Sarmana Grecie

Deja la sfarsitul anului 2009, Grecia se afla pe marginea prapastiei, cu un deficit public alarmant, amenintata de falimentul generalizat.

Situatia sociala era exploziva, grevele si manifestatiile de protest se tineau lant, noul guvern nu reusea sa convinga populatia ca va trebui sa stranga centura, fara sa-i poata promite ca sacrificiile vor fi de scurta durata. Fostul guvern lasase un adevarat haos in sectorul public. Desi lucrari importante de investitii fusesera realizate si se vedea o modernizare accelerata a tarii, se furase masiv din fondurile nationale si din cele europene, pe sistemul clientelismului politic, "dezvoltat" si pe la noi. Pe de alta parte, frauda fiscala devenise un sport national: cei mai sever impozitati erau functionarii publici si micii salariati, in vreme ce medicii, avocatii, comersantii, speculantii de bursa si oamenii de afaceri raportau venituri anuale ridicole, aproape de media pensionarilor - circa 16.000 de euro! Intre timp, iahturile, limuzinele si casele de vacanta se inmultisera ca niciodata, lumea se obisnuise sa traiasca pe credit, cu buzunarele burdusite de carduri fara acoperire, se credea ca bancile si fondurile de investitii din strainatate vor continua sa pompeze, dezinteresate, bani spre Grecia, desi productivitatea locala stagna, iar somajul crestea, afectandu-i in special pe tineri. Uniunea Europeana cunostea oarecum situatia, dar inchidea ochii. Fostul guvern se imprumutase, in conditii dezavantajoase, mai cu seama de la banci americane, mascand imprumuturile, adica mintind in fata Comisiei de la Bruxelles cand raporta situatia echilibrului bugetar. Semnalul de alarma l-a tras noul guvern, atunci cand minciuna nu mai putea fi ascunsa. El a solicitat sprijin international, cu prioritate din zona euro. Dar a si trecut la un program drastic de economii, prin care a reusit, anul trecut, totusi, una din cele mai spectaculoase reduceri de deficit realizate vreodata - 6 procente din produsul intern brut. Insa nu e destul. Caci datoria externa a ajuns la 340 de miliarde de euro si e nevoie de un nou plan de sacrificii, cu riscul unei explozii sociale. Sau cu riscul de a fi "restructurata" datoria externa, ceea ce nu doresc nici Uniunea Europeana, nici Fondul Monetar International, nici Banca Centrala Europeana - noii creditori ai Greciei - si nici Atena. Ce ar insemna acest lucru? Ar insemna sa se alcatuiasca o comisie internationala, care sa-i adune in jurul mesei pe toti creditorii cunoscuti si necunoscuti ai statului grec, sa fie negociate apoi noi scadente de plata, cu noi dobanzi, si sa fie gasite noi fonduri care sa ajute guvernul sa-si plateasca, totusi, cheltuielile curente. Negocierile de acest tip au fost totdeauna dificile si au declasat, din punct de vedere economic, tarile respective. Acum, ele s-ar putea dovedi imposibile, caci datoriile Greciei sunt in euro, moneda care nu apartine statului ci, pentru prima data, unui grup de state. Iar o asemenea restructurare brutala ar avea influente negative asupra intregii zone euro, situatie greu de cuantificat, cu care nu s-a confruntat inca nimeni pana azi. Intre timp, asa-numitele "hedge funds", sau fondurile speculative, cum li se mai spune, ascunse prin paradisurile fiscale din cine stie ce insule, sau chiar prin city-ul londonez, nu stau nici ele inactive! Ele chiar mizeaza pe inrautatirea situatiei din Grecia, obisnuita sa castige totdeauna bani buni dupa mari perioade de criza. Si mai grav: Uniunea Europeana isi risca existenta, imprumutand bani unor tari cu sporite dificultati financiare - Grecia, Portugalia, Irlanda sau Spania - in care sectorul privat nu este atat de productiv incat sa poata recupera datoriile intr-un timp rezonabil. Dupa criteriile de la Maastricht (datoria nu trebuie sa depaseasca 60 de procente din PIB), Grecia ar avea nevoie de 45 de ani pana sa-si restabileasca echilibrul. Ca sa reuseasca in 10 ani, i-ar trebui un ritm de dezvoltare de 21%. Nici China nu l-a realizat vreodata! Dar dupa imensa criza financiara cu care s-au confruntat principalele economii occidentale si dupa ce statele au sarit sa salveze marile unitati financiare si productive private, pentru a evita repetarea crizei mondiale din veacul trecut, vointa de a salva Grecia exista, inclusiv la Washington. Dar solutiile se elaboreaza cu ezitari, cu bani pierduti (probabil Atena va fi iertata de unele datorii), de unde si reticentele care insotesc toate planurile de salvare. Romania, cu avantajul, dar si cu dezavantajul de a nu fi in Euroland, are de tras, de aici, cateva invataminte. Va trebui sa investeasca realmente si masiv in infrastructuri, in invatamant, in agricultura, in noile tehnologii; sa creeze un nou dinamism productiv, sa reduca drastic birocratia parazita, sa eviscereze coruptia, sa-si reconstituie un climat social sanatos, operatii preventive, ce inca mai pot stopa viitoarele metastaze.