Si in perioadele cand te simti fizic rau, iti face bine sa imbraci o haina noua, care da infatisarii tale o nota de farmec. Dar atentie: consumul poate aduce doar o inseninare pasagera in viata de toate zilele. Ar fi o greseala sa consideram raidurile prin magazine (cu cheltuielile aferente, caci preturile nu sunt intotdeauna modice) un factor cu actiune durabila in gestionarea depresiei.

Sex

Sexul poate fi de ajutor? Un bolnav cu depresie severa n-are nici un fel de apetit erotic. In cazul unei depresii mai usoare, insa, voluptatea si sexul pot avea un efect antidepresiv. Te simti iarasi viu si apropiat de un alt om. Daca totusi impulsul lipseste, n-ar trebui sa ne autoimpunem prestatii sexuale.

Gestionarea autoexigentelor

Atat in timpul depresiei, cat si dupa aceea ar trebui sa ne examinam viata, pentru a depista autoexigentele exagerate, in sfera profesionala, ca si in cea personala. Desigur, aceasta nu inseamna sa nu ne dezvoltam in continuare "talentele", dar nu manati de obsesia performantei. Perfectionismul, pretentiile exagerate fata de propria persoana pot constitui tocmai cauza sau factorul declansator al unei depresii. Aici, in Australia, desi locul e mai ferit de agitatia enorma a Europei, despresia este o boala la zi. Cei victimizati sunt mai ales tinerii pusi pe recorduri profesionale, care sunt la ordinea zilei. Si bietii batrani, dusi cu de-a sila, de copii, in azile cu confort sporit, dar uitati in singuratate. La noi, in Romania, e mult mai bine. Desi mai saraci, oamenii si-au pastrat bucuria de a trai si se lasa mai greu cotropiti de depresie. Dar starea asta nu va dura. Schimbarile care vin peste ei sunt mai mari decat puterea de adaptare si nu se pot apara. Ca unul care ma lupt de-o viata cu boala asta, stiu ca se datoreaza egoismului lumii de astazi, instrainarii, lipsei iubirii si neputintei de a infige, undeva, radacini.
Va multumesc pentru atentie si m-as bucura sa va fiu de ajutor.



Fisa personala:DEPRESIA


* E boala? E o stare de spirit? Ca sa putem lupta cu ea, e nevoie sa-i cunoastem biografia *

Ni se intampla tuturor sa fim tristi si multi dintre noi obisnuim sa descriem starea aceasta de deprimare si melancolie folosind cuvantul "depresiv". Dar depresia, ca boala, este mai puternica si mai de durata decat o tristete trecatoare, si nu dispare gasind si eliminand pur si simplu factorul care a declansat-o - de pilda, despartirea de partener.
Persoanele in cauza isi vad propria stare in culori cu mult mai sumbre decat este ea in realitate. Nu mai sunt capabile de sentimente, iar uneori, din senzatia de inutilitate si deznadejde se naste dorinta de moarte. Numarul celor suferinzi de depresii a crescut simtitor in ultimii ani, expertii estimand ca in momentul de fata ar fi vorba de aproximativ cinci milioane de cazuri. Astazi, se cunoaste faptul ca o persoana din sapte traieste un asemenea episod depresiv cel putin o data pe an. Depresia apare in forme multiple si in grade de gravitate diferite, iar simptomele sunt foarte variate. Pentru o diferentiere sumara a parcursurilor specifice afectiunii, oamenii de stiinta au descris-o integrand-o in trei categorii.

1. Depresia clinica
(sau depresia unipolara)

Aceasta forma de deprimare poate fi un episod unic pe parcursul vietii, dar se poate si repeta. Persoanele afectate se simt lipsite de initiativa, sunt mereu triste si apasate. Isi pierd orice interes, chiar si pentru activitati pe care inainte le gaseau placute. Medicii vorbesc despre o depresie clinica, daca starea de deprimare dureaza minimum doua saptamani si daca - in aceasta perioada - apar cel putin patru din urmatoarele simptome: * o schimbare brusca a poftei de mancare, si drept urmare, persoana respectiva se ingrasa sau slabeste * insomnie sau - mai rar - somnolenta extrema * o lentoare, atat in vorbire, cat si in comportament, persoana in cauza avand nevoie de mult mai mult timp pentru rezolvarea treburilor zilnice... * sau invers, o stare de neliniste, incapacitatea de a sta locului * lipsa de determinare, oboseala pronuntata * tulburari de concentrare si neputinta de a lua decizii * deznadejde, lipsa increderii de sine, sentimente de vinovatie puternice, desi nemotivate, impresia ca nu mai esti bun de nimic * ganduri legate de moarte, planuri si tentative de sinucidere.
Printre numeroasele simptome se numara, de asemenea, o scadere a libidoului, dar si dureri de cap, alte dureri nedeterminate sau probleme digestive.
Persoanele depresive sufera adeseori si de anxietate.
In mod frecvent, aceste episoade nu sunt unice, circa jumatate din cei afectati suferind depresii in mod repetat. Unii cercetatori considera ca o diagnosticare timpurie, urmata de o terapie eficienta, poate preveni recidivele. Si cred ca cu cat este mai mare numarul depresiilor grave cu atat este mai probabila repetarea acestora si pe viitor.

