Va scrie Maria Balaj, astazi pensionara, fosta lucratoare in presa. In urma cu cativa ani, revista pe care o conduceti mi-a publicat un apel de ajutor cerut la mare stramtoare, apel care nu a ramas fara ecou. Multi cititori si iubitori ai publicatiei, oameni de o mare bunatate si sensibilitate, mi-au scris, mi-au trimis si bani, fiecare dupa posibilitatile sale, si astfel mi-am putut acoperi nevoile si necazul respectiv. Dar cea mai mare bucurie a mea a ramas oferta dvs. generoasa de a-mi trimite permanent iubita noastra revista "Formula AS", fara de care nici nu as mai putea concepe sa traiesc. O astept in fiecare saptamana cu mare nerabdare, iar dupa ce o citesc eu, cateva vecine asteapta la rand si o citesc si ele, cu mare placere, notandu-si tot felul de retete, tot felul de propuneri de tratamente naturiste, dar si articole, care ne mangaie sufletul si ne fac sa ne simtim uniti, toti cei iubitori de frumos si de adevar.
In acest context, doresc din tot sufletul ca intregul personal lucrator, de la colaboratori pana la inaltimea functiei dvs., scumpa doamna directoare Sanziana Pop, sa aveti parte de sanatate deplina, sa fiti fericiti si linistiti, sa va realizati toate dorintele legate de familie, copii, si de toti cei dragi. Va multumim, oameni buni!
Scriu aceste randuri si din dorinta de a semnala un nou sprijin ce mi-a venit prin revista: obtinerea unei masini de scris! In numarul din 6-13 mai 2011, un domn generos, COSCONEA NICA din Bucuresti, oferea doritorilor o masina de scris marca "Optima", in stare buna, fara nici o pretentie materiala. Imaginati-va ce bucurie pe mine, care imi doresc de-o viata o masina de scris, fara sa am posibilitatea baneasca de-a mi-o procura. Astfel ca imediat ce am citit oferta din paginile revistei, am telefonat la numarul indicat si, spre bucuria mea, mi-a raspuns insusi domnul Nica Cosconea, si cum am fost prima solicitanta, iata ca sunt norocoasa care intra, astfel, in posesia masinii de scris, putand relua si termina astfel, niste materiale ce le doresc a fi publicate. (Nu mai vreau sa amintesc ca scriu pentru a mai rotunji cat de cat un venit, deoarece pensia nu-mi ajunge, acum, cand pensiile ne-au fost taiate, iar viata noastra a ajuns de batjocura.) Se stie ca speranta este ultima care moare, dar vremurile tulburi si nesigure in care traim sunt asa de greu de indurat, incat ne moare si speranta, incet, incet.
Multe si mari succese in continuare, caci noi, cititorii acestei reviste, va iubim si va asteptam ca pe painea calda.
A dvs. cititoare fidela,
MARIA BALAJ - str. Aleea Livezilor nr. 4, bl. 26, sc. 2, et. 2, ap. 31, sector 5, cod 052457, Bucuresti
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
