Parintele Teofil Paraian
Acuzatie de furt
Am promis Sfantului Mare Mucenic Mina c-am sa scriu "Formulei AS" (cum altfel decat in revista pe care o iubesc cel mai mult, cu care am plans, am ras, m-am bucurat, m-am intristat la fiecare numar) ca sa marturisesc ajutorul primit, sa afle toata lumea ce poate face rugaciunea.
Dupa o vacanta petrecuta in Romania, din care, ca de obicei, n-as mai fi plecat, am revenit la serviciu, in Anglia, si, brusc, dupa mult timp de cand lucrez aici, am fost acuzata de ceva mizerabil: c-am furat, si nu de oriunde, nu de la oricine, ci de la niste bolnavi aflati in scaunul cu rotile si care aveau si probleme psihice. Am avut un soc. Totul se prabusea pentru mine. Eram acuzata de doua persoane, povestea avea sa ajunga la serviciile sociale, apoi, daca acestia reuseau sa-i convinga pe clientii mei, la politie si, astfel, eu sa nu mai pot lucra in veci, aici.
Eu sa fur? Eu sa am probleme cu politia? Sa mi se ia declaratie? Nu puteam crede sub nici o forma ca ceea ce mi se intampla este real, nu ma puteam linisti. De ce mi se-ntampla mie toate acestea? Am fost cum nu se poate mai corecta, serioasa, si-mi facusem totdeauna treaba cu constiinciozitate, cu constiinta.
Am inceput sa plang cu disperare si, imediat, sa ma inchin si sa ma rog la Sfantul Mina, sfantul dreptatii, asa cum il stiam de atatia ani, care m-ajutase si-n alte imprejurari. Incepand de a doua zi, mi-am propus sa tin si post si sa citesc acatistul sfantului, de cate ori pot (cel putin de trei ori pe zi). Eram disperata, plangeam incontinuu, nu mai puteam manca sau dormi. Cum aveam sa ma intretin (chirie, mancare, abonament) nemaiavand de lucru? (Ce manager iti mai da sa muncesti, pana se dovedesc acuzatiile drept nefondate?) Nu, nu puteam sa ma intorc in Romania (desi, Doamne, cat de mult as fi vrut si continuu sa vreau din tot sufletul!). Cum sa ma intorc ca o hoata? Si-n plus, fara serviciu, fara bani pusi deoparte. Ar fi fost un calvar!
Totul a durat vreo 6 zile, timp in care am tinut neintrerupt post, am citit Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina, dar si altele, pe rand: Acatistul Potoleste Doamne Intristarile, al Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Fanurie, Acatistul Sfantului Nectarie. M-au ajutat foarte mult sa capat incredere, tarie. Nu facusem nimic rau, iar asta-mi dadea o putere imensa sa ma rog. Iar atunci cand nu citeam nici o rugaciune, spuneam in gand (chiar si noaptea, pana sa adorm sau daca ma trezeam) "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi" sau "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa".
In acelasi timp cu mine, se rugau sotul si parintii mei, fiecare cum putea, la biserica sau acasa. Dupa nici 3 zile, totul s-a calmat. Clientii mei n-au implicat politia si nici n-au stiut sa-si sustina acuzatia (pentru ca nu se intamplase nimic, iar Dumnezeu veghea) si ce declarau ei nu coincidea deloc cu ce declaraseram noi (eu si colegul meu, cu care lucrasem). Dupa alte 3 zile, mi-am intrebat managerul ce s-a mai intamplat, iar raspunsul a fost: "Toti au lasat-o balta, si clientii, si serviciile sociale".
Minune! Unde la inceput erau foarte indarjiti, acum o lasasera balta. Sfantul Mare Mucenic Mina si toti sfintii la care ma rugasem (si cei dragi impreuna cu mine!), in frunte cu Maicuta Domnului, mijlocisera pentru mine in fata lui Dumnezeu, care-a facut o minune. Le-a potolit indarjirea de a-mi face rau.
Nemarginita este puterea rugaciunii! Rugati-va cu incredere Maicutei Domnului, Sfantului Mina, sfantul adevarului si al dreptatii, si altor sfinti, cu perseverenta, cu rabdare, rugati-va, cereti insistent si veti primi! Dumnezeu va va auzi (prin puterea rugaciunii Maicutei Domnului si a sfintilor) si veti capata incredere si putere sa mergeti mai departe! Dumnezeu sa va ajute!
IOANA - Anglia
Am incercat de multe ori sa scriu, dar poate ca abia acum a voit Bunul Dumnezeu sa o fac.
Sunt o pensionara singura, in varsta de 64 de ani. Intamplarea pe care o scriu s-a petrecut aievea, si din ea se vede cat de mare este puterea dumnezeiasca a rugaciunii.
Detaliu
In anul 2008, dintr-un sat indepartat al Moldovei, este adusa la Spitalul judetean Galati, cumnata mea, cu un grav accident vascular. Paralizata pe partea dreapta, nu putea vorbi. Paturi albe ca neaua acopereau trupurile a inca 12 bolnave paralizate, care pe langa suferinta neputintei de-a se misca, aveau rani urate, escare, provocate de statul in pat. Medicii isi facusera datoria, vindecarea statea in puterea lui Dumnezeu. Stand langa patul cumnatei mele, am inceput sa citesc Acatistul Sfantului Nectarie, pe care il purtam cu mine. L-am citit o data, de doua ori, pana mi s-au impaienjenit ochii. M-a ascultat si, treptat-treptat, bolnavele au inceput sa-si revina si escarele au inceput sa se vindece. In doua saptamani, toate femeile din salon au plecat acasa ameliorate, urmand sa isi continue recuperarea la domiciliu. Sfantul Nectarie, mult ajutator, isi facuse datoria! La plecare, i-am dat Acatistul unei doamne ce se afla intr-un pat vecin cu cel al cumnatei mele, indemand-o sa-l citeasca cu voce tare, pentru toate bolnavele. Slava tie Doamne si sfintilor tai!
BUCUROIU SOLTAVIA - str. Reg. 11 Siret 45, bl. I2, ap. 94, Galati
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