2. Distimia
(tulburarea distimica sau perturbarea depresiva cronica)

Aceasta forma de depresie prezinta simptome mai usoare, dar dureaza - in schimb - mai mult, uneori chiar cativa ani. Cei afectati se simt, in general, tristi si deprimati pe parcursul intregii zile. Ce-i drept, ei se descurca cu viata de zi cu zi, dar bucuria de a trai le lipseste cu desavarsire. Intre episoadele care revin iar si iar, exista si perioade in care problemele cedeaza, dar acestea dureaza rareori mai mult de doua luni. Aparitia a cel putin doua din urmatoarele simptome poate fi un indiciu ca este vorba de o tulburare depresiva cronica: * lipsa poftei de mancare sau atacuri de foame * insomnie sau somn neobisnuit de prelungit * oboseala excesiva, lipsa de initiativa * sentimentul propriei valori redus * lipsa de concentrare, incapacitate de a lua decizii * deznadejde.
La 75% dintre pacientii cu distimie se constata intr-un interval de 5 ani cel putin o depresie clinica. Uneori, pot sa apara concomitent ambele afectiuni - in acest caz se vorbeste de "dubla depresie".

3. Tulburarea bipolara

Tabloul clinic al acestei boli prezinta faze maniacale, caracterizate prin euforie, comportament necontrolat si perioade depresive, de aceea, in limbaj uzual, persoanele in cauza sunt descrise ca fiind "maniaco-depresive".
In faza obsesiva, bolnavii se simt - o saptamana sau chiar mai mult - intr-o dispozitie maxima, sunt extrovertiti sau excitati. In plus, mai apar si urmatoarele simptome: * idei nebunesti, sentiment exagerat al propriei valori, ducand pana la megalomanie * nevoie redusa de somn * tendinta de a vorbi mult * idei care se suprapun, lipsa de concentrare, imprastiere * hiperactivitate-focusata asupra unui obiectiv sau exprimata printr-o stare de neliniste crescuta... * sau inclinatia spre un comportament excesiv, cum ar fi goana dupa distractii, excesele sexuale, risipa de bani.
Dereglarea bipolara se manifesta in variante multiple. Intre episoadele maniacale si cele depresive, o mare parte din persoanele in cauza nu mai prezinta - luni sau chiar ani de zile - nici un fel de simptome ale bolii. Este posibila, de asemenea, o alternanta a starilor sufletesti, sau chiar aparitia concomitenta a episoadelor maniacale si depresive in aceeasi faza a bolii.
Dereglarea bipolara apare in egala masura atat la barbati, cat si la femei, dar unele forme prezinta deosebiri specifice sexului: la femei predomina fazele depresive, in vreme ce la barbati sunt predominante, in mod frecvent, ciclurile maniacale.

Depresia de iarna
* Vindecarea cu lumina *

Zilele din ce in ce mai scurte si soarele care se ascunde cu incapatanare le alunga multora buna dispozitie. Mohoreala, tot mai frecventa iarna, melancolia, dereglarile de alimentatie si de somn, iritabilitatea sau lipsa de concentrare pot fi indiciul unei depresii sezoniere, dependenta de anotimp, mai cunoscuta sub numele de "depresie de iarna".Factorul care o declanseaza este lipsa de lumina. Iata de ce helioterapia (tratamentul cu lumina) s-a dovedit a fi de mare ajutor in combaterea depresiei de iarna. In timpul tratamentului, pacientii privesc, zilnic, intre 40-50 de minute, la o sursa de lumina speciala, extrem de puternica, de 2500-10.000 de lucsi (pentru comparatie: incaperile luminate normal au intre 300 si 800 de lucsi). Dupa o saptamana, circa 60% dintre ei raspund pozitiv la acest tratament, inca si mai eficient, daca este insotit de o plimbare de 20 de minute la lumina zilei - cu conditia ca mainile si fata sa fie descoperite, pentru a putea absorbi, prin piele, razele ultraviolete. Chiar si un cer cenusiu, acoperit de nori, ofera mai multa luminozitate decat orice camera bine iluminata. In orice caz, nu trebuie sa priviti direct la soare sau la lampile cu ultraviolete, ca sa nu va afecteze ochii.
Conform unei terapii recente, vinovata de aparitia depresiei de iarna ar putea fi si o dereglare a ceasului nostru interior, biologic. Daca el functioneaza, regularizeaza fazele de somn si de trezie, controleaza temperatura corpului, tensiunea arteriala si producerea hormonilor. Cercetatorii au tras concluzia ca rasaritul tarziu si apusul timpuriu al soarelui influenteaza iarna ritmul somn-trezie, putand declansa o depresie de sezon.
O alternativa la helioterapie ar putea fi tratamentul cu melatonina. Expertii presupun ca acest hormon mentine intacte fazele de somn si trezie si ca melatonina ar putea determina ceasul biologic sa nu o mai ia razna si sa-si reintre in ritmul obisnuit.